Intrucat nu exista un scop inerent si obiectiv al vietii / existentei noastre, banuiesc ca singurul scop ar fi fericirea. Singura intrebare e, ce este fericirea? Cum o putem obtine, si mai ales, cum se imbina cu moralitatea? Pentru a dezbate aceasta problema, nu mai vorbim doar dintr-un pdvd. filozofic, ci intram chiar si in psihologie.
Exista o ramura a psihologiei care se cheama psihologia pozitiva, in care se studiaza fericirea, implinirea, si optimismul, si cum sa ducem vieti mai armonioase.

Credeti ca aceasta psihologie poate sa ne ofere o " reteta " a fericirii? Voi ati descoperit cum sa fiti fericiti si impliniti indiferent de situatie?

Cred ca datoria primeaza. Fericirea ar fi pe un plan secund.

Fericirea vine cand
faci sex
cand ai ce manca
cand supravetuiesti, cand ai de toate, cand atingi scopul biologic al tau nu e mare filozofie in asta

Fericirea este un sentiment mult supraevaluat. De cand religia nu le mai dicteaza sensul vietii, mic burghezii au o noua gogorita: fericirea.

Nu exista o metoda singura pentru toti. Iti dai seama ca daca ar exista, toti ar citi-o, s-ar intrui in ea si ar fi toti fericiti. Fiecare, in functie de preferinte, de ce isi doreste, va gasi ce il va face fericit. Va face pace cu sine, va improviza si se va focusa numai pe momentele placute al vietii. Este o chestie care tine de antrenament si care vine de la sine. Psihologul te indruma, dar treaba o faci tu.

Eu am descoperit cum sa fiu fericita indiferent de situatuie.
Iti bati prea mult capul pentru a fi fericita. Las-o mai moale.
Mai bine mergi la un psihilog decat sa te apuci de studiat tu insati. Nu e o intamplare ca psihologii sunt cei mai dusi.

Iar esti pe langa. Tocmai ti-am zis ca fiecare are propriul scop. Al meu poate e sa sar in cap de pe turnul Effel. Poate sunt masochist si pasionat (fascinat) de durere. Scopul fiecaruia difera. Faptul ca majoritatea are ca scop fericirea asta nu inseamna ca trebuie sa generalizezi.

Te contrazici, n-ai cum sa fi fericit si realmente implinit netinand seama de situatia respectiva pentru ca, de fapt, acea asa zisa fericire, ori nefericire (dupa caz), tine tocmai de situatia data.
Fericirea, este efemera si relativa totodata, neexistand in alt context decat cel din care reiese o comparatie.
Compari fericirea ta cu a altora si-ti poate rezulta minus fericire in cazul in care ai cazut de acord cu tine insuti/insati ca ceilalti par s-o duca mai bine si invers.Dar in definitiv cazurile sint diverse, cum nu toti sintem la fel si deci inclinam spre a ne manifesta in propriul fel.
Tu vrei o fericire care sa continue la nesfarsit daca s-ar putea, stiu, asa vreti cei mai multi dintre voi...nu acceptati sa va resemnati cu ideea ca nu exista asa ceva si ti-am explicat mai sus de ce.
Nu vreau sa deziluzionez pe nimeni, dar in timp vei constata c-am avut dreptate cand am spus ca e efemera/trecatoare.

RAY esti un capsoman fara pereche, pai tu ti seama numai de nevoile fiziologice in balanta cu bunastarea ta ca si pers. si armonia din juru' tau? pe buneeee? dar cu nevoia de a contribui si tu cu ceva in lumea asta cum ramane? sa faci ceva util, ceva cu cap.Sa gandesti, sa rezolvi probleme, sa inventezi, sa creezi, sa simti ceea ce faci si la nivel spritual nu numai "azi am mancat, m-am usurat la baie, am facut sex, am baut, am mancat din nou si gata"....si asa-n fiecare zi.
Pai ce viata-i asta? faci umbra pamantului degeaba? asta era indemnul tau presupun