Asta nu e filozofie... e doar metaforizarea unei intrebari, lipsite de sens, intr-un limbaj poetic. Ca sa vezi, am filozofat.
Nu,este ilogic!
Daca ai murii pentru ceva ce n-ai trait inca, e foarte clar ca nu ai cum sa experimentezi lucrul acela.
Asta era ideea. Sa ai curajul sa mori pentru ceva necunoscut, pentru viitor.
Intr-adevar parca si mie mi s-a parut ciudata intrebarea : daca nu ai trait /experimentat ceva, atunci cum ai putea sa mori pentru el?
Dar apoi m-am gandit la situatia urmatoare : esti insarcinata, apar complicatii si afli ca daca nu renunti la copil vei muri la nastere.In cazul asta iti poti da viata pentru ca bebelul sa traiasca?
Dar eu nu stiu cum as putea sa raspund la situatia de mai sus...
Nu exista viitor fara viata!
Viata trebuie sa fie cel mai depret lucru!
Sunt prea putine lucruri pentru care se merita sa mori!
Ca sa stii si tu, micul meu "filosof", aceasta intrebare a fost pusa de mari oameni de cultura, ideea era ca am vrut sa va vad parerile voastre. Ca sa vezi, genialitatea de a arunca 3 cuvinte s-a transformat in vacarm. haha
Intrebarea ta mi-a atras atentia... Noi muritorii, ei care stim sa pretuim viata, consideram ca ea este mai importanta decat orice. De aceea, nu renuntam atat de usor la ea, trebuie sa fim absolut siguri ca este ceva pentru care merita. De exemplu, as renunta la viata mea doar pentru cele mai importante persoane din viata mea. Cum toti suntem ori materialisti, ori sceptici, ori dedicati vietii, fara sa stim pentru ce renuntam la un lucru intr-atat de pretios precum propria noastra viata. Deci, raspuns final si personal, eu nu as avea puterea sa mor pentru ceva ce nu am trait inca.
Toata viata mea mi-am dorit sa vad cum este viata dupa moarte dar sa am puterea de a invia din nou
Si eu.Dar viata nu te lasa sa alegi. Si as vrea sa iti exprimi opinia despre intrebarea mea.ai avea curajul sa mori pentru ceva ce nu ai trait inca?
Nu neaparat. sa pentru ceva ce nu ai trait inca. Poate fi si asta, dar eu ma refeream la ceva pamantean.
Da, numai daca prin moartea mea altcineva ar merita sa traiasca si sa faca ceva mai mult si mai bun decat am facut eu.
Din moment ce mori, nici nu vei trăi acel ceva, pentru care intenționezi să mori. Atunci care este scopul?
Dacă nu este vorba despre bucuria de a fi mamă și a da viața unui copil cu prețul alei tale sau a te sacrifica pentru pacea în țara ta (presupunând că ai trăit numai în război), chiar dacă nu te vei putea bucura personal de ea, nu prea văd care ar fi sensul.
Moartea ta trebuie să fie justificată, în caz dacă este o alegere, pe care nu ai fi făcut-o în mod normal.
De ce sa nu filosofam despre ceva mai interesant decat o intrebare lipsita de sens?
S-ar putea ca tu sa nu fi formulat intrebarea prea bine. In primul rand, de ce ai vrea sa mori pentru ceva ce nu ai trait, nu ai experimentat? De exemplu, de ce ar muri un om pentru experienta innotului, experienta pe care nu a trait-o niciodata? Felul cum ai formulat intrebarea este ilogic.
Pot doar presupune ca te referi la curajul de a-ti sacrifica viata pentru a asigura un viitor.
Cred ca raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi dat decat atunci cand o astfel de situatie se intampla.
Ce pot raspunde eu acum este ca, daca as intalni o astfel de situatie, as prefera sa-mi inscenez moarte decat sa mor, pentru ca vreau sa vad eu insumi viitorul. Sunt curios.
Intrebarea e pusa exact cum trebuie pusa, poate ca e doar neinteleasa, de aceea am postat-o sa vad daca. cu ajutorul vostru voi reusi sa o inteleg. Apartine lui Emil Cioran din Cartea amagirilor. Sa mori pentru ceva, nu o lua neaparat ca pe un sacrificiu, ia-o ca pe o daruire.
Eu nu consider ca moartea este o daruire. Cel mai greu, cel mai dificul lucru pe care-l poate face cineva este sa traiasca, pentru ca a muri este foarte usor. A trai insa nu e. Traind, intalnesti oameni de toate felurile. Pe unii poate nu-i prea agreezi, altii insa pot fi oameni foarte importanti pentru tine. Toti oamenii mor in cele din urma. Asta este probabil lucrul care face ca viata asa fie ceva atat de dificil: a trai mai mult decat cei la care tii. Cand cineva important pentru tine moare, esti trist si trebiue sa-ti traiesti restul vietii fara acea persoana, faca acea persoana care te-a facut sa razi, sa zambesti, care te-a ghidat spre viitor.
Cand traiesti intr-o societate, inconjurat de oameni cu care interactionezi, ai putea spune ca viata ta nu-ti ma apartine doar tie, ci si celor din jur. Ce vor spune cei care te cunosc cand mori? Cei care tin la tine te vor jeli, vor plange. Poate atunci fi actul de a-ti arunca viata pentru ceva ce nici macar nu cunosti, o daruire? Chiar daca ar fi un act eroic, prin care salvezi multe alte vieti si ar putea astfel fi o consolare, faptul ca ai murit nu se va schimba.
Dupa ce am scris totul de mai sus, mi-a venit un gand.
O moarte poate crea un martir. Astfel, ideile, faptele acestei persoane devin un far de ghidare, ceva spre care sa aspiri sau doar o idee despre ce sunt oamenii capabili. Aici poate interveni si modul in care moare persoana, dar intr-o astfel de situatie, s-ar putea ca moartea sa poata fi considerata o daruire deoarece efectele pot persista pentru foarte mult timp in istorie, chiar si dupa ce toti cei care au cunoscut acea persoana au murit si ei.
O moarte care a lasat o amprenta in istorie ar putea fi o daruire pentru omenire.
P.S. S-ar putea sa para ciudat, dar moartea pe care o consider eu cea mai impresionanta este intr-unul din cele mai bune anime pe care le-am vazut, Code Geass. Are doua sezoane. Se pot gasi de vazut pe internet (nu sunt sigur daca sunt si in romana ca eu le-am vazut in engleza). Daca ai timp (si curiozitate) urmareste-le pana la capat.
Dupa acest minunat monolog a trebuit sa inserezi superficialitatea serialelor. Apreciez oricum. Revenind la subiect. Cred ca moartea e ceva mai bun, o cale de "supravietuire" deoarece noi oamenii, ne traim viata distrugand-o. Vad moartea ca o renastere in alta conditie, una a geniului.
Sau, mi-a mai venit în minte un exemplu, unii se aruncă de pe bloc sau își taie venele din iubire, iubire...pe care poate nu au simțit-o niciodată, pretinsa iubire sau obsesie, mai bine zis.
Deci, întrebarea ta se aplică și în astfel de cazuri.
Sigur ca da, gandeste-te la o femeie tanara care are primul sau copil si i se spune ca daca o sa nasca o sa moara deci trebuie sa aleaga.
Teroristii sinucigasi. Ei mor pentru o cauza, pentru ceva care se va realiza in viitor si de care se vor bucura altii (cel putin asa spera ei). Deci acele conditii de viitor ei nu le-au trait inca, dar se sacrifica totusi pentru cauza respectiva.
Eu nu as putea face asa ceva, dar uite ca unii pot.
Sa mori pentru ceva ce nu ai trait implica un anume risc ( sa nu fi meritat acelceva/cineva) si bineinteles implica daruire, sacrificiu. Nu oricine ar putea
A trai, a muri, chestii pur naturale care se intimpla oricum fara a te intreba prea mult asupra lor.