Geneza este un fel de fabulă, deci pomul cu pricina poate reprezenta corpul lui "Dumnezeu".
Rămân însă multe întrebări și contradicții:
Cum de acest "Dumnezeu", care ține atât de mult la ale lui, și-a dat unicul fiu pentru a fi sacrificat?
De ce "Dumnezeu", cel atotștiutor și prezent pretutindeni, n-a aflat instantaneu că pomul lui este agresat?
Cum de "Satan" se plimba nestingherit prin "Rai"?
De ce "Dumnezeu", cel atotputernic, este atât de vulnerabil?
Dacă "Dumnezeu" a condiționat libertatea lui Adam și a Evei, de ce nu a făcut un pact de neagresiune cu ei?
Dacă numai voia lui "Dumnezeu" contează, există "Rai" și pentru altcineva înafară de el?
Dacă "Dumnezeu" reprezintă binele absolut, de ce-i place alternanța binelui cu răul? De ce "Dumnezeul" creștin consideră răul necesar?

Nu e o fabula, e o parabola. Si daca nu stii sa citesti printre figuri de stil, nu are rost sa citesti Biblia.
Dumnezeu si-a dat unicul fiu din dragoste. El e dragoste, si dragostea inseamna sacrificiu, niciodata nu dovedesti mai bine ca iubesti pe cineva decat atunci cand sacrifici ceva pentru el.
Dumnezeu e atotprezent. Insa are doua forme de manifestare. Una in care e peste tot, tacut, ascuns, si alta in care prezenta Lui e covirsitoare si care nu presupune existenta ei in orice loc.
Satan nu era in rai, era doar intr-o gradina, a Edenului. Ai grija cum citesti!
Revin, Dumnezeu e dragoste. Stii si tu probabil ca, atunci cand iubesti, devii vulnerabil, oricit de puternic ai fi, pentru ca asta e una din caracteristicile dragostei.
Voia lui Dumnezeu exista pentru a fi implinita, si El a facut acest lucru posibil pentru oricine prin sacrificarea fiului Sau, deci raiul este pentru oricine vrea sa faca voia Lui.
De ce alternanta binelui cu rau? Daca ar fi doar bine, nu ai avea ce alege. Ai fi doar un robot. Dar asa, poti alege, ai libertatea de a alege, de a fi o persoana adevarata

Nu are rost sa-ti pierzi vremea filozofand pe un mit de acest gen. Lucrurile astea nu s-au intamplat cu adevarat. Nu a existat Adam si Eva, nici gradina Edenului, nici sarpele, nici D-zeu. Sunt atatea lucruri reale care chiar s-au intamplat si care merita dezbatute, si noi avem niste vieti atat de scurte incat nu ar trebui sa alocam timp pretios unor povesti de adormit copiii. Cat o sa mai lasam religia sa ne fure vietile?

Biblia a fost scrisă de oameni ce aveau cunoștință ocultă furată, nu a reprezentat nicidecum cuvântul lui "Dumnezeu", se vede astfel de la o poștă că este o carte imperfectă din toate punctele de vedere.
http://www.skepticsannotatedbible.com/contra/by_name.html
Dumnezeu și-a dat probabil fiul să fie sacrificat probabil ca să prostească lumea să creadă că a murit pentru ei și pentru păcatele lor să întărească astfel credința în "Isus" ăla care a murit pentru oameni dar care nici măcar nu a existat. Parcă ce se întâmpla dacă nu se sacrifica? Venea apocalipsa?
Nu înțeleg nici eu de unde preferința asta pentru echilibru între bine și rău dacă "Dumnezeu" este exponentul binelui și al iubirii și a creat omul "după chipul și asemănarea sa".

Scz,nu citesc.