Sunt intr-o situatie jalnica...acum 3 zile...nici nu-mi vine sa cred inca. mi-a murit motanul- Tony, nu reusesc sa-mi revin, era un motan deosebit, un copil dulce, pe care il iubeam mai ceva ca pe mine.simt ca lumea s-a oprit in loc

Te inteleg perfect.
Daca nu te superi o sa iti spun o poveste.


O dimineata frumoasa de martie anul 2008. Inainte de a pleca la scoala am trecut sa imi sarut pisica ( Mitzi ) ca in fiecare dimineata.
Cand am ajuns la culcusul ei am vazut 6 puisori draguti
Pisica mea este de rasa birmaneza deci toti pisicutii au fost birmanezi.
Am ramas cu ochii pe ei. Toti erau voinici si frumosi.
Deodata zaresc mai in spate un pisicut zgribulit fara blanita pe el si cu ochii albastrii ca cerul.
Peste cateva luni a trebuit sa renunt la pisic deoarece erau destul de mari.
Le-am gasit tuturor stapani iubitori dar unul din ei a ramas fara stapan.
Era pisicul acela firav care mi-a ajuns la suflet in prima zi de la nastere.
L-am pastrat si i-am pus numele Miky :*
Am petrecut multe clipe frumoase impreuna cu el si ci Mitzi.
In luna iunie anul urmator. Ma trezesc de dimineata fara grija scolii si merg sa salut animalele mele dragi.
Mitzi dormea la soare. Nu am deranjat-o.
Miky nu era nicaieri. Am plecat disperata sa il caut in toate partile posibile.
Asa am colindat toata ziua prin oras intreband lumea daca a vazut un pisic alb, pufos si cu ochii de un albastru ca cerul.
Nimeni nu m-a ajutat cu nimic.
Asa am plans zile intregi.
Peste 4 ziel m-am trezit devreme deoarece nu aveam somn.
Am iesit afara si m-am asezt pe un scaun privin soarele cum rasare.
Deodata am simtit ca ma gadila ceva la picior: er el, Miky, aparuse.
Infundata de lacrimi l-am luat in brate si l-am stras spunand ca nu o sa ii mai dau drumul niciodata. A fost o experienta groznica iar in acea perioada am slabit 5 kg.
Totul era perfect. Mi-l recuperasem. El era viata mea.
Craciunul impreuna cu pisicul meu a fost minunat.
In ziua de 30 ianuarie, sambata anul 2010 deja, am fost la aniversarea celei mai bune prietene.
Am pupat pe Mitzi si pe Miky.
Am observat ca Miky era foarte slabit si nu mai putea sa mearga.
M-a ingrijorat foarte tare deoarece mai patisem asta cu 2 ani in urma cu cainele meu Max care a murit
Dar am zis ca poate totul se va rezolva de la sine.
Am plecat la pertecerea prietenei mele.
Pe tot parcursul petrecerii m-am gandit numai la Miky si m-am rugat sa nu pateasca nimic.
La sfarsitul petrecerii am plecat acasa si prima data am vrut sa vad ce fac pisicutii mei ai dragi. :X
Mitzi, spre mirarea mea era afara si mieuna cum nu a mai facut-o niciodata.
Am intrat disperata in casa si l-am vazut: era Miky intins pe jos fara suflare.
Se stinsese.

Crede-ma ca acum scriu aceste cuvinte printre lacrimi de durere.
A trecu aproape un an si eu plang in fiecare zi.
Din acel moment nimeni nu a mai vazut sclipirea acea in zambetul meu. Niciodata nu am mai fost aceeasi.

Te rog frumos scrie-mi id-ul tau pe privat.
Sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea.
Imi pare foarte rau pentru Tony.
Eu si aum cand ma gandesc simt ca nu mai am niciun rost sa traiesc.

Numai bine!