Mai tineti minte cand erati mici 3-8 ani si abia descoperiti lumea? Cand pentru voi mos creciun zbura in noaptea de craciun cu reni si cu sania lui prin toata lumea cu un sac mare in care erau cadouri facute de spiridusi pentru toti copii cuminti din lume si ca mosul o sa intra pe horn punea daruri sub brat iar noi copii cu totii asteptam venirea mosului ca sa putem vorbi cu el iar ca prin minune in fie care an adormeam? Tunci cand dintisori nostri de lapte incepeau sa cada si ii punem sub perna pentru a venii zana maseluta sa ne ea dintisorul si sa ne lase niste banuti in schimb? Acele momente cand eram atat de creiativi si credeam ca totul este posibil visam ca intr-o zi vom avea aripi de zana cu o baeta magica si ca o sa ne luptam cu raul si in final binele invinge.Ca vom intalni un print si v-om locui intr-un castel.Acele momente cand pentru noi jucariile aveau viata.Atunci cand ne supuneau parinti de infricosatorul "bau bau" cate e urat si rau iar daca nu suntem cuminti va veni la noi noapte.In acele momente in care credeam ca odata si odata o sa mergem pe stele.Acele seri frumoase de vara in care stam cu toti si ne uitam cu mirare pe cer intrebandune daca are sfarsit cerul si numaram stelele asteptand cu nerabdare sa cada o stea pentru ca noi sa ne putem pune o dorinta. Atunci cand ne credeam mame iar copii nostri erau de fapt bebei de jucarie care pentru noi aveau suflet si ii tratam exact ca pe copii nostri dandule sa "manance" ducandui la culcare si plimbandui.In acele momente in care visam ca odata si odata n-e vom descoperi puterile de zana si ca desenele animate cu niste personaje atat de bine cunoscute de toti copii erau reale. Unde mica sirena traia undeva in adcancurile oceanelor unde capra cu trei iezi statea in padure linistita scufita rosie traia fericita cu parintii si bunica ei si Alba ca zapada era atat de frumoasa. Unde pamantu cerul si visele noastre de copii nu aveau limite. Dar si in acele momente foarte interesante pentru noi la momentul acela si foarte amuzante si distractive pentru noi acum ca la acea vreme credeam ca putem face ceia ce nimeni n-a putut fiind inconjurati de naivitatea noastra de copii. De exemplu cand eram mica am incercat cu o prietena sa sap un tunel foarte lung si sa ajungem in China.Sau cand ne-am gandit sa sapam in curte si poate gasim vreo comoara ascunsa de pirati.Cand l-am pus pe tatal prietenei mele sa sape o groapa in gradina, apoi noi am acoperit-o cu niste bete si frunze si i-am zis tatalui prietenei mele sa treaca prin acel loc crezand noi ca v-a cadea in groapa pe care el a sapat-o.Cand sunam la sueria oamenilor si apoi fugeam. Am o gramada de amintiri frumoase si amuzante de cand eram mica. Dar acum a-s vrea sa imi spuneti si voi niste amintiri amuzante din copilaria voastra. Intrebarea este: Ce amintiri amuzante aveti voi de cand erati mici? Scz categoria

Descopereati lumea la 3-8 ani? Eu cred ca descopereati o parte din lume. Am 21 de ani, dar nu pot afirma ca am cunoscut lumea, numai daca-s fi hiperbolic in exprimare (ceea ce se intampla cam des pe aici si e da' neam prost). Eu am cunoscut lumea exact atunci cand am picat negresit din vagin, iar acum, la 21 de ani, n-o cunosc mai deloc (sau deloc). Imi ierti incompetenta.

Stai c-am uitat sa te pun la curent (te-as pune si-n adevaratul sens al cuvantului) cu amintirile amuzante, de cand eram ceva mai mic (desi nici acum nu ma declar imens): aveam 14 ani si baietii mai mari vorbeau despre orgasmul masculin. Eu, mai curios din fire (fara sa mor repede), i-am intrebat ce si cum...Mi-au zis ca penisul ar trebui sa expectoreze (sa nu zic flegmeze- desi sinonimia ar trebui respectata si uzitata) un lichid de culoare alba (bine, nu chiar alba, dar te scoti mai usor cand te privezi de explicatii). Odata ce m-am informat am si trecut la fapte. Decalotez, decalotez si iar decalotez, asteptand impacientat minunea. Ce sa vezi, in loc sa dau piept cu laptisorul de matca, am dat piept cu mictiunea. Atata am ras la faza asta, de-am spermat pe mine. Ce zici de treaba asta?

Mi-e dor să fiu un retardat posedat cu hainele rupte și pline de praf vânător de salamandre și campion la "v-ați ascunselea".

Nu cred ca ma asa ceva si vorbesc foarte serios

Amintiri am, dar îmi e lene să le scriu aici. Dar încearcă să nu mai generalizezi, nu mai spune 'cu toţii'. Eu de exemplu n-am crezut niciodată în Zâna Măseluţă, părinţii mi-au spus din start că e o prostie. Nici n-am visat că sunt o zână şi am să mă lupt cu răul, binele câştigând. Poate sunt eu mai ciudată, dar când eram mică îmi plăceau personajele negative şi mai sunt alte exemple unde nu mă încadrez.
Şi încă ceva, învaţă gramatica, că am pierdut numărătoarea greşelilor...

Nu am avut rabdarea sa citesc tot. Eu nu il asteptam pe Mos Craciun. Eu mergeam dimineata de Craciun la Biserica sa cinstesc nasterea Domnului. Eu ma rugam de parinti sa mi cumpere o masinuta de Craciun. Eu nu mi am pus dintii sub perna. Eu am cerut direct bani parintilor. Cand cadea o stea realizam ca ea nu cade ci intra in atmosfera sub actiunea pamantului. Eu nu ma jucam cu bebelusi (probabil din cauza ca sunt barbat, deci superior) eu imi imaginam razboaie intergalactice intre imperii ce detin forte colosale (inca o fac).

Nu am fost nici o data copil, nu sunt adolescent si nu voi fi adult (matur). Eu sunt eu. Eu nu m am schimbat ci am evoluat. Nu ma aliniez la credulitatea, nesimtirea, nepasarea mintii de copil, nu mi place gandirea de adolescent in care toate lucrurile capata un caracter nostalgic si urasc nonflexibilitatea mintii "mature".

Pe scurt. copilaria minunata s-a stins, de cand a aparut calculatorul si internetul pe plan mondial. si isi poate permite aproape toata lumea

Ahh...intrebarea ta m-a pus pe ganduri.Mi-ai trezit automat in minte si in inima niste amintiri frumoase,apuse din pacate.Ce pacat ca nu mai pot da timpul inapoi! Ce pacat ca s-au dus toate acele clipe minunate si vin greutatile si grijile de acum! Ah cum nu apreciaza unii copilaria! Cat mi-e dor de bunica, de prietena mea, colega mea cu care faceam toate traznaile.Cate amintiri!

Am multe amintiri de cand eram mica, bineinteles. Mi-e lene sa le povestesc, stiu doar ca... am. Eu comentez, de altfel, pentru a-ti sugera tie ceva, fara suparare: incearca sa citesti o carte, sa o atingi macar, pentru ca nu-ti cunosti propria limba, in special gramatica. Eu stiu ca vrei sa pari dragalasa si adorabila cu intrebarea asta, dar nu vei reusi daca nu vei invata sa scrii, crede-ma. "v-a cadea", "dandule, ducandui si plimbandui", "v-om locui". Ce-s astea? Am dat cateva exemple, dar sunt mult mai multe. Spor la invatat la romana!

Bună!

Păi când a venit odata mătușa mea a luat la ea un set mare de farduri iar eu mi-am dat ruj la ochii,fard pe gură, mi-am pus pantofii cu toc ai ei și rochia sexy a lui mama și m-am dus la ele(au râs jumătate de oră), scriam pe pereți numele meu la 3-4 ani și nici nu scriam bine,scriam Achenina în loc de Adelina,îi puneam oala în cap lui tati și mă prefăceam că am magie și îi spuneam O să îmi convoc puterile magice și din acea oala mare ieșea un pieptene,luam un băț și spuneam că e țigară,sunt multe amintiri frumoase, cred că stau până mâine dimineață să ți le zic pe toate, baftă!

Imi amintesc cand eram mai mica si aveam vaci, mergeam mereu cu ele la pascut...imi amintesc ca intr-o zi eram in curte tinand vaca cu lantul in mana, apoi vaca s-a speriat din nu stiu ce motiv si a luat-o la goana tarandu-ma prin boscheti, praf si pietre si eu tipam si nu ii dadeam drumul la lant