Omul işi poate îndeplini o dorinţă prin a-şi face iluzii? Prin a vedea rezultatul dorinţei sale? Omul este rezultatul gândirii sale?

"The Secret" spune că da.

Eu cred ca omul este suma tuturor gandurilor noastre, a sentimentelor, a ceea ce simtim pentru cei din jur. Daca ele sunt negative, se va rasfrange asupra noastra. Daca sunt pozitive, ele ne fac mai puternici, mai buni.

Eu sunt gandirea mea.

Omul e ceea ce isi propune sa faca [constient sau nu]. reusita depinde de ceea ce se poate reusi si ce nu; exista multi factori [externi, interni, fizic, psihic, ...etc].

Iluziile sint dorinte ce nu pot fi indeplinite. Fiecare dintre noi avem dorinte, stim ce vrem sa fim la un moment dat insa, din pacate, autodeterminarea nu e suficienta. Omul, de cind se naste e intr-o continua competitie cu viata si cu cei din jurul lui si de aceea nu-si poate indeplinii intotdeauna visele. Sint multi factori care ne impiedica uneori sa ne indeplinim anumite dorinte, conjunctura, resursele, altii mai buni decit noi si uneori, un gram de noroc. Gindeste-te la o cursa de alergare contracronometru; toti vor sa cistige, au determinare, sint pregatiti insa, doar unul ajunge primul la final.

Da. fizica cuantica este responsabila pentru asta - sau macar putem spune ca ea ofera explicatia pentru asta. oricum, daca avem niste obiective stabilite foarte clar si dorim foarte mult sa le indeplinim, vrand-nevrand, constient sau nu, actionam in sensul indeplinirii lor. Problema este ca, din pacate, nu prea mai stim sa vrem si nici nu prea ne mai pasa...

Dorinţele nu se îndeplinesc prin iluzii, acestea sunt deseori înşelătoare. Gândirea şi inteligenţa te ajută să analizezi rezultatul dorinţelor tale.Omul nu este numai rezultatul gândirii sale, ci a tuturor proceselor, activităţilor, însuşirilor şi a condiţiilor psihice.

Parerea mea este ca omul isi poate indeplini o dorinta luptand...Ca daca am sta sa visam si sa ne facem iluzii cu ele am ramane

Ceea ce gandesti determina viitorul tau, da, dar nu ajunge doar sa te gandesti la ceva ca acel ceva sa se materializeze.Adica, daca te gandesti ca vrei sa devii un doctor si FACI CEVA sa indeplinesti acest scop, atunci ai sanse mari sa devii un doctor. Daca in schimb, ramai doar cu gandul acolo, ca na, te gandesti la asta si crezi ca este suficient, atunci esti un ratat -nu doar ca nu o sa se intample, dar o sa observi ca nici macar o oportunitate nu o sa iti cada din cer.
Si da, fac un apropo la presupusa "carte" "The secret"-ca am vazut ca multi o mentioneaza aici-, care e o inselatorie prost construita, si o sa iti si explic de ce. In primul rand, toate argumentele aduse acolo sunt lipsite de validitate stiintifica ( nu exista nici o corelatie intre frecventa magnetica a unui gand si ceea ce gandesti de fapt. Daca ar fi asa oamenii de stiinta ar putea sa stie ce gandesti prin simpla masurare a frecventei gandurilor tale; nu exista nici o forta fizica in univers prin care frecventa magnetica a unui gand sa poata cumva sa se prinda de obiectul acelui gand si sa influenteze evenimentele in asa fel incat sa ajunga acel obiect la sursa gandului. Diferenta dintre un gand si obiectul unui gand este atat de mare, incat doar sa sugerezi ca unul poate avea un efect atat de puternic si direct asupra celuilalt este ABSURD; pe langa asta, sa mai spui ca gandurile au energie si ca energiile similare sunt atrasae unele de celalalte -argumentand simplist ca "asta e fizica cuantica" e pur si simplu ignorant)
Daca lucrurile ar sta asa, atunci ai putea spune ca, chiar si victimele genocidului si-au provocat singure necazul, fiind pe "frecventa mentala gresita" (lucru pe care de altfel cartea il afirma) Toate cele 12 milioane de victime ale Holocaustului au murit pentru ca mintea lor a fost prea slaba/vulnerabila sa creada ca ei de fapt aveau control asupra circumstantelor; si daca ar fi gandit "in avantajul lor/mai pozitiv", nu ar fi fost victime -hah. Daca eu de exemplu vizualizez ca o sa castig o medalie de aur si o alta persoana vizualizeaza acelasi lucru? Daca amandoi suntem absolut convinsi ca o sa mearga si chiar credem in asta, cine o sa castige? Presupunand ca amandoi am 'cerut' clar sa nu fie egalitate. Pe langa ca teorie nici nu exista, aplicabilitate practica nici atat. Eu zic ca e bine sa crezi in ceva, dar sa crezi in ceva atat de..departe de ratiune e delirant si periculos, si te determina de fapt sa eviti sa ai de a face cu adevarata sursa a problemelor. Si tot mai des vad fuga asta de ratiune si evitarea rezolvarii unui lucru intr-un mod lucid si "coerent". Inteleg de ce oamenii ar crede asta, dar ma consolez mereu cu gandul ca ei cred asta, pentru ca nu sunt informati si nici nu cauta sa fie. Dar toate aceste argumente infantile atrag atat de mult masa pentru ca este o tendinta de a anula/ignora terminologia stiintifica, din cauza lipsei de intelegere a acesteia. Scuza-mi comentariu balbait si deviat, am o mare ura pentru majoritatea cartilor "motivationale"-si doar simplul scop pentru care sunt facute ma scoate din sarite- si ma intristeaza ca oamenii cred in ele in general, desi inteleg aceasta inclinatie. Respect orice opinie/convingere, nu ma-ntelege gresit, fiecare are dreptul sa creada in absolut orice doreste. Atata timp cat considera ca are un argument bun (pentru sine, desigur)