Cum se schimbă fața lumii! O generație vine, alta trece. Cam din o sută în o sută de ani, alți actori pe aceeași scenă. Unde sunt miliardele de oameni care au trait în urmă cu o sută de ani? Au dispărut. Și unde vom fi noi peste o sută de ani?... ușor de ghicit. Și așa a fost de-a lungul întregii istorii. Mă duc cu gândul la comparația aia cu apa de la toaletă, care se trage la un anumit interval de timp - comparație pe care a făcut-o Woody Alen in The Atheist. Se duce conținutul recipientului și vine un nou conținut. Stă și el un timp și se duce pentru a face loc următorului. Văzute lucrurile prin prisma asta, nimic nu pare să aibă sens. Totuși, paradoxal, viața este frumoasă. Nu m-am gândit până acum la suicid și nici nu mă voi gândi vreodată.
Îmi poate explica și mie cineva cum este posibil ca ceva să fie frumos cu toate că nu are sens?

Ar fi misto ca lumea sa nu se mai reproduca sa dispara rasa umana si sa vina alta rasa mai intreaga la cap si buna la suflet ca omul e prea prost pentru a continua viata pe pamant, sau cei de treaba si destepti sa traiasca pe o planeta iar fraierii si handicapatii in alta planeta, misto idee daca se aplica in realitate ceea ce nu va fi asa din pacate

Viata nu e frumoasa, e penibila, iar omul e penibil, ne potrivim cu viata.

Are sens doar dacă îi dai unul.

Sunt de acord ca existenta noastra nu pare sa aiba vreun sens, dar nu stiu ce valoare are afirmatia cum ca viata ar fi frumoasa. Sigur sunt multi oameni care nu ar fi de acord cu asta. Cum e viata frumoasa oare din perspectiva unui copil nou-nascut care moare la cateva ore dupa nastere? Asta nu pare deloc ceva frumos, si sigur nici pentru parintii lui nu mai pare viata atat de frumoasa. Asta e doar un exemplu. Sunt atatea si atatea vieti chinuite in lumea asta, incat nu are rost sa intram in detalii.
Ce inseamna oare sa spui ca viata e frumoasa? Cum putem fi sigur ca nu e decat o iluzie de-a noastra? Poate ca natura s-a jucat cu noi in asa fel incat indivizii care vad viata ca fiind frumoasa, au sanse mai mari sa supravietuiasca si sa se inmulteasca. Cu siguranta ca e mai avantajos din punct de vedere evolutiv sa fii fericit, optimist si cu chef de viata. Persoanele care nu au aceasta atitudine, adica cele care vad viata ca fiind urata (si poate o vad asa cum e de fapt), sigur nu vor avea aceleasi sanse in lupta pentru supravietuire si reproducere. Vor fi mai putin atragatori pentru parteneri, mai predispusi spre boli, mai instabili psihic, si cu sanse mai mari sa se sinucida.
E o intreaga filosofie in spatele ideii de frumos. E oare Universul frumos, sau doar noua ni se pare ca e? Ce ar insemna sa fie Universul frumos? E oare frumusetea doar in ochii privitorului? Era Universul frumos inainte sa existe cineva care sa-l admire si sa traga concluzia ca e frumos? Poate ca frumosul se ascunde doar in spatele capacitatii noastre de a recunoaste tipare. In natura avem multe exemple de lucruri pe care le consideram frumoase, si de alte lucruri pe care le consideram respingatoare si urate. De obicei, acele lucruri bune sau folositoare pentru noi, spunem ca sunt frumoase, iar lucrurile periculoase sunt urate. Asta nu e tocmai o metoda obiectiva de a analiza natura.

Ca e sau nu frumos cunoastem faptul ca o buna populatie a planetei crede in divinitate si viata de apoi (care trebuie sa fie una minunata pentru toata lumea daca acum nu e). Deci cu acestia e simplu scopul/sensul.

Cat despre cei mai mult rationali exista sansa ca pe viitor sa gasim un scop mai mare lasand informatie cat mai pretioasa in urma. E adevarat ca e pretios sa lasi si viata ( a te insura si a face copii), dar sa lasi viata e simplu. Sa lasi o urma prin informatie ce persista si ajuta urmatoarele generatii e un scop mai maret daca vrei sa privesti astfel! Viitoarele generatii se vor afla mai aproape de un sens, cine stie. Pana atunci, carpe diem.

CITEZ : Un om poate pescui cu un vierme care a mâncat dintr-un rege; şi poate mânca apoi din peştele care s-a hrănit cu acel vierme.
Oricât ar părea că e nebunie ceea ce spune, e totuşi o nebunie cu tâlc.

"Nu m-am gândit până acum la suicid și nici nu mă voi gândi vreodată."
Asta ar trebui sa fie punct de test la bacalaureat cu mentiunea "Explica de ce propozitia precedenta este o aberatie sau nu pleci viu din sala."