Partea a 5 a Alexandrei și sper că și ultima.
Problema.
Muzica mă calmează, dau la maxim volumul și mă apuc de tradus DSM 5. Deși îmi doream să traduc din melodiile mele favorite, dar eram hotărâtă că traduc DSM 5. Noroc că l-am găsit pe net.
Vine mama, că ce e cu muzica aia, că dacă eu am liber alții mâine se duc la muncă. I-am zis cea mai nașpa înjurătură, pe care în mod obișnuit eu o cert pe ea, când o utilizează. Nu suport acele înjurături.
Mai ascult o melodie, vine bunică-mea că a sunat mătuși-mea, cum am spus, ea stând deasupra noastră și aude tot. Că să dau muzica mai încet că pe ei în deranjază.
I-am zis lu bunică-mea că să-i transmită că poate să vină cu poliția ca mie să-mi ia muzica în seara de Crăciun.
Nu mai durează mult și încep să țip și să urlu din toți rărunchii, arunc telefonul, se duce sub mobilă, apoi demonul meu se dezlănțuie, o dată la câteva decade am avut mereu ieșiri din astea cu țipete și urlete, dar acum m-au speriat și pe mine.
Am deschis geamul ca să țip pe geam atunci când am draci, e pe modul să știe și alții că eu sufăr sau că mie, aia căreia îi păsa mereu de opinia altuia, acum o doare undeva de opinia cuiva. Deși știu că m-am făcut de râs în cartier și că vecinii mă cred țicnită.
Mama văzând că deschid geamul încerca să mă țină, crezând că vreau să mă arunc pe geam. S-a băgat și bunică-mea între timp. M-am simțit efectiv ca o fiară, dar și ca un nebun pe care-l legi cu fașa.
Am urlat pe geam, am trântit geamurile și sitele și am rupt între timp și o jaluzea. Ele mă țineau, le-am zgâriat și le-am înghiontit la rându-mi, fiind prima dată când mi-am permis să o ating pe mama. Am avut ieșiri groaznice, dar nu i-am făcut nimic fizic. Am crezut că o să le omor. Dar le-am și acuzat că cum și-au permis să mă țină. Că ele mă consideră nebună, că dacă e așa, o recunosc eu, deoarece am în sânge nebunia și gena tatei. Tata având probleme psihice și cu alcoolul.
I-am zis că mai bine nu mă năștea, că m-a născut ca să mă chinuie și să nu am nicio bucurie, că acum vor să mi ia și singura bucurie MUZICA.
I-am zis că mereu când am suferit EA, MUZICA ȘI MÂNCAREA au fost mereu acolo, singurii mei prieteni adevărați.
Ca ș-așa n-am reușit să o fac muzica la nivel profi, acum vor să mi-o ia și din viața mea, ca amator. Că să nu îndrăznească să-mi ia muzica mai ales de Crăciun, când toți chefuiesc și se distrează, să-mi ia muzica și volumul maxim că mă ucide. Că doar ea mai îmi calmează sufletul și mi-l încălzește.
Ea încerca să mă întrebe dacă am pățit ceva, dacă în oraș s-a luat cineva de mine, din orgoliu nu am vrut să-i spun că totul se trage de la discuția avută cu vărul meu. Că ce e și mai rău, că din tot ce a spus, a spus adevărul și nu o să reușesc nimic în viață. Că mi-e sortit să nu am bani și carieră. Sau chiar de aș avea carieră, nu și bani.
Că doar în IT și pe la Medicină mai faci bani, nu?
I-am zis că voiam să fiu alone și să mă bucur de prietena mea muzica. Că voiam să mă detașez.
După fiecare s-a dus în camera lui și m-am reîntors la scris, am luat toate pastilele posibile, de fiere, de stomac, de cap, de răceala și în final am dat pe gât juma de stică de vin alb. Și am procesat tot ce s-a întâmplat.
După cele auzite, crezi că e timpul, TPU, să merg la psihiatru?
Crezi că am să devin vreodată criminală?
Oare am să devin dependentă ca tata?
Crezi că pentru oamenii ca mine e mai bine solitudinea?
Gradul de rudenie, ziua Craciunului si politetea ta innascuta, te-au tinut in frau, ti-au tinut nervii in frau si limba legata cat timp varul tau a scos din el exact ce a vrut...de fapt, am senzatia ca si el s-a abtinut, adica putea fi si mai rau.
E normal, ca dupa o stapanire de sine atat de eroica, sa rabufnesti la cea mai mica contradictie.Doar ca rabufnirea ta a fost prea mare fata de micul inconvenient cu muzica,grecii spun ca cine striga isi pierde dreptatea chiar daca o are!
Si,stiu ca in conditii normale,ai fi reactionat altfel, mult mai calm, glumind chiar, dar acum prea multe tinusei in tine si ai simtit nevoia sa te refulezi.
Ok.
Psihologul este suficient, categoric nu e nevoie de psihiatru si efectiv cred ca tii prea multe in tine.In general.
Iar cand se aduna, rabufnesti.
Alcoolismul nu e ereditar, uita deci de dependente si cai verzi, dar stai de vorba cu tine.
Iti place sa scrii, pune mana si tine un jurnal. Apoi reciteste-l.Scrie ce ti-a placut si ce nu ti-a placut, intr-o zi, la o intalnire, peste tot.Scriind si recitind nu vei fi in aceeasi dispozitie si asta te va ajuta sa te intelegi mai bine.Si pe tine si pe ceilalti.
Regret ca n-ai avut un Craciun linistit, zambitor si bogat.
Dar ai timp de multe Craciunuri de acum inainte, in care sa-ti alegi exact ce doresti sa faci si alaturi de cine.Craciunul asta a fost un fiasco pe baza de grad de rudenie.
Prietenii ti-i alegi,dar rudele,nu,asa ca,alege-ti care din rude rezoneaza cu tine si care nu...
Singuratatea e o solutie,dar nu atunci cand viata clocoteste in tine.
In momentul de fata ai planuri,nelinisti,sansa sa inaintezi in viata,sa-ti implinesti vise si idei, sa-ti hranesti demonii din tine, sa-i imblanzesti daca e cazul, dar nu sa ramai singura!
Urmeaza-ti calea, ramai credincioasa sperantelor tale si zbate-te pentru orice crezi tu ca e mai bine pentru tine.Pentru ca atunci cand vei reusi, satisfactia te va ridica centimetri intregi de la pamant!
Ramai puternica si concentrata pe telurile si visele tale, da-ti timp si cunoaste-te mai profund si invata sa razi cand e de plans.
Vei fi bine.
♥
RăspundeM-ai făcut să plâng. Și doar doi oameni m-au făcut totuși să plâng vorbindu-mi exact ca tine, și aceia ambii au fost psihologi. Și nu sunt sigură în acest moment că merit atâta înțelegere, deși doar de asta simt că aș avea nevoie, dar tu ești aparte, ai un dar aparte, deoarece am mai citit din răspunsurile tale. Cred că ai fi un psiholog excelent. Și apreciez că ți-ai făcut timp să-mi citești toate poveștile și toate stările din seara de Crăciun.
Răspunde
Nu am vrut!
Nu asta am vrut!
Am vrut si vreau sa intelegi ca esti la fel de om ca mine, ca ceilalti, multi ceilalti!
Sa meriti intelegere este dreptul tau de om, nu e nevoie s-o "meriti", intelegerea nu e un premiu.Numai ca unii pot intelege si altii nu,asta ar fi diferenta.
Nu incerca sa mergi la psihiatru,chiar nu ai nevoie de asa ceva,cel mai sigur te va umple de hapuri si te vei transforma intr-o simpatica leguma fara sa stim daca vei reveni la forma actuala.
Ia-te si studiaza-te,nu renunta atat de usor.
Nu am nimic cu psihiatrii,dar pentru ca stiu ce se petrece cand cazi in mainile lor, te sfatuiesc serios sa nu!
De cand ti-am raspuns m-a bantuit un singur gand..."a fost ziua ei si nu i-am spus la multi ani..."
Deci, la multi ani de ziua ta si full control!♥
Sa ai mai multa incredere in tine, mult mai multa! Arunca buruienile si apuca-te sa sadesti copaci, mari si puternici.
Pentru ca poti.
Ordonare:
După relevanţă
Unde ți-ai uitat căstile? De le puneai pe urechi cînd ți s-a zis că muzica e prea tare, scăpai de toată tevatura aia. Tu aveai muzica tare in urechi, v ceilalți puteau sta in liniște.
Uneori suferim, și mult, pentru că nu căutăm soluții viabile. Inainte de a da din gura, gindeste-te ce soluții ai avea la îndemîna ca sa împaci și capra, și varza.
Fondul psihologic e greu de schimbat, dar, de gîndesti înainte de orice, scapi de situațiile în care sa te manifesti aiurea.
Răspunde
"Nu mai durează mult și încep să țip și să urlu din toți rărunchii, arunc telefonul, se duce sub mobilă, apoi demonul meu se dezlănțuie"
"Am urlat pe geam, am trântit geamurile și sitele și am rupt între timp și o jaluzea. Ele mă țineau, le-am zgâriat și le-am înghiontit la rându-mi [...]. Am crezut că o să le omor"
Da, cu siguranță este timpul să mergi la psihiatru.
De mult trebuia sa mergi la psiholog, patricia...de foarte mult timp, nu abia acum.
Ai grija ca Himera are si un CAP de sarpe (fiti intelepti ca serpii). Asta simbolizeaza oamenii intelectuali (gen Faust). Stiu ca prin scris vrei sa te polarizezi pe partea cea mai inalta din om. Insa vezi ca eu ti-am raspuns ca este Pneuma cea mai inalta nu Psique. Asa ca ai grija nu te lasa captivata de sarpe.
Ador scrisul tău, dar chiar aveam nevoie de un sfat acum, simplu. Dacă sunt nebună sau nu? Dacă ar trebui să merg la psihiatru sau nu (deși în cazul ăsta chiar cunosc răspunsul, o să-l contactez după sărbători), dacă ar trebui să mi fac o gaură sub pământ și să mă arunc acolo, pentru că se pare că nu pot face față oamenilor și părerilor negative. Dar cum aș supraviețui astfel, ca să am un venit și să nu rămân homeless? Cam astea sunt grijile și problemele mele din prezent.
Și dacă ar exista un sfat și pentru oamenii gen eu, cum naiba să facem față opiniilor negative, acelui scenariu morbid și negru în care un seamăn îți spune simplu "NU SE POATE!", "E ÎN VAN!"
Iar problema este că dacă tu ai fi un om Alfa ai știi sigur că se poate tot și că tu ești capabil de tot. Dar pentru noi oamenii Delta (cred că sunt o Delta sau Beta) știu că ne mai luptăm și cu propria motivație, cu propriile forțe, apoi să mai vină și altcineva să-ți spună că nu se poate e sfâșietor.
Te-am inteles, vrei sa invingi in viata, insa vezi ca lucrurile se agraveaza. Este ceva normal la fete, ele sunt mai sensibile si simt stresul global. Au nevoie de eliberare. Insa trebuie as stii ca zilele sunt rele. Incarca sa iti faci timp sa mananci, sa dormi si sa te joci (nu mai sta pe net ca teoria nu inseamna putere si realitate). Incerca sa intri in lumea economiei, industriei sau orice altceva ce da roade si te face sa te bucuri de ele. Iubeste bogatia si prosperitatea si lasa lucrurile slabe.
Solomon spune: „Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar.
Cel harnic se chinuie sa gaseasca un loc de unde iasa malai. Trebuie pus mana pe locul acela si prinsa tehnica. Suntem fericiti doar cand ploua peste lucrarea noastra si o face sa rasara. Nu si cand este seceta si nu vedem roadele. Cand nu le vedem ne deprimam, insa cand le vedem ne bucuram.
Și totuși am recunoscut singură ca am gena tatei, asta i-am și urlat mamei aseară, că eu am fost mereu sinceră cu ei, că eu chiar am simțit nevoia de psihiatru și că deși am fost sinceră, aseară ținându-mă ca pe o nebună, m-a făcut să mă simt ciudat și și mai nebună și mai țicnită decât credeam că eram. I-am spus că dacă simțea că nu mai are resurse să sune ea la poliție sau psihiatrie, dar gestul ei de a mă ține m-a durut, pentru că voiam doar să fiu alone să procesez durerea cauzată de văr-miu și să fiu înconjurată de singurul meu prieten adevărat, care a rămas forever acolo, MUZICA. Și să mă detașez evident. Iar faza este că eu i-am transmis asta și prin închiderea ușii, atunci am zis eu, că a înțeles că am nevoie de singurătate, și că nu sunt nici în apele mele, deoarece ea știe furiile mele din trecut și multe au fost de Crăciun și în perioada asta a sărbătorilor când eu mă transform ca un lup. Dar acum am zis că vreau să fiu adultă, să țin durerea în mine și cu o oră, două de muzică la maxim, mă pun pe picioare și procesez și tot. Analizez tot, evident și scriind. Dar nu a înțeles, se pare, gestul cu ușa și mi-a invadat spatiul personal și atunci am răbufnit.
Deci da, eu mă autointitulez alone bolnavă și aș merge la un psihiatru. Evident că voi încerca să reajung și la biserică. Dacă nici God nu e lângă mine, atunci nu știu de unde să mai găsesc putere.
Cât de TPU, stai liniștit/ă că și eu am văzut că nu sunt fairplay cu tot. Șterg ce vor și lasă ce vor. Oricum cred că o să ies și eu de pe aici. Deoarece toate părerile întâlnite pe aici și problemele oamenilor se pare că m-au afectat și pe mine, chiar nu sunt de piatră. Chiar am crezut că pot face pe psihologul cu oamenii și nu mă înțelege greșit, încă visez să salvez oameni de la sinucidere, să pot fi acolo pentru cei căzuți, dar în prezent nu pot fi un ajutor pentru alții, căzuta fiind eu. Și toate poveștile auzite chiar m-au afectat psihic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
