Oare etichetele sunt chiar atât de importante? Care sunt etichetele fără care (nu) ați putea să trăiți?
http://i.imgur.com/J43HE.jpg
Labels are for clothes, not people.
Ordonare:
După relevanţă
Pai, de pilda, as fi un om mort fara etichetele din interiorul hainelor; alea pe care scrie cum le speli, cum le calci etc.
As fi foarte fericita daca etichetele unor produse din supermarket ar avea macar cateva cuvinte intr-o limba civilizata, nu numai in bulgara, ucraineana, maghiara, polona sau tot de genul asta.
In rest, nu pun etichete decat pe pungile din congelator si, uneori, nici pe alea. Surprise, surprise!
Răspunde
De ce să ne limităm singuri și să-i limităm și pe ceilalți?
Pentru că etichetele asta sunt, niște limite impuse de stereotipuri(/societate), pe care cu greu le mai depășim, odată ce le-am acceptat și am început să ne identificăm cu ele.
Nu ar fi mai bine să încercăm să le evităm, pe cât se poate?
- http://youtu.be/D04iIlKyDK4
- http://youtu.be/nWJut7KQhI4
- http://youtu.be/1j6YA03hm4k
- http://youtu.be/Ql0XPwtfFGY
- http://youtu.be/ifi-FeqOnvs
- http://youtu.be/OXxODfmU_iU
Majoritatea etichetelor pe care le punem cu atata usurinta vin cu un pachet de stereotipii, cu preconceptii si prejudecatii. Acestea sunt cele pe care le folosim asupra cuiva pentru a ne simti noi mai superiori. Acestea sunt intrumentele prejudecatii si barfei si ce ar face omul, ce ar fi omul fara prejudecata si barfa.
Răspunde 
Bună!
Etichetele ajută într-un fel făcând ca să îţi dai seama că acela e musulman, celălalt negru. A fi etichetat nu e ceva foarte rău ci doar e părerea lumii despre respectiva persoană.
Însă mie nu îmi prea plac aceste etichetate că jignesc oamenii spunându-le că sunt slabi/graşi, musulmani/negri.
Pe curând!
Ideea e urmatoarea : atita timp cit etichetele pe care societatea si implicit noi nu sint abuzive si aduc beneficii intr-o oarecare masura, sint de acord cu ele; la extreme insa, cind abuzam si tindem sa le folosim ca arme pentru a denigra imaginea unui grup sau unui individ, fara o farima de beneficii morale atunci le resping si le consider tehnici inveninate.
Etichetarea unui om care fura ca fiind hot, scuteste si previne in mare masura societatea de a intra in conflict cu acesta iar acest lucru e oarecum benefic. Pe de alta parte insa, etichetarea de genul : gras, tigan, alcoolic, homosexual, manelist, cocalar, etc, e una abuziva, ce doar incearca sa denigreze imaginea acelor persoane si acestea chiar trebuie condamnate!
De acord.
Etichetarea după faptele individuale de multe ori poate fi justificată și chiar necesară (ca mama, de exemplu, aș prefera să știu când am de a face cu un pedofil, ca să-mi țin copiii cât mai departe de el).
Însă atunci când se ajunge la generalizări absurde...e absurd.
Ce bine ca am descoperit Ipocrizia; ma intreb insa de ce trebuie sa o folosim?!
Probabil, în unele cazuri, din încapacitatea de a vedea imaginea de ansamblu sau din cauza percepțiilor divergente (cum ne vedem noi și cum ne văd alții de multe ori sunt două lucruri (total) diferite, la fel ca și ceea ce dorim să exprimăm și ceea ce se înțelege).
Si apropo de labels, ca asta trebuie sa ti-o povestesc!
Astazi, la un semafor se opreste linga mine un barbat, asa in jur de 50 de ani cu un Bugatti Veyron, un "glont" de peste un milion de euro si bineinteles ca stateam si admiram si eu minunatia si cu putina invidie in glanda. Dupa ce pleaca de pe loc observ, lipit pe spatele masinii un label de genul celor "bebe a bord" destul de mare pe care scria "Criza, unde?". Am crezut ca innebunesc! Adica ce gluma proasta poate fi cind majoritatea se chinuie sa supravietuiasca? Ma intrebam daca are garaj sau daca stie cu cine face nevasta-sa "orele de aerobic"?! Un cocalar cu minte de babuin!
Shhhh...
http://youtu.be/JPKfMIxG_es
Cand ne punem problema etichetelor ne gandim la discriminare. Apoi ce rost ar mai avea etichetele...
Prin etichete reusim sa construim anumite identitati. De ex germanii prin eticheta pusa pe evrei, si-au construit identitatea unui popor nazist. Italienii identitatea unui popor fascist. Exista grupuri, mai mici sau mai mari, care au aceasta deosebita placere de a pune eticheta. Nu pentru ca i-ar ajuta sa se inteleaga pe ei insisi mai bine, ci pentru ca simt nevoia de a fi superiori cuiva. Dar aceste etichete ne ajuta pe noi, indivizii, sa ne punem intrebarea "cine sunt eu?" si eventual sa oferim un raspuns celor care deja ne-au pus eticheta - ochelaristi, grasi, prosti etc.
Nu vad ca pe o barfa sau prejudecata; eticheta a evoluat foarte mult, odata cu societatea. O societate complexa si completa nu se mai poate limita la barfe. Pe baza acestor etichete se construiesc identitatile unor oameni politici, unor imperii financiare, se practica un marketing agresiv, si o mediatizare continua.
Stim cu totii ca eticheta nu e tocmai o dovada de democratie, dar ne aduce profituri.
De ce sa le evitam? Vor evolua aceste etichete. Vor fi mai daunatoare mentalitatilor.
Frumos răspuns...
Într-adevăr, etichetăm (și) din nevoia de a fi superiori cuiva. Dar etichetând totodată ne etichetăm singuri, limitându-ne.
Am încercat să continui ideea aici: http://www.tpu.ro/......pentru-ca/
Ce smechera esti cu dubla eticheta 
Eu am crescut in cartier unde oamenii puteau primi etichete de genul: betivi, puscariasi, curve, drogati, tigani; Pentru mine etichetele au insemnat o etica mai dura. Si la tot pasul intalneam asa ceva. Nu stiu cat m-au limitat, dar stiu cat am depasit limitele celor care mi-au pus eticheta vreodata. Sunt foarte tolerant, chiar daca nu par Iar in Romania discriminarea nu-i o problema atat de mare. Etichetele creaza grupuri, dar aceste grupuri invata sa coabiteze datorita unor necesitati, cel putin pana acum.
Da, știu și eu ce înseamnă să muncești triplu, ca să dărâmi etichetele și prejudecățile care ți s-au atașat, și să rămâi deasupra.
Dar nu pentru orice om, oricând, orice etichetă poate fi un impuls pentru a fi mai bun și a-și depăși limitele. De cele mai multe ori, din păcate, etichetele ne limitează și ne înjosesc. Ne obligă să aparținem de un grup, cu care poate nu avem absolut nimic în comun. Ne privează de individualitate, libertate, autenticitate... Și uneori, în timp, începem să preluăm apucăturile grupului respectiv, din seria "dacă tot sunt acuzat și nevoit să suport pedeapsa, măcar s-o comit, să știu pentru ce sufăr".
Așadar, frustrările născute de etichete, prejudecăți, discriminare...pot naște și monștri.
Domnisoara, ati studiat psihologia/sociologia? Vad ca sunteti foarte implicata in aceste subiecte ce tin de personalitatea individului sau grupului. Per total, as crede ca ati studiat teologia 
Din pacate nu raman decat pareri. Oamenii vor continua sa faca aceleasi si aceleasi lucruri, intr-un ritm si mai alert. Dpmdv principala cauza este nivelul foarte slab al culturii din tara noastra. Cultura e cea care poate schimba mentalitatile. Ori stim la fel de bine ca se promoveaza orice, dar numai cultura nu. Cel mult ne putem schimba pe noi insine, si sa incetam sa mai punem etichete sau sa credem in acestea. Monstrii se vor naste din orice... si cred ca mai dureros decat faptul de a fi monstru, mi se pare ideea unei copilarii lipsita de orice bucurie din cauza unor etichete care te-au umilit si au reusit sa-ti anuleze sansele de a reusi in viata. Caci si monstrii au constiinta lor, si amintirea aceea doare al naibii de mult. Nu sunt in masura sa vorbesc tocmai despre asta, dar mi-a placut mereu sa-i inteleg pe oameni si faptele acestora chiar daca uneori erau crime sau gesturi tandre.
Și pe mine mereu m-a fascinat natura umană.
Ne asemănăm (și) în această privință.
http://youtu.be/fxNGI4lSBQQ
Noapte bună.
Din punctul meu de vedere etichetele sunt foarte importante pentru persoanele care vor să iasă mereu în evidenţă,acele persoane care se cred perfecte, care consideră că în viaţa lor au făcut numai şi numai bine şi nimic din ceea ce spun ei niciodată nu este greşit. Ar trebui să îi acceptăm aşa cum sunt sau să-i etichetăm puţin cu realitatea?! Eu întotdeauna aş eticheta persoanele de genul acesta şi le-aş repeta adevărul în urechi până ar ajunge la aceeaşi concluzie cu realitatea.
Pentru mine o etichetă pozitivă pe zi m-ar face să zâmbesc, iar cea negativă aş accepta-o şi nu numai atât, dar m-ar încuraja să văd unde am greşit şi să mă corectez.
Sincer aş putea trăi şi neetichetată, dar tu? Tu ce răspuns ai da aceleiaşi întrebări? Mulţumim pentru această întrebare NOname; a fost distractiv să am plăcerea de a răspunde şi de a citi răspunsurile minunate a celorlalţi utilizatori. Aş dori să precizez că ardnaxur1961 m-a făcut să râd cu poftă. Mulţumesc.
Numai bine
Mulţumesc pentru răspuns.
Cât despre răspunsul meu, l-am tot dat pe bucăţi de-a lungul timpului...chiar din prima mea postare pe acest site - nickname - "NO name" însemnând şi "NO labels".
Nu îmi place să mă etichetez şi evit să o fac pe cât pot. Prefer să rămân cât mai liberă şi flexibilă şi să extrag din tot ce intra în contact cu mine doar ceea ce mi se potriveşte (pe moment).
Apropo, te invit şi aici: http://www.tpu.ro/......nare-ca-o/
O seara frumoasă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
