Citeam întrebarea din oracol "Crezi în reîncarnare?" (cuvântul "reîncarnare" putând fi înlocuit cu orice altceva).
Există o diferenţă între a crede în ceva şi a presupune ceva, a spera în ceva. Care este acea diferenţă (ca să ne lămurim cu toţii, căci mi se pare că deseori cuvântul "cred" este înţeles şi folosit greşit)?

Eram aproape sigur ca o sa-mi dai un exemplu despre Dumnezeu. Dar de la asta am plecat, da-mi alt exemplu, din viata de zi cu zi, unde "cred ca" si "stiu ca" sunt echilvalente.

Dar ca sa raspund la ce ai zis, sunt mai multe categorii de credinciosi. Am cunoscut preoti si pastori care au recunoscut ca nu sunt 100% convinsi ca exista dumnezeu, dar ca spera si cred ca exista. Este extrem de greu sa stii ceva, sa fi sigur de ceva. Necesita multe dovezi, nu doar blind faith.

"cred ca e plecat de pe orice plai nu numai de pe cele mioritice."

Multumesc, o iau ca pe un mare compliment Gandeste-te mai bine la ce ai zis

Eşti mare figură, Radu. : ))
Iniţial ai cerut UN exemplu, ţi s-a dat, acum vrei mai multe. Nimic nu te mulţumeşte. : ))

Păi, poţi să înlocuieşti cuvântul "Dumnezeu" cu orice alt lucru/concept mistic, superstiţios, nesusţinut de dovezile ştiinţifice (zâne, elfi, draci, îngeri, rai, iad, farmece, vrăji, demoni...) şi o să ai câte exemple vrei.

Pai deh, nu-mi ramane decat butonul de ignore atunci.
Ai dreptate ca e un comentariu aiurea, tocmai de aia voi evita pe viitor treaba asta (comentarii aiurea).
Numai bine!

Ba pot afirma. Nu stii tu ca exista. Eu stiu si o spun.

Tu si cu Whooofff ati spus ca a crede, in anumite contexte, este echivalent cu a stii, conform dexului. Si ti-am zis sa-mi dai un real life example, nu sa re-intrebi enuntul postului original.

Uite, Whooofff a zis: "sunt cazuri diferite in care se folosesc ambele cuvinte. pot folosi si "stiu" in acelasi context. Ex: Stiu ca dimineata te-ai spalat pe dinti."

Exemplul asta e gresit. E una a crede ca cineva s-a spalat pe dinti (poate crezi asta din cauza ca ai vazut persoana respectiva spalandu-se pe dinti de multe ori, sau pentru ca nu are carii, sau pentru ca ai vazut periuta de dinti uda). Si e altceva sa STII ca s-a spalat pe dinti. Nu ai cum sa stii decat daca ai fost personala acolo si ai vazut persoana spalandu-se pe dinti.

Dar hai sa ramanem la exemplul pe care l-ai dat tu, cu dumnezeu, ingeri, draci, etc.

Pana acum 10 ani, eram relativ agnostic la ideea de vraji. Acum STIU (nu cred) ca in anumite conditii poti influenta rezultatul unor actiuni prin anumite metode (si nu ma refer la genul de actiuni cum ar fi umplerea unui pahar prin a da drumul la robinet).

Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista.

"Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista."

*Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie şi abia acum crezi în telepatie, considerând că ştii că ea există.

În fine, e vorba de interpretări şi viziuni individuale, subiective de multe ori. Ţi-am înţeles punctul de vedere, mulţumesc. Nu are rost s-o mai lungim.

""Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie" şi abia acum crezi în ea, considerând că ştii că există."

Ok, hai sa o luam altfel. Folosind exemplu lu' tanti Whooofff.

Daca tu ma vezi (si ti minte) ca m-am spalat pe dinti dimineata asta, tu STII ca m-am spalat pe dinti sau CREZI ca m-am spalat pe dinti? Raspunde-mi doar la intrebarea asta si te las :p

Ştiu. Dar nu văd ce relevanţă are, căci sunt mai multe variante/interpretări/sensuri de "ştiu" şi de "cred", în funcţie de context, intonaţie... (tu practic asta nu vrei să înţelegi). În unele cazuri "cred" şi "ştiu" se pot suprapune.

Se pot suprapune numai daca conversatia este despre ceva trivial, neimportant.

Daca angajezi o firma sa-ti faca o casa, si dupa ce o termina ii intrebi: "Acoperisul asta o sa reziste la o zapada de un metru?", si ei raspund: "Cred ca da", nu ai fi un pic. unhappy? Eu personal as vrea un raspuns de genul: "Acoperisul este proiectat in asa fel incat sa reziste la cel putin 1 metru de zapada". Cuvantul "cred" nu ar avea ce cauta aici.

La fel si la tribunal. Daca judecatorul intreaba un martor: "L-ai vazut pe Gigel cand a bagat cutitul in Vasilica?", si martorul raspunde: "Cred ca da.", crezi ca judecatorul va fi foarte multumit?

Sau daca mergi intr-o excursie cu un prieten si il intrebi: Ba, tu ai luat apa/harta/biletele/etc. si el zice: "Cred ca da", ce parere ai avea? Nu i-ai zice: Umm, poti sa verifici, please?

E si un proverb, "Trust, but verify!". Semantics matters!

Ok, şi eu ce spuneam? Sunt diferite tipuri de "cred" şi există o diferenţă şi între "cred că" şi "cred în".

Întrebarea mea mai mult pe "cred în" se axează, dacă nu ai observat.

Cred că prea îţi place să te "auzi vorbind", de aia nu încetezi. : ))

Nu inteleg ce tot o invarti... Chiar din afirmatiile tale se deduce ca cele doua sunt echivalente in unele cazuri, un raspuns de-al tau arata asta, doar ca tu nu poti constientiza... NOname doar a incercat sa-ti deschida ochii: "Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie" şi abia acum crezi în ea, considerând că ştii că există." Dar vad ca orice incercare... esueaza, este degeaba!

Da-mi un exemplu explicit in care din afirmatiile mele se deduce ca cele doua sunt echivalente in unele cazuri. Nu am zis niciodata asta, am zis doar ca in unele cazuri diferenta intre ele nu este importanta.

"Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista."

Poti demonstra acesta afirmatie? Daca nu o poti demonstra nu stii, doar crezi ca stii. Nu e destul sa crezi ca stii, pentru ca e tot credinta, nu stiinta.

Iti dai seama ca nu as fi folosit cuvantul "stiu" daca nu imi puteam demonstra MIE aceasta afirmatie, la niste standarde pe care eu le consider acceptabile. Tu in mod sigur ai alte standarde, si nu cred ca experienta mea personala te-ar face sa faci tranzitia de la a nu crede la a stii

Dar iti dai seama ca mergand pe rationamentul tau ar trebui sa acceptam tot ce se afirma cu convingere. Sunt copii care "stiu" ca exista mos craciun, sunt persoane care "stiu" ca exista dumnezeu, satan, sunt care "stiu" ca exista brahma, krishna, case bantuite, extraterestri, etc etc. Nu tot ce credem ca stim este adevarat.

Exact. Dar folosind acelasi rationament, eu pot de exemplu sa stiu ca m-am spalat pe dinti azi dimineata, dar nu am cums a-ti deomnstrez tie chestia asta. Asta nu inseamna ca faptul ca eu stiu ceva este invalid. Demonstreaza doar ca unele experiente nu pot fi transferate de la o persoana la alta.

Pai nu stiu ce experente ai putea trai pentru a sti de existenta a ceva, cineva. Eu ma indoiesc ca unele asa zise experiente ar putea fi dovezi, adica acele experiente sa spulbere orice indoiala...
In toate exemplele date de mine in raspunsul anterior, persoanele respective(inclusiv copiii) au avut niste experiente care le-a dus la acea convingere. Avem slabiciuni(dorinta, frica, etc), nu cunoastem tot, nu intelegem tot, nu tinem cont de toate aspectele in analiza unui lucru, iar de aici apare o interpretare subiectiva, superstitia... Mie acele experiente imi suna a credinta, nicidecum a stiinta. Insa experienta e a ta, iar teoretic ar putea fi adevarat ceea ce crezi ca stii(afirmatia facuta).

De acord, Alphawolf.

Daca sa zicem ca aflii ceva despre o persoana cu care nu ai absolut nici o interactiune, nici directa nici indirecta. Sa zicem printr-un vis. Si acel ceva nu este un lucru comun (ca a baut un pahar de apa, ca s-a uitat la televizor, etc.) ci un eveniment care se intampla de cateva ori in viata. Si aflii ulterior ca ce ai visat s-a intamplat, si s-a intamplat in jurul perioadei in care ai visat lucrul asta. te-ar convinge sau nu?

Nu cred, prea putin probabil. Eu as cauta o explicatie realista. Doar cand suntem constienti(treji) acumulam informatie, gandim cu adevarat, in vise doar se incearca o organizare a informatiei, dar de obicei iasa haos, apoi incercand sa dam o explicatie haosului(visului) doar ne indreptam spre absurd. Iar coincidente sunt la tot pasul.

Just so you know, sunt o persoana destul de logica. Lucrez in domeniul IT-ului, si am niste standarde destul de ridicate cand vine vorba de evidente. De aceea, de exemplu, nu sunt crestin (nu am suficente dovezi care sa-mi satisfaca scepticismul meu).

Despre persoana respectiva nu avem absolut nici o informatie din metode conventionale. Traiam pe doua continente diferite, nu mai vorbisem de multi ani, nu aveam prieteni comuni, nu ne aveam pe FB, nu aveam absolut nici un contact. Este posibil sa fie o coincidenta? Da, nimic nu este imposibil. Dar pe de alta parte, de ce as avea dubii? Doar pentru ca telepatia este in afara granitelor materialismului? Exista vreun temei logic ca sa consideram, sa fim convisi ca universul se rezuma doar la ce putem observa acum, cu instrumentele actuale? O persoana care ar fi gandit in felul asta acum 100 de ani nici nu ar fi crezut ca exista multe particule elementare (neutronul a fost descoperit in 1932 de exemplu).

"82% din români cred în îngeri, însă doar 39% în forțe supranaturale. Să înțelegem că diferența de 43% e constituită din cei care nu cred în logică?" :))
https://www.facebook.com/....../photo.php

Apropo de experienţa ta care "nu putea fi coincidenţă" (nu afirm că este sau nu, doar îţi ofer un material spre procesare).
http://www.tpu.ro/......rstitiosi/

Tu esti masochist[a], iti place sa te contrazici cu mine Very well, o sa raspund si acolo

Da, e o dragoste la primul dezacord. : ))

Ai norocul de a nu fi unul dintre încăpăţânaţii cei mai iraţionali şi antipatici.

Aww, thanks
Da, viata ar fi cam plictisitoare daca toti am gandi la fel, nu? Pote iesim intr-o zi la o bere

Atiunci cand crezi esti sigur de acel lucru. Cand presupui nu esti foarte sigur...

A crede=a fi convins, a avea o parere ferma asupra unui lucru
a spera=a nadajduii in realizare unei dorinte

cand crezi, esti usor nesigur avand o idee pur subiectiva asupra a ceea ce crezi
cand speri, tanjesti la un lucru pe care nu-l poti atinge dar, chiar si asa, ai increderea ca mai exista o sansa pentru a-l avea
[asa vad eu lucrurile]

Doar tu esti in masura sa tragi o concluzie, eu nu cunosc detaliile, nici experienta ta... Telepatia, eu nu o exclud de tot, ea ar putea fi o realitate, desi sunt foarte sceptic cu privire la ea, ii dau sanse infime. Multi s-au laudat ca au darul asta, dar rezultate reale nu au reusit sa prezinte niciunul.
Uite cum imi explic eu, este destul sa te gandesti la o persoana ca deja mintea lucreaza, isi pune intrebari, iti creeaza o stare, un sentiment de neliniste(dar nu neaparat acel sentiment, poate fi altul, sau si altele), iar in somn acel/acele sentimente iasa in "evidenta", asfel creierul analizeaza/construieste in functie de acea stare.
Eu cred ca a fost o coincidenta, dar cum am mai spus, doar tu poti concluziona.