Am o problemă foarte mare cu depresia. Pur şi simplu mă ia fără motiv, destul de des chiar (cel puţin o dată pe săptămână). Nu pot să dorm, nu mai am chef şi poftă de viaţă, nu vreau să ies din casă, prefer să stau izolată, să nu văd pe nimeni, să uit de existenţa lumii. Nu reuşesc să îmi învăţ deoarece nu mă pot concentra, sunt foarte stresată, mă gândesc din ce în ce mai mult la moarte, am tot felul de vise ciudate, am impresia că viaţa mea nu are sens, că nu am pentru ce să trăiesc, sunt apatică, nu am poftă de mâncare (mănânc o singură dată pe zi)... şi multe altele. E chiar foarte dureros şi stresant. Cum aş putea să scap de ea? Menţionez că am doar 17 ani.
Ordonare:
După relevanţă
Buna iubita!
Eu am mai rasp la o intrebare asemanatoare si asta pentru ca o buna prietena de-a mea s a confruntat mult timp cu depresia.
Vorbeste cu ai tai parintii,care stiu ce sa faca in situatia asta!
Gandeste te ca tu nu esti suficient de matura,incat sa decizi ce e bine pentru tine,iar ai tai daca ar stii, sigur s ar duce cu tine la un specialist.
Crede ma asta e cel mai bun lucru, trebuie sa ai incredere in parintii tai!
Sa ti fie bine!
Răspunde
Ar trebui sa vorbesti cu parintii tai sa le spui aceste simptome si stari psihice si poate ar trebui sa mergi si la un dotor. exista pastile pentru depresie pe care medicul ti le poate prescrie. Pentru ce sa te gandesti la moarte? scopul nostru este sa traim si sa ne bucaram de viata caci de asta ne-a fost data. Esti tanara, ai toata viata inainte, fa-ti un iubit, iesi cu prietenele in oras, ia-ti un catel, gaseste-ti un hobby, distreaza-te caci viata are multe lucruri bune de oferit.te pup.
Nu doresc să iau medicamente pe motiv că s-ar putea să-mi provoace dependenţă. De discutat cu părinţii, e mai dificil, deoarece mama mea a decedat, cu tata nu mă prea înţeleg (tocmai de asta locuiesc cu bunica). Şi asta ar fi singura soluţie: să ies cu prietenii în oraş. Când sunt cu ei, totul e altfel. Sunt altă persoană, îmi revine pofta de viaţă. Dar asta ar însemna să ies zilnic, iar în timpul săptămânii nu toată lumea-i disponibilă. Majoritatea sunt ocupaţi cu studiatul sau munca. Poate că aşa e. Viaţa are multe lucruri bune de oferit, dar e dificil de le descoperit.
Răspunde
Cand suntem in suferinta suntem mai tot timpul tristi si mai rar ne aducem aminte sa si zambim dar trebuie sa ne gandim ca viata nu-i asa de lunga pe cum o credem noi, de aceea trebuie sa ne-o petrecem cu bucurie cat mai mult.Imi pare rau pentru mama ta, cred ca ti-a fost tare greu. Important ii ca ai prieteni si ai cu cine sa iesi. Ai spus ca in timpul saptamanii nu prea ai cu cine sa iesi. Poate ar trebui sa iti gasesti o activitate, de exemplu incearca zumba fitness-fitness in pasi de muzica latina (daca iti place sa dansezi), altceva nu stiu ce sa iti mai spun...chiar si un mic papagal te-ar bine dispune daca nu un catelus 
Sper sa nu mai ai astfel de ganduri si sa te gandesti ca ai multe de facut in aceasta viata.
@elenagodeanu88:
Ma asteptam sa nu te ajute prea mult intelectul, dar de aici pana la a da ignore cand cineva iti dovedeste ca nu stii gramatica e cale lunga. Cum poti da sfaturi cand tu habar nu ai de limba romana?
Acum fugi in vagauna de unde ai iesit daca nu ai bunul simt sa discuti decent.
Nu aş dori să iau medicamente pe motiv că nu vreau să-mi provoace dependenţă. În legătură cu părinţii, e mai dificilă situaţia. Mama mea e decedată, cu tatăl meu nu prea vorbesc (motiv pentru care stau cu bunica). Să mă îndrăgostesc ziceţi? Haha! Asta-i a doua problemă. M-am îndrăgostit de un tip, iar acum nu ştiu cum aş putea face să-l uit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
