... Va propun sa filosofam putin. deci voi ati avea puterea sa muriti pentru ceva ce nu ati trait inca?
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeNu neaparat. sa pentru ceva ce nu ai trait inca. Poate fi si asta, dar eu ma refeream la ceva pamantean.
Răspunde
Din moment ce mori, nici nu vei trăi acel ceva, pentru care intenționezi să mori. Atunci care este scopul?
Dacă nu este vorba despre bucuria de a fi mamă și a da viața unui copil cu prețul alei tale sau a te sacrifica pentru pacea în țara ta (presupunând că ai trăit numai în război), chiar dacă nu te vei putea bucura personal de ea, nu prea văd care ar fi sensul.
Moartea ta trebuie să fie justificată, în caz dacă este o alegere, pe care nu ai fi făcut-o în mod normal.
Sau, mi-a mai venit în minte un exemplu, unii se aruncă de pe bloc sau își taie venele din iubire, iubire...pe care poate nu au simțit-o niciodată, pretinsa iubire sau obsesie, mai bine zis.
Deci, întrebarea ta se aplică și în astfel de cazuri.
A trai, a muri, chestii pur naturale care se intimpla oricum fara a te intreba prea mult asupra lor.
Asta nu e filozofie... e doar metaforizarea unei intrebari, lipsite de sens, intr-un limbaj poetic. Ca sa vezi, am filozofat.
Ca sa stii si tu, micul meu "filosof", aceasta intrebare a fost pusa de mari oameni de cultura, ideea era ca am vrut sa va vad parerile voastre. Ca sa vezi, genialitatea de a arunca 3 cuvinte s-a transformat in vacarm. haha
"Asta nu e filozofie... "
Ce sa fie filosofie? O intrebare? O intrebare nu poate sa fie filosofie, dar se poate filosofa pe baza ei.
Exact asta vroiam sa punctez. Dupa parerea mea filozofia nu e o stiinta, este un camp ce permeaza gandirea. Acest camp variaza de la o idee la alta. Cand spui ca "cola e racoritoare" filozofezi, dar o faci putin, cand spui ca "timpul nu exista", filozofezi ceva mai mult.
Ideea e ca poti filosofa pe orice lucru de la o furnica pana la lucruri mai complexe,
Paradoxal e ca poti filozofa despre nimic!
Poti filosofa despre nimic in sensul ca alegi nimicul ca termen de studiu. Deci ai un subiect si anume nimicul.
Scuze, dar am vazut conversatia si vroiam sa spun ceva. Exista nimic? Nimicul se presupune ca este nimic, ca nimic nu exista, dar nimicul in sine nu este nimic. Faptul ca putem constientiza notiunea de nimic, inseamna ca nimicul nu este nimic, ci ca este ceva, ceva numit nimic, dar asta e paradoxal. Cuvantul nimic defineste ceva, deci acel ceva nu este nimic. Daca ar fi sa existe ceva ce ar putea fi considerat nimic, atunci acest nimic absolut este ceva pentru care nu poate exista cuvant, ceva ce nu putem constieniza, pentru ca daca l-am consitntiza, ar deveni ceva si nu ar mai fi nimic. In momentul in care iti dai seama ca ceva exista, acel ceva exista, este ceva, fie si numai in forma unui gand. Nimicul absolut este ceva ce nu poate exista, dar notiunea de inexistenta nu este ceva absolut, si inseamna exact acelasi lucru pentru nimicul absolut precum existenta pentru ceva, pentru noi. Nimicul absolut nu poate exista altfel nu ar fi nimic, dar asta nu inseamna ca e imposibil.
De ce sa nu filosofam despre ceva mai interesant decat o intrebare lipsita de sens?
Teroristii sinucigasi. Ei mor pentru o cauza, pentru ceva care se va realiza in viitor si de care se vor bucura altii (cel putin asa spera ei). Deci acele conditii de viitor ei nu le-au trait inca, dar se sacrifica totusi pentru cauza respectiva.
Eu nu as putea face asa ceva, dar uite ca unii pot.
Sa mori pentru ceva ce nu ai trait implica un anume risc ( sa nu fi meritat acelceva/cineva) si bineinteles implica daruire, sacrificiu. Nu oricine ar putea
Sigur ca da, gandeste-te la o femeie tanara care are primul sau copil si i se spune ca daca o sa nasca o sa moara deci trebuie sa aleaga.
Intr-adevar parca si mie mi s-a parut ciudata intrebarea : daca nu ai trait /experimentat ceva, atunci cum ai putea sa mori pentru el?
Dar apoi m-am gandit la situatia urmatoare : esti insarcinata, apar complicatii si afli ca daca nu renunti la copil vei muri la nastere.In cazul asta iti poti da viata pentru ca bebelul sa traiasca?
Dar eu nu stiu cum as putea sa raspund la situatia de mai sus...
Nu,este ilogic!
Daca ai murii pentru ceva ce n-ai trait inca, e foarte clar ca nu ai cum sa experimentezi lucrul acela.
Asta era ideea. Sa ai curajul sa mori pentru ceva necunoscut, pentru viitor.
Nu exista viitor fara viata!
Viata trebuie sa fie cel mai depret lucru!
Sunt prea putine lucruri pentru care se merita sa mori!
S-ar putea ca tu sa nu fi formulat intrebarea prea bine. In primul rand, de ce ai vrea sa mori pentru ceva ce nu ai trait, nu ai experimentat? De exemplu, de ce ar muri un om pentru experienta innotului, experienta pe care nu a trait-o niciodata? Felul cum ai formulat intrebarea este ilogic.
Pot doar presupune ca te referi la curajul de a-ti sacrifica viata pentru a asigura un viitor.
Cred ca raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi dat decat atunci cand o astfel de situatie se intampla.
Ce pot raspunde eu acum este ca, daca as intalni o astfel de situatie, as prefera sa-mi inscenez moarte decat sa mor, pentru ca vreau sa vad eu insumi viitorul. Sunt curios.
Intrebarea e pusa exact cum trebuie pusa, poate ca e doar neinteleasa, de aceea am postat-o sa vad daca. cu ajutorul vostru voi reusi sa o inteleg. Apartine lui Emil Cioran din Cartea amagirilor. Sa mori pentru ceva, nu o lua neaparat ca pe un sacrificiu, ia-o ca pe o daruire.
Eu nu consider ca moartea este o daruire. Cel mai greu, cel mai dificul lucru pe care-l poate face cineva este sa traiasca, pentru ca a muri este foarte usor. A trai insa nu e. Traind, intalnesti oameni de toate felurile. Pe unii poate nu-i prea agreezi, altii insa pot fi oameni foarte importanti pentru tine. Toti oamenii mor in cele din urma. Asta este probabil lucrul care face ca viata asa fie ceva atat de dificil: a trai mai mult decat cei la care tii. Cand cineva important pentru tine moare, esti trist si trebiue sa-ti traiesti restul vietii fara acea persoana, faca acea persoana care te-a facut sa razi, sa zambesti, care te-a ghidat spre viitor.
Cand traiesti intr-o societate, inconjurat de oameni cu care interactionezi, ai putea spune ca viata ta nu-ti ma apartine doar tie, ci si celor din jur. Ce vor spune cei care te cunosc cand mori? Cei care tin la tine te vor jeli, vor plange. Poate atunci fi actul de a-ti arunca viata pentru ceva ce nici macar nu cunosti, o daruire? Chiar daca ar fi un act eroic, prin care salvezi multe alte vieti si ar putea astfel fi o consolare, faptul ca ai murit nu se va schimba.
Dupa ce am scris totul de mai sus, mi-a venit un gand.
O moarte poate crea un martir. Astfel, ideile, faptele acestei persoane devin un far de ghidare, ceva spre care sa aspiri sau doar o idee despre ce sunt oamenii capabili. Aici poate interveni si modul in care moare persoana, dar intr-o astfel de situatie, s-ar putea ca moartea sa poata fi considerata o daruire deoarece efectele pot persista pentru foarte mult timp in istorie, chiar si dupa ce toti cei care au cunoscut acea persoana au murit si ei.
O moarte care a lasat o amprenta in istorie ar putea fi o daruire pentru omenire.
P.S. S-ar putea sa para ciudat, dar moartea pe care o consider eu cea mai impresionanta este intr-unul din cele mai bune anime pe care le-am vazut, Code Geass. Are doua sezoane. Se pot gasi de vazut pe internet (nu sunt sigur daca sunt si in romana ca eu le-am vazut in engleza). Daca ai timp (si curiozitate) urmareste-le pana la capat.
Dupa acest minunat monolog a trebuit sa inserezi superficialitatea serialelor. Apreciez oricum. Revenind la subiect. Cred ca moartea e ceva mai bun, o cale de "supravietuire" deoarece noi oamenii, ne traim viata distrugand-o. Vad moartea ca o renastere in alta conditie, una a geniului.
Te-as ruga sa nu judeci acest anime fara a-l fi vazut. Ideile preconcepute si generalizarile nu sunt neaparat corecte. Motivul pentru care am mentionat acest anime este pentru ca eu consider ca ar putea fi relevant la aceasta discutie. Eu personal consider ca este unul din cele mai bune anime. Desi este un SF si poate sunt elemente care ar putea fi considerate superficiale, ideile esentiale sunt excelente si poate chiar relevante la realitate, si merita vazut. Acestea insa sunt doar parerile mele si nu vreau sa le fortez asuprea ta.
Revenind la subiect, un sfarsit poate fi un nou inceput, dar nu as spune ca moartea este o renastere intr-o conditie de geniu. Oamenii in varsta se presupune ca au multa experienta, ca sunt intelepti si sfaturile lor sunt de regula corecte. Aceste sfaturi raman in inimile celor care le-au primit si se pot adeveri de multe ori, dar acestea sunt tot la fel de importante si cand oamenii aceia traiesc. Nu e nevoie sa mori ca un sfat pe care l-ai dat sa se dovedeasca a fi corect. Moartea insa ar putea accentua acele sfaturi, sa fie ceva de care oamenii se leaga si astfel, gasesc ca se adeveresc mai des pentru ca sunt mai constienti de ele.
As vrea insa sa te intreb, la ce te referi cand spui ca oameni isi traiesc viata distrugand-o?
Batranii se spunr ca ar fi intelepti datorita experientei de viata. Eu cred ca poti fi intelept indiferent de varsta atata timp cat iti dai seama de ceea ce este "viata". Oamenii isi traiesc viata distrugand-o! "oamenii de maine", tinerii de azi sunt limitati! Sa iti dau un exemplu : tinerii sunt adeptii lucrurilor marunte, sunt adeptii societatii de azi : droguri, alcool, as zice si sex dar e o nevoiefiziologica. Noi. urmam sa formam societatea de oameni maturi, urmam sa dam curs, sa ne inmultim s.a.m.d, dar din oameni inculti cum sa formezi o societate de cultura?! Oamenii de azi sunt doar niste neardanthalieni care nu fac nimic, care refuza sa aiba propriile ganduri, sunt incatusati in inchisoare dominata de prostie. Uita sa se exprime liber! Uita sa fie ei!
Nu am spus ca trebuie sa fii batran ca sa fii intelept. Tinerii sunt opusul batranilor, nu stiu mai nimic despre viata, dar asta nu inseamna ca nu pot exista exceptii. Tinerii si-ar putea distruge viata, nestiind ce e aceea, dar asta nu inseamna ca nu pot invata si ca vor face ceva din viata lor. A spune ca oamenii isi traiesc viata distrugand-o este o generalizare care nu este prea corecta. Se poate cel mult spune ca este o etapa a vietii. Ar putea fi unii care nu ies din aceasta etapa, dar nu este o regula.
Din pacate, oamenii prosti sunt usor de condus si asta se cunoaste. Astfel, cei care sunt la conducere se asigura ca directioneaza masele spre prostie si nu spre intelect, facand treaba lor mai usoara si permitandu-le sa faca abuz de puterea mai usor, fraierind oamenii care i-au ales. Asta nu este o regula, dar exceptii sunt rare. Oamenii devin astfel componente intr-o masinarie, fac si cred orice li s-ar spune si sunt prea lenesi sa gandeasca singuri. Asta poate foarte bine fi doar un defect uman, dar este un defect cultivat pentru a transforma aceasta masinarie intr-una care serveste celor corupti.
Probabil singura solutie ar fi indepartarea posibilitatii de a obtine o astfel de putere, pentru ca oamenii pot fi inlocuiti de oricate ori, dar nu este nici o garantie ca va fi mai bine. Mai mult, este aproape sigur ca situatia nu se va imbunatati.
In alte cuvinte, solutia ar fi indepartarea democratiei, dar nu spun asta fara a avea o alternativa in minte, altfel as fi la fel ca oricine altcineva care se plange de situatie dar nu face nimic.
Si uite asa am ajuns la politica si la ganduri care ar putea fi considerate revolutionare chiar, dar daca nu scapam de cei care ar putea vrea oameni prosti, oamenii vor ramane prosti.
Te rog insistent : fara politica! Am deviat mult de la subiectul initial. Mai sus am vorbit ceva de renasterea in conditia de geniu. Stiu ca nu obligatoriu, dar nici nu stim de fapt ce e. Eu cred ca dupa moarte e ceva mai bun decat aici. Acum vine in discutie ce inteleg eu prin bun : bun?! Libera exprimare, ganduri proprii care sa planeze asupra ceva de valoare, torul sa se invarta in jurul cultivarii intelectului si a beatitudinii...
Toata viata mea mi-am dorit sa vad cum este viata dupa moarte dar sa am puterea de a invia din nou
Si eu.Dar viata nu te lasa sa alegi. Si as vrea sa iti exprimi opinia despre intrebarea mea.ai avea curajul sa mori pentru ceva ce nu ai trait inca?
Da, numai daca prin moartea mea altcineva ar merita sa traiasca si sa faca ceva mai mult si mai bun decat am facut eu.
Intrebarea ta mi-a atras atentia... Noi muritorii, ei care stim sa pretuim viata, consideram ca ea este mai importanta decat orice. De aceea, nu renuntam atat de usor la ea, trebuie sa fim absolut siguri ca este ceva pentru care merita. De exemplu, as renunta la viata mea doar pentru cele mai importante persoane din viata mea. Cum toti suntem ori materialisti, ori sceptici, ori dedicati vietii, fara sa stim pentru ce renuntam la un lucru intr-atat de pretios precum propria noastra viata. Deci, raspuns final si personal, eu nu as avea puterea sa mor pentru ceva ce nu am trait inca.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
