La multi ani TPU. V-ati imaginat vreodata murind? Unde, cum? De vreo boala, in vreun accident, in pat, pe strada, la munca, tineri, batrani? Aveti vreo metoda sau varsta preferata? 
Eu cred ca daca n-am parte de vreun accident o sa ajung la 80+ judecand dupa bunici si strabunici Mi se pare cam trist dar csf.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dacă ar fi să mor aș vrea să fie brusc și fără suferință.
"Live Long & Prosper" - Mr. Spok
Eu destul de tânăr, prin moarte voluntară/ suicid asistat, ca-n țările civilizate cu un nivel de trai ridicat. Dar mai este până să se ridice această problemă și la noi în spațiul public 
De ce nu cititi voi o informaie pana la capat? Sau daca auziti ceva, sa verificati.
Da, in tarile civilizate, de fapt in cateva foarte putine, exista moartea asistata. Dar NUMAI SI NUMAI daca ai o boala nevindecabila si in general in stadiul terminal. Nu ca vrei tu la 16 ani sa scapi de viata si de obligatii.
Răspunde
Întrebarea adresată de Lavinia era pur teoretică, asta 1 la mână.
2. Când ajungi să depinzi de alții este deja nevindecabilă. Dacă în urma unui accident de muncă sau orice tip de accident și rămâi paralizat este un motiv bun chiar și la 16 ani de exemplu
Este bine să îți faci planuri de bătrânețe din timp, nu să cazi la pat pe spinarea altora.
Și în fond, nimeni nu alege să se nască și în ce condiții să se nască, așa că este îndreptățit, cred eu să aleagă cum să trăiască sau dacă să traiască.
Și da, este un subiect sensibil ăsta, chiar și în țările în care este disponibilă, dar asta este
Cazi la pat pe spinarea altora? Te-ai gandit ca tu ai crescut pe spinarea parintilor tai? Nu cred ca te-ai nascut major, puternic si gata invatat. Si ca nu ai chinuit pe nimeni vreo 20 de ani daca nu mai mult. Un batran bolnav nu ajunge sa traiasca "la pat" atat de mult.
Doamnă, un om căzut la pat poate trăi și 10-20 de ani. Extrem de mult. În timp ce tinerii, în loc să-și trăiască viețile, trebuie chipurile să aibă grijă de ăi bătrâni
Nimeni nu s-a născut major și gata învățat, dar mai repet odată: a fost alegerea lor să nască copii și să-i crească, unii complet nepregătiți sau fără această înclinație, fie din prostie, lipsă de educație, fie la presiunile sociale din jurul lor.
Apoi întotdeauna au existat oameni și oameni. Unii preferă să trăiască fără a face nimic, alții super independenți, cărora le place să se descurce, să exploreze etc.
Pe aceștia din urmă, a deveni dependenți de ceva sau de cineva este o condamnare grea. Un chin de nedescris.
Până la urmă este firesc ca generațiile să se schimbe, cei bătrâni să se retragă în favoarea celor tineri. Și să acceptăm că moartea este la fel de naturală și de firească precum viața. Și că este de preferat o moarte demnă și glorioasă uneia chinuite.
Și cel mai important lucru este posibilitatea de a alege. În acele țări poți alege: Azil, îngrijitor personal sau moarte voluntară. Nimeni nu-ți impune vreo alegere cu forța.
Vezi ca ma sunt pe aici oameni cu preocupari dubioase (mai sus). Cand citesc din astea se autosesizeaza 
Metoda? Pui intrebarea pe ocolite?
Nu mi-am imaginat cum "as vrea" sa mor. Dar m-am vazut murind. Infarct major, noaptea. Si totusi, am scapat desi nu am crezut.
Deci ai facut infarct in somn si ti-ai revenit? Cum ar veni... cel de sus se tinea de sotii?
Zi-ne cum a fost poate o sa ne fie de folos intr-o zi.
Daca faci infarct in somn in mod sigur te trezesti - e foarte dureros.
Ma gandeam eu ca cineva va comenta asta.
M-au trezit durerile. Parca ma calcase un tractor. Asa de rau imi era incat mi-am zis: "Gata, ast e ultima noapte pe Pamant. Nu mai apuc dimineata." Si am stat calma, impacata cu gandul ca "plec". Cred ca asta m-a salvat. Nu m-am agitat. Dar cum imi era tot mai rau, am chemat ambulanta. La cum arata EKG-ul, se mirau si ei ca vorbesc si sant vie. L-au refacut de 5 ori, crezand ca este o eroare.
Neplacut. Sper ca a meritat ulterior ca ai ramas in viata.
Mă gândesc foarte des la moarte, zilnic și la modul insistent.
Îmi imaginez că mor în somn de vreun infarct sau AVC, pe la maxim 30-40 de ani.
Astea ar fi metoda și vârsta preferate: în somn la MAXIM 30-40 de ani. Sper să nu trăiesc mai mult. Chiar mai puțin decât atât e mai bine, în cazul meu.
Dar de ce te gandesti? Ce nu-ti place la viata ta? Ziceai ca esti sanatos fizic si ai din ce trai.
E ceva pe plan amoros?
Fiindcă sunt depresiv și am ajuns să fiu scârbit de absolut totul: de oameni (inclusiv de ai mei), de lucruri, de activități (doar citesc și stau pe laptop și dorm, nu mai fac nimic altceva), de mâncare (deși mănânc doar mâncare livrată de la restaurante), efectiv sunt sictirit și dezgustat de viață și simt că doar moartea mi-ar mai putea aduce alinare. De plăcut nu-mi place absolut nimic, efectiv urăsc totul dar mă urăsc și pe mine, nu dau doi bani nici pe persoana mea (sunt 0 la stima de sine).
Sănătos fizic (încă) sunt, dar sper că nu pentru mult timp, vreau să mor însă rapid și fără chinuri, fără agonie. Am din ce trăi fiindcă sunt ai mei niște părinți foarte ok și mă întrețin, sunt sub aripa lor protectoare...dar după ce nu vor mai fi voi muri oricum de foame fiindcă nu știu să fac efectiv absolut nimic și nici n-am de gând să fac ceva vreodată, sunt mult prea leneș pentru a lupta cu instinctul de supraviețuire. Deci de aceea am zis de 35-40 de ani, presupunând că atât voi avea când vor muri ai mei, dar ar putea să fie mult mai mult și simt că o iau razna dacă mai trăiesc mult (vorbesc de mine, nu de ei).
Pe plan amoros n-am frustrări, am specificat în alte postări și răspunsuri că sunt ace (inclusiv dpdv romantic), nu pot scrie cuvintele explicit la categoria asta de întrebări, că nu mi le postează orice aș încerca, dar înțelegi ideea.
Mi-aș dori să trăiesc cât mai mult. Nu spun chiar că aș dori să fiu nemuritoare, dar măcar 100 de ani aș vrea să trăiesc și să fiu sănătoasă.
Dacă vreți chef de viață, vă sfătuiesc să lăsați telefoanele pentru câteva ore, să vă pregătiți singuri ceva de mâncare, să aerisiți camera unde locuiți, să încercați să ajutați o persoană cu ceva, sau măcar să stați de vorbă cu acea persoană, să priviți un răsărit sau un apus de soare. Dacă vremea este mohorâtă și este zăpadă, puteți găsi ceva frumos și în peisajul acela mohorât. Ne concentrăm pe telefoane sau pe știri negative și uităm de viețile noastre.
Pentru acele persoane care spun că sunt sătule de viață, deși au tot ce își doresc, sfatul meu este să iasă o zi din cotidian și să facă ceva ce nu au mai făcut până acum. Pot să facă pentru început un pas mic: să se plimbe pe o stradă din orașul lor pe care nu s-au mai plimbat (de exemplu). Pot ajunge până la a face excursii sau pot să încerce să se descurce o zi fără să ceară ajutorul nimănui.
Părinții și bunicii noștri, care nu aveau telefoane și tablete, aveau o viață minunată și chef de viață. Înainte de a pleca din această viață, te poți gândi că nu ai descoperit totul.
E mai frumos să trăiești decât să te gândești la moarte.
Am vazut tot felul de cadavre care au sfarsit prin diferite moduri de la cauze banale pana la cauze violente (accidente in general) si nu vreau sa-mi treaca nici prin gand ca as putea urma intr-un sicriu fara suflare cu corpul mutilat sau nu in functie de caz, ideea ca nu voi mai fi ma sperie si probabil sperie pe majoritatea populatiei 
dar nu ai ce face pentru ca asta este cursul vietii, cand o vrea soarta atunci te ia. Mi s-a rupt inima cand am fost la priveghi la diferite persoane tinere, viata e atat de cruda de cele mai multe ori iar moartea nu are rabdare cu nimeni si te asteapta la colt sa iti dea perversa, daca esti atent si faci eschiva atunci ai sanse sa mai traiesti.
Deci ati vazut multe la viata dvs. Dar ce sunteti, cioclu sau bocitoare daca nu va suparati? 
Da moartea de abia asteapta sa-ti dea perversa daca nu esti pe faza iti da fatala de nu te mai scoli
Dar cum e cu eschiva ca nu inteleg?
Cine stie ce se poate intampla in urmatoarele minute, ore, zile, saptamani, luni, ani.
Cu mine daca nu s-ar intampla ceva, sa mor mai repede sau, intelegi tu, nu as vrea sa imbatranesc, nu vreau sa ajung o leguma si sa aiba altii grija de mine. Probabil imi voi ''inchide'' viata pe la 50+ ani, cand observ ca nu prea mai sunt bine dpdv fizic, gasesc eu o metoda prin a merge catre lumina alba de la capatul tunelului. Iar daca vocile casriga mai repede, poate maine cine stie ce-ti rezerva viitorul. Sa ai o viata frumoasa!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
