Care e melodia care va defineste viziunea asupra existentei?
stiti ca schopenhauer credea ca viata este suferinta, ca viata este absurda si ca nimicul de dinaintea nasterii este acelasi cu cel de dupa moarte si ma intrebam ce muzica asculta schopenhauer cand spunea ca muzica e melodia lumii. poate era un requiem sau o nocturna sau un cantec de betie sau nu era muzica deloc, sau era un strigat de disperare. ma rog, care ar fi melodia lumii din punctul vostru de vedere

Https://www.youtube.com/watch?v=DV0uT3EsHUY

Schopenhauer nu "credea" ca viata nu are un scop definit si ca oamenii, desi programati genetic sa se simta fiecare centrul universului, nu sunt nimic mai mult decat un experiment neintentionat al naturii, el a inteles toate astea. La fel cum si alti oameni, la fel de inteligenti, au inteles toate aceste lucuri la randul lor. Motiv pentru care nu prea exista oameni geniali neviciati sau care sa-si traiasca viata in deplinatatea facultatilor mentale. Oamenii foarte inteligenti sunt de doua categorii, cei pragmatici care se cufunda in munca, desi inteleg destul de bine ideea de ansamblu, si cei care refuza realitatea si cauta in continuare. O cautare care ii va extenua psihic si fizic pana in momentul in care trebuie sa-si accepte sfarsitul inevitabil.

Sa ma intorc la intrebarea ta. Discutiile despre existenta ar putea fi interminabile. Asta se intampla pentru ca fiecare om isi interpreteaza viata prin simturi si fiecare dintre noi simte lucrurile diferit, de unde si perceptia diferita asupra aceluias lucru, fie ca este vorba de existenta, o melodie, un miros sau o culoare. Oricum nu pot defini existenta printr-o melodie pentru ca peste cativa ani perceptia deja imi va fi alterata, starile si gandurile de acum vor exista in alta forma. Mai ar fi si faptul ca oamenii nu prea sunt capabili sa defineasca experiente indelungate, de fapt, existenta noastra se reduce in primul rand la momentul de ACUM si la cateva momente din trecut care ne-au afectat experienta de a trai intr-un anumit fel (intotdeauna iti vei aminti frica, durerea si bucuria traite intens). Ca fapt divers, eu oricum nu incerc sa definesc existenta, ci mai degraba incerc sa o ignor. Exista motive clare pentru care exista religii, mituri si fantezii. Oamenii au evoluat atat de mult incat simpla existenta nu mai este de ajuns, trebuie sa existe un scop bine definit care sa-i motiveze. In acelasi timp nu au evoluat destul de mult incat sa-si controleze propriile emotii sau sa renunte la instinctele care ii controleaza in continuare. Pana cand se va intampla asta nu prea vom putea observa schimbari in natura umana.

M-am indepartat mult de la subiect. Am aberat o carte incercand sa spun de ce nu cred ca o melodie ar fi de ajuns pentru a defini existenta. Evident poti defini momentul de acum cu o melodie, sau poti defini o experienta/amintire cu alta melodie. Dar o melodie care sa defineasca existenta ar trebui sa fie extrem de complexa.

Sunt atat de fericit ca ai inteles ca peste 5 ani ma voi sinucide sau nu ma voi sinucide niciodata doar ca si cum am fi vorbit despre asta incat sunt prea fericit sa citesc tot ce ai zis
da, oamenii vor atatea fantezii etc ca sa se ridice pe ele.sa ii planuiasca bine. e socant cat de optimist poti sa le doresti si cat de pesimist e sa traiesti apoi in realitate si durere pe ele. nu stiu ce iti doresti cand lightheaded ajungi sa te controlezi fericit doar pe control si auto-distrugere
te-as intreba foarte efuziv, daca ai fost atacat de un pseudo-existentialism vreodata, cum ai reusit sa ignori faptul ca existi. si poate m-ai privi foarte lung

Swan, trebuia sa il faci vezica de porc pentru ca e o ofensa buna *zambet malefic anime*

Si eu as avea intrebari la adresa ta dar prefer sa nu ti le adresez, in cazul de fata, satisfactia de a avea dreptate nu ar exista.

Ca sa iti si demonstrez cat de orbi pot fi oamenii in urmarirea unui scop, chiar si atunci cand totul pare sa-i contrazica, iti voi cere sa incerci a fi putin mai ordonat in compunerea unui enunt. Uneori e foarte greu de determinat la ce te referi, cand incepi o idee, cand o inchei, cand ai trecut la alta, cand aberezi si cand esti serios. Si eu am o mare problema in a-mi expune ideile intr-un mod cat de cat ordonat dar macar incerc.

Da, e cel putin socant cum oamenii traiesc in propria minte o viata si cu totul alta, in realitate. Totusi cred ca mecanismul asta e cel care ne protejeaza sanatatea mentala. Problema apare cand viata reala devine prea insuportabila si oamenii se refugiaza in cealalta.

Nu am de unde sa stiu definitia ta pentru "pseudo-existentialsm" asa ca nu prea am cum sa-ti raspund. "Pseudo" poate fi pus inaintea oricarei doctrine sau curent atat timp cat nu esti de acord toate ideile care il/o reprezinta. Doar pentru ca sunt de acord cu unele idei ale existentialismului nu inseamna ca refuz din start orice alt tip de doctrina sau idei.

E greu sa separi dorintele care ti se formeaza de locul in care ti se formeaza. cred ca avem tipare sociale si psihologice greu distructibile cum ar fi nevoia de a fi distrus si de a te simti departe de ''aici'', nevoi care sunt atat de mari incat pot aparea ca adevar. mi se pare foarte inteligent si sanatos cum spui, sa numesti ceea ce vrei, sa dai obiectului dorit un nume. cand incerc sa il numesc pot sa fac diferenta intre un ideal accesibil si potrivit si un delir.
uneori in fata ochilor mei e ca o lumina alba, de multe ori simt ca planul/sistemul in care sunt e atat de gandit pentru mine incat nu mai am nevoie sa gandesc. e tot un tipar ciudat, ca in orwell in 1984, sa ti se spuna ca poti ajunge la un punct culminant iar tu cuprins de credinta acestei ajungeri sa te simti atat de usor incat sa simti ca poti depasi toate liniile fizice. asta ne-ar face niste buni muncitori, buni crestini daca vezi o icoana cu vreo revelatie, sau executori ai oricarui alt sistem.
am folosit pseudo-existentialism pentru ca nu stiu care e relatia ta cu cuvantul ''eu'', poate esti plin de acel amor fa-ti, sa spun ca esti o persoana existentialista fara sa stiu ce intelegi tu prin asta ar fi putut fi o insulta.
pentru mine existentialismul meu este pseudo atunci cand ma intreb de existenta si totul devine o intrebare absolut pseudo-intelectuala de care poate nici nu imi pasa. dar procesul asta mi-a intrat in sange, imi defineste viata de pana acum. ma vad un idiot care nu merita interes in intrebarile mari pe care si le pune, idiot in orice sens si fel. de aceea am intrebat cum poti ignora existenta, trebuie sa imi gasesc gravitatia inainte sa ma distrug. sunt prea personal, in cel mai prostesc si vulgar sens, ma rog, sper ca suportabil.

Https://www.youtube.com/watch?v=4n_qu3rEFcc

*isi opreste respiratia cu limba la nu esti ca intr-un dhikr* tu nu esti de aici

Am mai dat zilele astea dupa mult timp de la ultima auditie peste o melodie sau doua care imi marcasera copilaria. Da, singura telenovela pe care am urmarit-o cu interes. :D
Mi-am amintit de postarea asta de pe TPU si am zis s-o impartasesc si aici, caci se cam potriveste(cu toate ca nu cred ca mai da nimeni in afara de autor).

http://www.youtube.com/watch?v=YPNZg6uG-1I (instrumental)

http://www.youtube.com/watch?v=Z3AJFx6-vUA

De obicei sunt misogin la tipele care canta neoclasic, dar ea e asa draguta! multumesc multumesc!

Aw un soarece orb de 15 ani care se indragosteste de un urs nou la scoala si ursul il place pe soarece si e asa dragut, imi simt inima calda inca nu pot sa fac o poveste buna din pat pentru ca tremur. cand m-am mutat aici nu am stiut ca peretii pot fi atat de reci. ai incercat vreodata sa inramezi nasterea lui venus? amenintator. totusi se vad geamurile albe prin sticla. si asta e foarte frumos. mi-e dor de mama sa ma ridice de aici si apoi sa ma puna inapoi
esti asa buna cu mine, ma faci sa ma simt sanatos si rational, asa o cascada de adevar. nu stiu daca pot suporta cum ma simt atat de stupid si mizerabil, stiu ca imi spui ca sunt ok dar nu cred ca ma pot suporta dar am sa ma descurc cu asta de parca as vrea sa ma vad dus

Eşti aşa drăguţ...şi tu visezi la un transplant de creier în secret, când simţi că e mai mult decât poţi duce şi că nu se lasă reprogramat şi l-ai prefera un purceluş roz, tont şi fericit? Cred că am avut şi eu zile când l-aş fi dat la schimb şi pe al unei moluşte, numai să nu-l simt. Dacă anormalul ţine de cât îl ai de deosebit, atunci da, poate eşti anormal - eu aş lua-o ca pe un compliment - şi dacă nici experţii tăi mulţi cu tehnicile lor extreme nu reuşesc să-l păcălească şi să-i extragă tristeţea, poate e dependent de ea, poate o respiră, poate fără ea îşi pierde identitatea şi plăcerea de a fi...sau poate aberez.
... abia aştept să-l avem cu telecomandă, să ne putem seta stări şi realităţi.;))

Cred că ar fi punctul culminant al evoluţiei umane - http://i.imgur.com/t22wHke.jpg - am prinde aripi. :))

http://youtu.be/FuHFOjJjQWM
People like us...

Sublim

cheap happiness or exalted sufferings: ))

Cred ca nici macar un compozitor perfect care ar compune muzica perfecta nu ar reusi sa "defineasca viziunea asupra existentei". Oricum suntem limitati la cinci jalnice simturi, nu cred ca o limitare si mai drastica, la unul singur, ar putea produce un astfel de rezultat.

Nu am avut intenţia să-l ofensez, chiar dacă m-a "înţepat" puţin unul dintre comentariile sale.

Ok, mersi de "iluminare" Am înţeles ce vrei să zici şi felul în care ai interpretat tu întrebarea; eu am interpretat-o într-un mod diferit.

Suuper