| DexOnline a întrebat:

Cum pot trec peste singurătatea si tristețea cauzata de faptul ca locuiesc singur? M-am mutat de la părinții mei de acasă la 18 ani. A trecut aproape 1 an si mi-e in continuare dor de ei, parca nu pot trece peste... Ma simt singur deși vorbesc cu ei zilnic si ne vedem de mai multe ori pe săptămână.

13 răspunsuri:
| darrio2007 a răspuns:

Muta-te inapoi daca iti este greu fara ei.

| Violleta2022 a răspuns:

Iti faci prieteni noi sau o iubita!

| relian a răspuns:

Ai prea mult timp liber si de aici gindurile astea. Daca tiai ocupa timpul cu ceva activitati care sa te acapareze asa mult, uiti si de mincare.
Sau fa-ti ceva prieteni, mai iesi cu aia, singur asa te napadesc tot felul de ginduri.
Daca mai stai si la aptm e si mai naspa, acolo chiar ca nu ai ce face

| anonim_4396 a răspuns (pentru relian):

Până la un punct sunt de acord cu tine? Psihologii recomandă să te implici în activități personale sau să-ți regăsești noi hobby-uri și ocupații care să te facă te reconectezi cu tine și să te regăsești însă ideea cum că omul suferă din lipsă de activitate este eronată și o aud la tot Mapamondul? Ideea este că depresia este ceva real cu schimbări chimice în creier și ba chiar la nivel hormonal, care toate aceste schimbări din interior se reflectă într-o zi și la exterior. Depresia e corelată tocmai cu lipsa de activitate și demotivarea de la lucrurile care cândva îți făceau mare plăcere. Și ideea cu socializatul e iar bună până la un punct, nu aș mai ține minte să-ți spun acum ce hormon se activa numai la un simplu salut/vorbă ori îmbrățisare cu un uman însă unul se activa sigur. Deci și aici ai atins un punct bun însă, la fel, nu înseamnă că dacă suferi de depresie și ieși afară să socializezi, musai depresia dispare ca prin magie.
Ceea ce vreau să subliniez este următorul lucru : că depresia este reală și merge dincolo de acele mici prejudecăți sau corelații eronate (ești depresiv pentru că ești leneș, fără motivație și mai antisocial, nu ci e cam invers acestea pot apărea în cadrul unei depresii, dar la fel sunt doar un ac în căruța aceea plină de alte ace și răni) și de obicei depresia nu e ceva care se rezolvă ca răceala cu paracetamol și nurofen. Ci cu alții speciliști, ba chiar medici și tratamente special destinate combaterii depresiei.

| relian a răspuns (pentru anonim_4396):

Oamenii slabi de inger, parerea mea, is defecti din nastere, sau cineva s-a defectat cindva undeva, apoi a dus defectiunea mai departe.

Nu am spus ca nu-s dezechilibre psihice, dar cand ai ceva la cap, nu cred ca doctorii pot sa faca ceva, incearca dar nu cred ca ei practic rezolva ceva, respectivul care e cu probleme, daca se face bine se face tot el.

In domeniul asta sus, putine se cunosc si putine se pot face. Daca ai depresie, e cum am zis, esti slab psihic, nu ar fi ntreb sa fii asa, nu ar fi trebuit oamenii sa fie asa, dar uite ca sunt, tocmai datorita a ce am spus, defectiuni duse mai departe.

Ce poti sa faci? In cazu in care depresia apare datorita unor factori anume, sa se caute evitarea intilnori cu acei factori, iar daca depresia apare din orice, atunci slabe sanse sa poti face ceva.

Zic si eu nu ma pricep, nu-s doctor, dar pot sa dau cu presupusu, pana la urma si doctorii in dfomeniu asta isi dau cu presupusu.

| anonim_4396 a răspuns (pentru relian):

Nu! Medicii aceia au studiat. Recunosc că studiile din domeniul psihologiei, sociologiei și chiar și a medicinei au și un mic subiectivism deoarece, studiile se fac pe un eșantion la o scară micuță, care este cumva apoi preluată și oferită masei mai mari. Deci da ai dreptate, dar nu te pot lăsa totuși să pleci cu ideea că medicii ori ba chiar psihologii (că tot crede multă lume, că psihologii doar pălăvrăgesc tolăniți pe un divan și cam atât) ar fi oameni ce se iau după ce le taie lor mintea. Au studiat, au cercetat și confruntat studii și de ce nu, cei mai tari în domeniu au chiar participat ei la studii.
Și încă un lucru de notat. Nu mai crede că depresivii sunt doar slabi de îngeri, sau niște ființe inferioare cu ceva altora fără acea depresie. Depresia e o boală și deși iar o să-ți dau dreptate pe alocuri, deoarece și psihologia susține că sunt anumite clase umane, care sunt mai predispuse la anxietate, depresie și alte forme mai ușoare de boli, să știi că viața e *** uneori și poate ataca pe oricine. Deși totuși, ar părea mai predispuși la depresie aceia de care aminteai tu, ori cei cu genă, cu istoric în familie, ori ce cu traume, am auzit și de cazuri care au șocat. Oameni fericiți, împliniți, entuziaști cu chef de viață, sociabili și tot tacâmul, au căzut într-o bună zi. Depresia e o ***.

| relian a răspuns (pentru anonim_4396):

Depresia nu este o boala, poti sa spui c e vrei tu sau ce vor alti.Esti fabricat cu chestii slabe din fabrica. Exact asa cum la o fabrica se torna otel si unele piese is slabe, asa si cu oamenii, doar ca la oameni acele defecte au fost duse mai departe prin copiii lor.

Daca e numita boala, atunci aia is asa din nastere, nu-i nimeni de vina, decat omenirea, cum am spus nu vezi animale bolnave in lumea salbatica, nu zic ca nu apar exemplare bolnave, dar alea rapid si is eliminate.
La noi nu sa vrut, nici nu se vrea macar stoparea, dapai sa elimini oameni.
Nus pentru a elimina oameni cu defecte, dar sunt pentru ai stopa sa duca mai departe acel defect.
Deci in societatea de astazi la nivel mondial cine a luat sau ia o masura ceva, sa stopeze bolile alea genetice grave? Nimieni, toti se uita numa dupa bani, guvernele lumii nu-s curioase de nimic legat de specia umana.
Ai auzit, vazut, la vreun guvern, sau macar la un om, uite ca auzi acum laughing dar in afara de mine ai mai auzit asa ceva?
Adica sa se incerce stoparea transmiterii unor boli genetice grave, eu nu am auzit.
Lucru asta nu se face cautind sa vindeci, bagaind miliarde de dolari si sa nu obtii absolut nici un rezultata.
Rezultate stii cum obtii? Cuym auzi acum la mine, ai oamenii re4spectivi cu defecte, ii sterilizezi obligatoriu, nu-i lasi sa faca copii, asta e tot.
Daca un guvern din lumea asta ar proceda asa, atunci populatiua usor usor in timp se cerne, o sa avem din ce in ce mai putini bolnavi de cancere, de m, ai stiu eu ce alte boli de astea genetice.

Nu este deloc greu, doara ca nu se vrea asa ceva.
Cind citesc chestii ca in Italia doctorii nu vor sa faca avort daca o femeie mergfe sa faca asta, deja iti vine sa-l iei la bataie laughing dar lasa femei sa nasca copii legume, acolo nu mai are constiinta, auzi si tu la ei nu fac avort din constiinta.
Pai ba papaglule dar cand vezi ca o femeie este gravida si stii sigur ca acel copil va iesi leguma, atunci nu ai constiinta? De ce nu se pun toti si sa propuna obligativitatea avortului cand se vede astfel de situatii?

Niste doctori pompieri, asa e peste tot, guvernele vor doara oameni la numnar, daca iese careva leguma, ce doara nu-l tine el, prostii platesc, muncesc.
Deci nu elimini pe cei cu defecte, ii lasi, ii ajuti, dar le interzici sa faca urmasi, pentru ca urmasii lor,, uite ce fac, numa probleme, avem spitale si farmacii mai ceva ca magazinle care vind mincare laughing deja sa ajuns in prapastie.

Daca de dupa ultimu razboi, ar fi venit cineva cu ideea asta ce zic eu acum, sincer nu stiu daca au mai fost si altii, ideea asta e a mea, nu am citit nicaeri, poate or mai fi si altii care sor fi gindit, deci daca se aplica macar pentru bolile astea cancere, si chestii asemanatoare, acum nu am mai fi vazut atita lume suferinda.

Depresivii is d e fapt oameni normali, dar care pshic is mai slabi decat ar trebui sa fie si in anumite momente clacheaza, pot fi usor manevrati, pot fgi f usor drogati si sa devina dependenti si asa mai departe.

| anonim_4396 a răspuns (pentru relian):

Sincer, dacă aș fi citit acum câțiva ani părerile tale te-aș fi ars pe rug, mai ales pe alocuri la unele comentarii care mă deranjează și acum, și aș fi spus că ești rău și drastic, fără empatie, dar în prezent nu pot decât să-ți dau dreptate până la un punct, iar cu ceea ce eu personal nu sunt de acord, am învățat cu multă luptă cu mine însumi și cu terapie, că fiecare om chiar și cei mai răi sau cei care au felul lor dur și sarcastic de a vedea lumea, au dreptul să fie în acest Univers, în acest idiot Univers care deși e prea banal și normal, ne arată mereu că lumea e diversă și complexă și paradoxală și misterioasă încă deși, pare-se am descoperit atât de multe cu atât știm și mai puține și apare viața să ne arate că de fapt nu știam nimic.

Dar revenind... ceea ce ai spus tu într-un mod mult mai dur, am spus și eu, sper că mai elocvent că depresia este o boală sau de fapt este o manifestație care netratată duce la o boală de proporții și așa cum spuneai și tu dacă familia nu are grijă de psihicul lor și de copiii lor atunci să nu se mire la bătrânețe de ce copiii lor au ajuns criminali, depravați, violatori, pedofili sau pur și simplu sinucigași. Deci e genetică, clar în primul rând apoi mediul contribuie, vine și pune piesă cu piesă, până ajunge la finalul decisiv. Cu ceea ce nu sunt de acord totuși este cu moartea lor sau cu eliminarea lor din Univers, dacă aș privi lucrurile ca un om care a tocit ceva ani psihologie (fără a-mi da aere sau a susține că a devenit un psiholog, deoarece nu am finalizat studiile, dar știu sigur că ceea ce am studiat sau m-a pasionat, a rămas, restul a plecat :') ) aș spune că ar trebui să-i salvăm cu orice preț și să arunc totul pe boala ei și pe diagnostic. Dacă aș răspunde ca tipa eu, banală, aș răspunde și chiar aș spune că nu-mi pasă de nimeni altcineva în afară de de mine, dar și de mine doar de chestii existențiale, pentru că în majoritatea timpului mă urăsc prea mult pentru a simți că vreau ceva sau merit ceva de la viață, dacă aș aduce în discuție însă latura mea țăcănită, plină de fantezie, imaginație și scoțând spiritul meu de scriitor, aș spune că fiecare om, de la cei mai normali până la cei mai nebuni sau psihopați au rolul lor în Univers, la fel ca lanțul trofic la animale și ca să nu mai spun de coloritul și cocktail-ul pe care îl oferă vieții și Universului acești oameni unici, diverși și frumoși, în felul lor frumoși. happy
Cât de avort, aș aduce argumente religioase, dar deși cu toate convingerile mele religioase, descoperite prin analiză, solitudine și cercetare, că God există, nu vreau totuși să cad în fanatism, așa că mă opresc aici, deși chiar ca și femeie spun sigur că eu una nu sunt de acord cu avorturile. Poate doar în cazuri excepționale (și clar "vegetătura" de copil, în concepția mea nu intră la excepții, ci doar un viol sau lucruri din spectrul ăsta).
Ca și un bonus, spun aici ceva ce auzisem la o tipă parapsiholog sau ayurvedistă sau ce naiba o fi fost.
"COPIII CU HANDICAP AU VENIT ÎN LUME DOAR CA SĂ OFERE IUBIRE."
Și mi-a plăcut mult acest adevăr. Țin să cred că așa e, gândindu-te că ei sunt dependenți pe viață de familie, părinți, neamuri, prieteni și societate, sunt evident și excepții, unii trăind mai ceva ca noi cu toate funcțiile vii și cu minte goală sau plină de suferințe spirituale. Dar sunt cazuri rare și deci revenind la normalitate, cei mai mulți nu pot oferi prea multe în astă viață familiei lor, așa cum oferă să zicem copiii normali, care la tinerețe își iau zborul ca apoi spre finele vieții familiei lor, ei să le întoarcă tot acel ajutor primit în copilărie... așadar persoanele cu CES au fost date doar pentru a oferi iubire. happy
Cât de guverne și conducerea lumii, admit că e singurul aspect unde privesc lucrurile la fel ca și cu ceilalți oameni răi sau cu cei care au un un mod aparte de a prezenta lucrurile. Guvernele nu le suport nici eu, nici pe ele, nici politicile lor, iar dacă vreodată aș deschide o carte de politică ar fi doar pentru a studia și mai mult și mai mult, doar pentru a avea și mai multe perspective de analizat și gândit și a deveni un om mai cult, dar ceea ce fac ei chiar și cu acele cunoștințe, mai ales cei din sec 21 mi se pare crunt, o ofensă și o înjosire la toate acele informații politice.

În final, dear stranger îți las niște gânduri faine de la mine și îți spun că nu știu cine ești, dar doar făcând parte din această comunitate și implicându-te în aceste coversații, deep, zic eu și sper că nu doar de dragul de a scrie și răspunde, le-ai lăsat aici, ai ajutat un om nehotărât să-și redescopere menirea în Univers, evident că pe alocuri am știut-o mereu, dar nu eram niciodată sigură, tot aruncându-mă în coversații pe aici și nu doar cu tine ci cu mai multă lume, mi-am redescoperit menirea, aia pe care o aștept mai mult decât aștept prințul sau broscoiul să-mi apară în cale. Iar calea mea, destinul meu, chiar de sunt introvert și ăsta a fost mereu un minus în a-mi termina studiile și de a o lua pe calea psihologiei, azi în sfârșit am aflat. Și ba chiar mai mult decât psihologia, știam din totdeauna că simplu fapt de a analiza viața, oamenii, Universul dar și de a asculta deschis și cald oamenii, este menirea mea. Așa că ne mai lungind-o și lăsându-te sper într-o atmosferă chill după toată polemica mea, să-ți mulțumesc sincer pentru confruntarea aceasta de opinii și de conversații deep.

| CleanHeart a răspuns:

Ai 2 alegeri
Ori te muti înapoi cu ei
Ori te obișnuiești
Poate mai încolo cunoști o fata și vă mutați împreună.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Bună! Dacă singurătatea a apărut doar acum după despărțirea de ei, e perfect normal, orice copil după separarea de locul părintesc trece printr-o fază de depresie, durere, acceptare în cele din urmă, mai ales dacă ai fost și un copil atașat de familie în copilărie, dar dacă este un feeling constant, dacă tu realizezi că-l aveai și înainte să pleci de acasă, dar cel mai important, dacă a trecut deja să zicem mai mult de 3 luni(parcă așa spuneau psihologi că ține doliul interior, gen, atunci când moare cineva drag, sau pierdem pe cineva drag)de la separarea de ei și tu încă ești in starea aia ca din primele zile ori ba chiar mai pronunțată este starea decât la început îți recomand să contactezi un psiholog sau chiar un psihoterapeut, în spatele acestei banale stări de singurătate pot sta ascunse probleme mai grave, nu mă înțelege greșit, nu zic că ai avea musai probleme psihice, dar emoționale, mai vechi și mai grave, da, poți avea sau de ce nu, poți dezvolta acum după separare.

| Buzi213 a răspuns:

Te muti inapoi, eu asa am facut

| L3golaS a răspuns:

Sincer multa lume isi doreste traumele tale, sa fie siguri si independent. Eu totusi cred ca te descurci greu, si ca te-ai duce inapoi dar ti-e rusine de ce o sa zica, parerea mea e ca atunci cand ai plecat, ai plecat din ambitie, sa le arati tu lor ca poti sa te descurci singur, dupa parerea mea. poti sa mergi inapoi oricand... Sunt pari tii tai si o sa te iubeasca la fel. Doar ca din experienta iti zic, o sa fie greu dupa ce te-ai invatat singur sa traiesti dupa reguli. Stai singur si trage pentru tine daca iti e dor du-te in weekend la ei, nu o sa fie aici pentru tine la nesfarsit.

| nuziccaasavreau a răspuns:

Poate ai traume sau idk incearca sa vorbesti cu un psiholog te poate ajuta sa te intelegi mai bine