Am nevoie de un sfat sincer. Acum aproximativ o luna am adoptat un caine, deoarece am vrut sa uit de problemele de zi cu zi, preocupandu-mi restul timpului alaturi de el. Insa de cand a aparut in casa, el este principalul lucru care conteaza, in sensul ca orice prostie face el, se da vina pe mine, ca de exemplu: azi a ros un fir de la internet si bunica mea a dat vina pe mine, spunand ca nu am fost cu el la plimbare, cand de fapt, l-am dus dumineata afara, am stat cateva minute cu el, i-am incalzit de mancare, m-am jucat putin cu el, si totusi eu sunt de vina mereu pentru ce face el, nici macar nu il cearta cand face o prostie, spun ca omul e nesimtit, nu cainele, chiar daca nu se leaga. Au intervenit fel de fel de conflicte, singurele subiecte adoptate in casa sunt despre caine. Acesta este o fire mai timida, mai fricoasa, se sperie de orice zgomot si merge haotic. Nu este genul de caine care sa fie recunoscator sau sa apere. E doar ca sa fie. De saptamani incerc sa il invat afara, dar nu vad aproape niciun progres. Face mai mereu in casa si nu pricepe ca nu are voie sa faca acel lucru. Sunt intr-o perioada mai dificila, sunt clasa a 10a si am mult de invatat pentru bacalaureat, plus ca fac si alte activitati extracurriculare, precum sportul, chitara sau engleza. Incerc sa le fac pe toate, dar orice as face, bunica mea si mama mea (respectivele persoane cu care locuiesc) gasesc mereu motiv pentru care sa ma invinuiasca, legat, bineinteles, de caine, chiar daca am sau nu vreo vina. Stiam ca este o responsabilitate mare sa ai un caine, dar nu-mi imaginam ca va fi atat de greu si ca va fi un caine care sa nu priceapa ceea ce vreau sa-l invat. Iubesc animalele, dar lasand la o parte dragalasenia, am multe lucruri de care trebuie sa ma preocup, si in primul rand, sanatatea, deoarece in aceasta perioada de cand l-am luat, am avut parte numai de stres, "ca vezi ca a facut aia, ca trebuie dus afara-nu conteaza daca ma simt bine sau intarzi la scoala-, ca nu il plimb, ca nu stiu ce nu-i mai fac" si tot asa... si simt ca o iau razna uneori. Agentia de unde l-am luat mi-a confirmat faptul ca daca nu se acomodeaza, o poate lua inapoi fara probleme. Acum stau si ma gandesc foarte bine ce trebuie sa fac. Ma gandeam ca daca il duc inapoi, as face un bine amandurora, lui, in primul rand, ca il poate lua altcineva care chiar are timp si rabdarea necesara pentru a-l educa asa cum trebuie, si mie pentru ca as scapa de un stres mare din casa. Am nevoie de un sfat, este bine sa procedez asa, sa il duc inapoi?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook