Bună TPU.
Am de ceva timp un pui de pisică in vârstă de 2 săptămâni. E băiețel.
De cand l-am luat mă tot atacă uneori, la început am crezut că se joacă acum o face din ce în ce mai frecvent. I se ridică blana în sus își dă urechile pe cap, se ridică pe 2 labe și sare la mine de zici că cine știe ce **** i-am făcut. Mă mușcă apoi se retrage, apoi iar mă mușcă și tot așa, îmi este frică că o să mă muște de față fiindcă sare la mine. Apoi daca vede că nu fac nimic începe să mă zgârie ușor și dacă nu îmi retrag mâna imediat mușcă și zgârie din ce în ce mai tare, iar atunci când îmi retrag mana și îl dau deoparte se întoarce și se repede la mine din nou, iar uneori se zbate și mă zgârie pe mâini și îmi dă sângele (devine violent e ca un mic haos nu mă mai înțeleg cu el deloc). Am încercat să-l dau deoparte să-l pun "la colț"(să îl las într-o cameră de unul singur) și să nu îi acord atenție pentru câteva minute până se calmează. De multe ori. Schelălăie incontinuu iar dacă îi dau drumul său îl verfic se freacă de mine, toarce apoi mă mușcă și zgârie din nou.
Ce pot să fac?

De unde l-ai luat?
un pui de 2 saptamani nu are voie sa plece de langa mama lui, fiindca moare.
Puii de pisica se dau spre adoptie dupa 2 luni (8 saptamani), ca altfel mor, neputand sa fie hraniti cu laptele maternal de la mama lor.

Dacă nici nu deosebești joaca de agresiune...e nașpa.

Îți dau și eu o idee, cu toate că s-ar putea să fiu pe lângă.
Verifică-ți analizele să nu cumva să ai glicemia mare, un început de diabet.
Sunt pisoi care reacționează violent la mirosul pielii (pe care noi nu-l simțim) unei persoane care are cetoacidoză din cauza glicemiei crescute.
Țin minte că bunicul meu avea diabet, și aveam un pisoi care îl ataca și îl zgâria permanent. Doar pe el. Cu restul era foarte blând.
E o ipoteză. Zic și eu.

Am și eu o pisică la fel de rea. E una neagră și pufoasă, o cheamă Mița. Pe aia am crescut-o în casă, deci s-au jucat oamenii cu ea. Acum dacă o mângâi puțin mârâie la tine și încearcă să te zgârie. Dar, fata de mai sus are oarecum dreptate la două săptămâni e prea mic. Trebuia lăsat măcar o lună cu mama lui. Dacă s-a învățat cu mâncare înseamnă că nu e afectat așa tare. Depinde foarte mult și în ce condiții a fost crescut anterior și poate fi și din cauză că a fost despărțit de mama lui. Cred că te vede ca pe un inamic. Probabil atunci când se va mai mări își va schimba atitudinea. Am avut și o mâță gri care era foarte sperioasă de mică, dar după ce s-a îmbolnăvit sora ei parcă a început să fie mult mai iubitoare cu mine. Nu îl bate și fii răbdător! Pentru unii, pur și simplu, asta e natura lor și nu are cauză și nici tratament. Sau dacă e atât de grav du-o când o mai crește la un dresor de animale.