Fiecare are un scop în viață?
"Tears clean the windows of your soul.
That's why you feel good after crying."
http://youtu.be/1zeb-k-XzaI (un om uimitor, incredibil - Nick Vujicic)
... just the way you are.
Ordonare:
Cronologică
Sa incerc sa am tot ce imi doresc daca nu asta e mor si gata, asta e ultima barca alta numai e pe barcuta asta navighez spre moarte ma indrept zambind si vazand moartea razand
Răspunde
Personal,mi-e lehamite de cat se uzeaza fenomenul - pentru ca deja e un fenomen - Nick Vujicic, mai ales de catre cei ce propaga neostoit ideea asta a luptei continue si neobosite, ca, vezi dom'le, nu te poti lasa batut.De parca australianul sau cei ce il tot dau ca exemplu in atatea medii online ar fi niste grozavi sociologi si cunoscatori de caractere, ce stiu ca mereu lupta trebuie continuata.Nu de alta, da' genul asta de oameni practica un fel de promiscuitate spirituala si sunt agasanti.
Ca sa trec la subiect, tot personal, mie imi place mai mult expresia in engleza.Cannon Fodder.Asta suntem cu totii.Mai pe romaneste, carne de tun.Asta e realul,palpabilul si realul scop al fiecaruia.Ce depaseste jurisdictia asta,deja devine filosofie ieftina,menita sa ii faca pe tot felul de martafoi ieftini si fantome fara sens,speciali, vezi dom'le si nu doar simpla carne de tun, ci niste fiinte speciale cu un drum luminos, plin de incercari, dar frumos.Iarasi...cannon fodder! Nu sunt atat de minunanti si speciali oamenii pe cat vor unii sa ii infatiseze.Suntem foarte simpli, foarte insignifianti, da' ai dracului de vanitosi.Ma rog, sunteti, ca ma exclud.
Am vrut sa scriu multe pe aceasta tema, dar din pacate nu am timp. Lacrimile nu spala niciodata durerea ci doar o exteriorizeaza; singurul mod prin care poti sa faci Viata sa se "rusineze" atunci cind iti da o palma e sa-i zimbesti. Acest om poate ca a ramas fara lacrimi si a realizat ca durerea persista iar atunci, in incercarea lui disperata de a scapa de durere a descoperit puterea zimbetului, reusind in acest fel sa scape de durere si sa faca Viata sa "roseasca".
Oamenii sunt obisnuiti sa traiasca intr-o anumita normalitate, cu o baza sub picioare. Atunci cand acea normalitate se destrama, acei oameni devin a-normali in ochii unora dar diferiti si speciali in ochii altora.
Acest exemplu care l-ai dat, Nick Vujicic, s-a nascut asa, pentru el este normalitate, s-a acceptat asa cum este si tine discursuri pentru a incuraja lumea.
Cand dam de greu avem impresia ca rezolvarea este imposibila si durerea nimicitoare. Dar de fapt este exagerarea omului, se orbeste singur. Dar in timp omul invata, imita de la altii vointa/credinta/cunoasterea/dorinta etc. Le dezvolta sau le lasa asa cum le-a invatat. Fara sa ma abat de la subiect, acest om a fost fortat sa isi dezvolte vointa, vointa de a face cat mai multe lucruri si de a arata ca poate. Prin acele discursuri el isi intareste vointa si ceva ce nu poti rapi de la un om este dorinta de a trai. Degeaba incercam noi sa ne dam cu parerea fiindca nu putem simti ceea ce simte si gandeste el iar in discursurile lui poate nu e mereu sincer.
O alta idee : lacrimile, plangi azi, te simti usurat dar de fapt esti obosit, adormi cu ideea ca esti usurat si apoi te trezesti din nou, a doua zi cu aceeasi durere dar faptul ca ai plans cu o zi inainte te pacalesti singur ca durerea a mai trecut si asa mergi mai departe zi de zi versi cate o lacrima sau mai multe pana ajungi la stadiul in care zici "sunt vindecat" dar de fapt e o minciuna ca sa poti tu merge mai departe. Sunt multe de zis si prea putine de reparat.
Fiecare are un scop.Fiecare are o pasiune, poate sa razbeasca orice daca are vointa.
Chiar daca unii avem unele probleme cu asteptare si gandire le putem distruge si ne putem continua viata. Pe tot parcursul vietii, orice om ar trebui sa reuseasca ceva, chiar si in ultimele clipe, chiar daca nu are maini, picioare etc.
Iar ce părere aveți despre ideea că, încurajând un om, este posibil să-i salvăm viața și descurajându-l, să-l împingem în prăpastie, noi fiind ultima picătură care a umplut paharul?
Încurajarea unui om la momentul potrivit și salvarea vieții lui poate fi un scop în sine, unul ascuns?
Vă propun și un scurtmetraj (de 20 de minute) cu Nick Vujicic "The Butterfly Circus".
http://www.youtube.com/watch?v=y_MCwlY6zzg
Merită văzut.
Dumnezeu i-a daruit o sotie minunata.http://crestintotal.ro/2012/02/18/s-a-casatorit-nick-vujicic/
"Pasim cu mare grija spre marginea durerii
Spre nu se stie unde, spre nu se stie cind
Reverberatii fine pe culmile tacerii
De suflet fara lacrimi si in genunghi zacind"
Da, se pare că anul acesta s-a căsătorit cu o superbă japoneză pe care a cunoscut-o pe Internet.
http://www.click.ro/......65807.html
"Mi-ai smuls o lacrima, Harciog,
Regret ca esti departe.
Te-as urmari ca un neghiob
Sa-ti pun viata 'ntr-o carte.
Chiar si la groapa in mormant,
Eu tot as pune in randuri
Cum arunca'n tine pamant,
Iar tu tapan in scanduri."
Chiar ca sunt nori la Galati, daca mai picura si dau pe stergatoare porneste sirena, poate ma auzi si arunci cu ceva...fa-mi o surpriza! lasa caramida jos din mana.
Da, s-a mai discutat despre Nick Vujicic, nu e un scop ci o reorientare si adaptare la conditia fizica.Partea mediatica ma scarbeste.
Incintat de versurile de la urma, incitante, dar pardesiul, pardesiul e de firma?
Punctezi bine treaba asta cu posibilitatea, pentru ca in situatii de genul, nu exista certitudini totale, date fiind discrepantele intre diferite caractere.Eu zic ca daca un om,la existenta unor injurii si descurajari la adresa sa,cedeaza psihic si o da in depresie sau alte boli, pana la suicid, chiar, este mai mult decat slab si demn de mila.O persoana ce simte ca i s-au adus prejudicii morale din cauza unor cuvinte, exagereaza.
Iar treaba cu incurajatul functioneaza pe baza unei conventii sociale.Pe baza careia, esti un bastard nenorocit, daca nu alergi spre patul suferindului - permite-mi aceasta formula metaforica - sa il consolezi si sa-l amagesti cu vesnica placa "o sa fie bine". Inteleg, functioneaza la pusti de maxim 10 ani,dar ca om adult,nici incurajarile si nici descurajarile altora n-ar trebui sa aiba niciun efect asupra persoanei, ci doar capacitatile tale de recuperare, fie psihica, fie fizica.
Incurajarile/descurajarile venite din partea altora n-au nicio semnficatie, daca X nu este dependent de opinia publica si de modul in care acesta este privit de altii.Ba chiar mai mult,atunci cand exista descurajari,cred ca doar o persoana resemnata, ultra-fatalista si, in fond, idioata, nu se va inversuna in cursa sa catre un obiectiv pe care si-l stabileste.
Treaba asta cu incurajarea e pornita dintr-un egoism mascat in altruism si grija totala.Nu mai dezvolt acum, pentru ca n-am timp.
Îl ştiu,e vechi filmuleţul.
Singura chestie care-mi palce la el,este că nu se plânge, şi este mai binedispus decât mulţi care au şi mâini, şi picioare...
Totuşi, e cam nasol să fii în situaţia lui, ai mereu nevoie de cineva să te îngrijească. Mai ales la igiena corporală...
În mod cert nu și-ar dori nimeni așa ceva și este cât se poate de dezavantajat față de noi, ceilalți, dar asta îl face cu atât mai mult de admirat și apreciat.
Plus, a reușit să transforme dezavantajul său în avantaj - foarte ingenios.
Pare mult mai puternic și sigur pe el decât majoritatea oamenilor "normali" (ghilimelele se datorează faptului că normalitatea e relativă) și transmite parcă prin toți porii: "Dacă eu pot, tu de ce să nu poți?! Ce scuză ai?".
Smart!
Da,fiecare are un tel, mai ales cand ai un bun manager.Hai sa fim seriosi!
Nu uiti, ca maine, cand intalniti primul invalid pe strada, sa ii aratati clipul cu Nick...o sa ramana...impresionat! inainte de-ai intoarce spatele sa nu uitati sa ii aruncati si de-o paine, nu toti dispun de un manager personal.
Este ceva ce admiri de la distanţă, dar nu ai vrea să fii ca el.
Cred că mi-a venit o idee de viitoare întrebare... fără ochi sau fără mâini? La ce ţii mai mult, la văz sau la membrele superioare?
Recunosc, sunt puțin dezamăgită... Nu mă așteptam să întâmpin atâta superficialitate și negativitate.
Omul acesta spune ceva și spune bine. Nu este cazul să ne luăm de aparențe și lucruri total irelevante, ignorând complet mesajul uluitor de frumos și importat ce-l transmite. Ar fi bine nu doar să ascultăm, ci să și auzim.
Dacă și așa cineva ne trezește reacții negative și simțim nevoia să-l atacați, e trist, oameni buni.
Este cât se poate de evident, că Nick nu vrea decât să ne dea "o mână de ajutor", să ne deschidă ochii, să ne arate că avem pentru ce să trăim, că trebuie să încercăm până reușim, că părerile celor din jur nu trebuie să ne afecteze, că ar trebui să fim mai buni unii cu alți, că viciile ne trag în jos, că viața poate fi frumoasă - totul stă în atitudine și în alegerile pe care le facem...
Și dacă pentru asta are nevoie de mediatizare (cum altfel?), mediatizare să fie!
Criticile chiar nu cred că își au rostul. Deloc.
Partea bună, frumoasă este uriașă.
Ce ar fi să nu o umbrim, căutând nod în papură?
http://www.youtube.com/watch?v=9BE1YqDYlLo
De ce "forțat"? Ai ajuns la partea în care vorbește despre scop? Cum ți se pare, are dreptate?
Sau pe ce raționament te bazezi, când spui "da, fiecare are un scop în viață"?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
