Cum pot să trec peste moartea cuiva?
Devine din ce în ce mai greu, nu mai sunt în stare să învăț, nu mai reușesc să-mi fac temele și sunt foarte în urmă. S-a întâmplat acum 9 zile... Nu vreau să rămân repetentă și nici să trebuiască să refac anul. Totuși îmi este imposibil să continui. Aș face orice să mă simt ca înainte, chiar dacă nu era grozav. Aș face orice să pot să o mai îmbrățișez și să-i spun cât o iubesc.
Tot ce fac e să plâng și să merg la școală... Nu sunt în stare să-mi fac temele și sunt foarte în urmă.
Nu știu ce aș putea face, sper că o să fie mai bine...
Nu vă bateți joc de mine, nu e o glumă proastă...
Aveți grijă de voi și apreciați momentele cu cei dragi!
Exista doua solutii (nici nu mai conteaza despre cine e vb cum spune Dario, ca rezultatul e care e, e o persoana draga tie):
1 - Ori timpul rezolva traba incet incet ca la toti.
2 - Te duci de urgenta la un psihiatru si intrebi daca exista vreo metoda temporara sa te faca sa treci de hopul asta.
3 - Te duci la un psiholog, dar aia dureaza pana iti revii, iar tu ai nevoie repede, ca te-ai dus naiba cu scoala.
Eu am ales 2 cand a murit bunica in 2015, nu e gluma deloc chiar.
Simteam un cui negru in suflet, nu mai trecea, imi venea sa plang. Nu mai rezistam.
Desi eram la facultate nu aveam probleme ca era la info si acolo daca stii ca la mate cum se face, le faci si beat, dar problema era ca nu mai aveam viata.
Dupa o saptamana deja ma enervasem, am luat ceva care mi-a luat intr-o ora tot si ramasesem doar cu o parere de rau si atat, era ceva ce in doze mici se da in depresie!
L-am scos dupa 3 saptamani si am ramas bine, trecusem de perioada critica.
Si nu e cum zic unii "aaa ai tinut durerea in tine", nu, disparea! Nu mai era.
Asa ca alege ce vrei din cele doua, 2 se intreaba la medic psihiatru.
Si asa o sa-ti explica cum merge treaba, sper sa intelegi:
1 - Moare x drag noua.
2 - Apoi pica substantele alea de ne fac sa ne simtim bine, serotonina, dopamina, etc.
3- Abia apoi in urma la 2 te simti foarte nasol!
Deci 1 nu da 3 direct, fara 2, 3 nu mai exista.
Si am modificat 2.
2 era - desi a decedat bunica, alea nu prea au mai picat.
3 - Starea e aproape normala.
Altceva nu ai ce face. Eu unu n-am fost dispus sa sufar luni de zile si aiurea, ca oricum bunica nu mai venea inapoi.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pai daca la scoala ai psiholog, stiu ca anumite scoli au, ai putea incerca sa vorbesti cu acesta. este mai dificil sa iti explicam noi cum sa faci sa treci peste moartea unei persoane dragi!
daca ai un adult e incredere langa tine, o ruda, un parinte etc spune-i durerea din sufletul tau, chiar daca nu pare totusi sa te descarci si sa spui ce ai pe suflet unei alte persoane te va ajuta sa treci mai usor peste!
Bună! Timpul va vindeca rănile suferite in urma decesului unei persoane dragi, de uitat nu o sa o uiti niciodata dar cu timpul o sa se vindece aceasta suferinta, exact ca in cazul unei operatii rănile se vindeca in timp chiar daca ramîn cicatrici după operatie, adica tot mereu persoana care a decedat va ramane in mintea ta nu o poti uita dar timpul te va ajuta sa accepti situatia sa treci mai usor peste acest eveniment tragic, acum este prea devreme ca sa fortezi lucrurile adica sa nu te mai gîndesti la acea persoana carre a murit, sa nu o visezi, este greu, mai ales daca persoana era rudă mama tata unchi matusa bunică, bunic etc, tu ce varsta ai in ce clasa esti? Roaga te lui Dumnezeu, el poate sa te ajute sa treci mai usor peste aceasta tragedie moartea cuiva drag, sa stii ca nu Dumnezeu este vinovat ca oamenii mor, multi spun asa a vrut Dumnezeu, nu este adevarat, Dumnezeu nu are nicio vina, din contră Dumnezeu promite in paginile Bibliei o inviere a celor care au decedat, ei vor invia aici pe pamint nu in cer cum sustin unii oameni. Multa sanatate si roaga te lui Dumnezeu, el stie prin ce situatie treci acum, si te va ajuta sa iti fie mai usor
Timpul le revolva pe toate! iti spun din propie experinta.
Mie in 2012 mi=a murit mama.Eram total bulvesata.Am avut zile in care nu imi venea sa merg acasa, imi amintea de ea si voiam sa o vad langa mine.Cand trebuia sa ii facem de 40 de zile, mi-a aparut in vis si mi-a spus sa nu plang ca ea este bine acolo unde se afla.O mai visasem si inainte, si dupa dar acel vis mi-a dat de nu trebuie sa plang.
E IMPORTANT sa nu fii singura.Nu ai rude, prieteni care sa te sprijine?
Sincere condoleante...chiar imi pare rau sa aud asta. Nu ai nici un adult cu care sa simti tu ca poti sa vorbesti deschis? Poate chiar si la scoala o profesoara sau doamna/domnul dirginta/e daca simti tu ca e o persoana asa pe sufletul tau si care te-ar putea intelege si asculta. Din nefericire @sweetys are dreptate...din pacate in viata asta formata din 80% greutati si in cel mai fericit caz 20% momente de bucurie, atunci cand vine vorba de pierderea cuiva drag, putem doar sa ne obisnuim cu absenta acelei persoane in viata noastra, dar nu putem sa trecem cu adevarat peste moartea ei. Fii tare! Daca vrei totusi sa mai vorbesti cu cineva, imi poti scrie in privat si o sa te sfatuiesc cum pot dar ma repet, incearca sa discuti fata in fata cu un adult din viata ta in preajma caruia te simti tu confortabil.
Răspunde 
Desi e dur ce voi zice. Nu poti trece nici odata peste moartea cuiva apropiat, doar te vei obisnui cu timpul cu lipsa ei. Vei mai avea multe momente cand vei regreta lucruri pe care le puteai face cu acea persoana. Incearca sa te concentrezi pe ceea ce ai de facut, nu vei rezolva nimic daca te invarti in cercul asta vicios. Eu mi-am pierdut tatal acum 10 ani, cand eram destul de mica. Tot anul a fost un calvar, abia puteam sa ma concentrez, de atunci abia dupa cativa ani am putut sa ma uit la poze cu el, in fiecare an, mai ales de sarbatori ma apuca crizele ( daca le pot zice asa). Anul asta am avut o criza de cateva zile in care regretam multe lucruri pe care le puteam face impreuna si multe cuvinte nespuse, am momente in care cred ca eu sunt de vina. Viata e nedreapta, dar la viata nu mai putem sa ii readucem. Si stiu ca vor mai fi multe momente in care voi fi la pamant cu psihicul din cauza asta.
Incearca sa te gandesti ca persoana respectiva vrea sa fii fericita nu sa te consumi din cauza ei.
Nu cred ca-i convine sa te vada in starea in care esti acum.
Daca plangi nu rezolvi nimic. Inteleg, ai plans cateva zile, sa te descaci, dar trebuie sa-ti recapeti increderea-n tine.
Asta nu controlam noi, durerea, plansul nu vine la comanda, ca daca era dupa el, stia si el ce zici tu.
Bine, intentia ta e sa ajuti si e de apreciat, dar zic ca idee ca nu este asa simplu.
Si nu e simplu pentru ca nu toti au acelasi psihism, la unii intensitatea e prea puternica a durerii si deja incepe sa-ti afecteze viata, si tot nu controlezi nici asta, nu ai buton de reglare a intensitatii durerii.
Este nasol. Eu stiu ca am trecut prin asta, sunt mai sensibil si efectiv eram negru, am explicat in postul trecut.
Stiam ca nu merita, stiam ca nu e normal, stiam ca bunica nu vrea sa ma vada asa, dar...ce sa fac?
Se tinea lant! Trecusera 2 sapt si nu trecea.
Medicu a explicat cu grafic ce se intampla si m-a intrebat daca-s dispus sa ne jucam putin prin creier pe acolo.
Fiind mai teribilist am zis "hai..sa-i dam drumul, imi asum tot". Era si el curios ce iese, de fapt mai mult cred ca asta il interesa mai mult.
Picasera endorfinele, dupa proba clinica (proba clinica este faza cand un medicament are efectul pentru care e facut, deci inseamna ca aia ai", asa s-a demonstrat.
Pe serotonina si dopamina daca dadea, alea isi faceau efectul intr-o luna, deci nu avea sens.
Dar...riscai o dependenta in acele 3 saptamani desi doza era mica.
Ideea era sa treci de perioada critica, ca aia e periculoasa.
Oricum ce pot zice e ca e f interesant cum merge creierul asta, si ce idiotenii face, idiotenii inutile de multe ori.
De aia astia au scos ceva pentru suferinta din dragoste, deci cam pe acolo e si aia. De acum un an parca citisem.
Ca si acolo pica un din ala, si daca-l urca la normal, gata cu suferinta.
Sa stii ca avem nevoie de update-uri! Fara gluma.
Și ce au scos pentru suferință din dragoste?
Nu au zis ce au scos, am citit in ziar, iti dau sa vezi, nu stiu de ce nu au spus care e acel medicament, urc jpg-ul:
https://easyupload.io/7ioal8
Daca e sa ia suferinta pe parcursul a 4 sapt cum zice acolo, banui ca este un antidepresiv, dar in 4 saptamani te arunci dracu de pe pod! Cam dureaza, ca astea cam in 3-4 sapt actioneaza abia.
Insa astea deja sunt pe piata.
Trebuia ceva cu efect foarte rapid de ore hai maxim o zi.
Dracii stiu ce au scos. Aia e din oct 2023, desi cred ca era de mai devreme, atunci am copiat eu fisierul pe calc de pe tel.
Pe endorfine apar efectele in 1-2 ore.
Inseamna ca e pe serotonina si dopamina.
Nimeni nu merita sa te arunci de pe pod pentru el/ea.
Teoria suna bine, asa zic si eu, dar zicem din afara problemei!
Ala care se arunca simte asa o durere care depaseste capacitatea creierului de a rezista, nu e asa simplu. Si la durerea aia psihica creierul disperat vrea sa scape de ea ca nu o mai suporta, adica face o depresie neagra de fapt.
Si el stie ca nu merita, dar asta e o teorie "stii...nu merita sa scot maseaua dar ma doare de urlu si nu o pot plomba", o scoti ca nu mai suporti, e doar un alt exemplu.
Ca un om reglat orice suparare ar avea nu sare de capacitatea de suportabilitate, de aia in depresii ai suiciduri 90 % din cazuri. Ca e o durere si sare siguranta, e prea puternica.
De aia trebuie intervenit sa iei durerea aia.
Cine se sinucide nu.si iubește apropiații și nu se gândește cat vor suferi după el. In plus, nu se iubește pe sine.
Pai toti zic de ceilalti, dar la ce e in sufletul aceluia nu se gandeste nimeni, culmea.
Pai ce sa se mai iubeasca pe sine daca omul ala sufera cumplit?! Ar fi culmea, bine, daca nu se rezolva, ca daca se rezolva si trebuie sa ceara ajutor, este altceva, sa ceara.
O faci doar daca e ceva ce nu se rezolva si suferi continuu, atunci este okey, e dreptul tau sa scapi de suferinta daca vrei, e articolul 8 parca, din conventia europeana a drepturilor omului. E un drept democratic.
Doar ca trebuie sa fim putin destepti sa cerem ajutor ca sa incercam sa rezolvam problema intai! Aici e cheia.
Sa nu o facem degeaba. Aia e de condamnat de fapt, cand nu gandim.
Ai si tu dreptate ca numai el stie ce e in sufletul lui, insa la fel se intampla si la ceilalti.
De la cine vrei tu sa ceara ajutor?
Nu trebuie sa dramatizeze, ci sa aiba incredere in el in primul rand!
Cea mai mare suferinta acel om o are, ceilalti pana la urma o sa isi vada de viata lor, le trece, acela daca are o suferinta iremediabila, ce face?
Cum adica de la cine sa ceara ajutor? Medici de urgenta, medici psihiatri. Parinti.
Ii baga ceva de-l flexeaza imediat si il face sa treca peste perioada aia urata, intre timp il trateaza chiar daca-l baga la inchisi, dar il/o rezolva daca e ceva rezolvabil.
Nu e nici o problema, macar sa ceri ajutor!
Pai stiu, vine la camera de garda "am ganduri urate de suicid, va rog ajutati-ma", te baga la inchisi nu pentru mult timp, dar nu o mai comiti, ceva iti face.
Sunt oameni care cer ajutor, simt ca pierd controlul si stiu ca problema s-ar putea rezolva dar nu pot trece peste.
Depinde la ce sectie te trimite, te trimite unde e loc si unde au inchisi. Ca la liber nu ai cum, ca ziua poti sa pleci.
Dar scapi de moartea inutila. Nu conteaza ca te baga la inchisi.
Ca daca merge singur, nu mai ceri ajutor.
Tu ai impresia ca e asa simplu! Eu stiu cum e ca am tangenta cu medici psihiatri, cu spitalul, cu pacienti, cu psihologi, am vazut dosare, etc.
A venit una la ora 1 noaptea anul trecut cand eram internat, dimineata "stii ce a fost azi noapte?", eu nu stiam "era una in criza sa se arunce de pe bloc, adus-o tacsu cu astia pe sus, e la inchisi aci".
Ca dupa ora 20 si ceva te baga la camera si nu te mai lasa sa iesi chiar daca esti la liber.
Si aveam in sectia aia inchisi pentru femei. A stat cam 10 zile, si a iesit cat de cat ok de acolo, eu eram inca internat.
Bai a naibi nu vroia sa se interneze! I-a tras o injectie si gata treaba.
Numai parinte sa nu fii de asa copil..ca aia.
Sunt multe cazuri, stiu.
D-aia trebuie sa se comunice in primul rand cu cei apropiati: parinti, prieteni si daca astia nu exista: medici/112.
Pai aia zic! De aia am zis ca mi s-a parut aiurea la tine "de la cine sa ceara ajutor?".
Are la cine sa ceara. Comunicarea conteaza, ca sa te ajute parintii, etc trebuie sa stie de problema ta.
Si daca astia exista tot la medici se cam ajunge daca treaba e grava.
Ca daca trebuie tratament, poti sa ii zici orice, ca tot aia va face.
Se poate ajuta și el/ea dacă vrea: își îndreaptă atenția spre sport, recreere, lucruri și gânduri care.i fac plăcere.
Pai cand are depresia aia nu mai are placere de nimic. Aia care sufera asa si asa da, aia fac ce zici tu si in timp trece, ca mai pot face asta. Majoritatea is asa.
Dar sunt si unii care pica rau.
De aia se zice ca daca ai gand de suicid sa ceri ajutor repede, ca acolo e de rau.
La depresii mai usoare ti se zice ce zici tu.
Nu mă dau eu mare cunoscător in depresii. Am avut și eu, nu așa grave că alții. Cred însă că de când apar cele ușoare trebuie sa lucrezi la ele. Daca se instalează direct cele grave trebuie sa discute și cu prieteni/părinți/medici/112.
Pai da, alea mai usoare le putem gestiona asa cum zici, si multi o fac, noroc ca depresii din astea au o majoritate, si doar o minoritate au din alea severe.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
