Viata are vreun sens?

Camus zicea că nu. Că omul caută o raționalizare a existenței, iar căutarea asta intră în conflict cu faptul că universul nu răspunde nevoii ăsteia de „scop", de „sens" => greața existențială. Deși cred că zicea Sartre ceva de asta. Dar aici sunt pe nisipuri mișcătoare, să mă completeze cineva.
Revenind, ni se dau vreo 3 alegeri: 1) sinucidere; 2) credință oarbă într-un dumnezeu; 3) resemnare, acceptare a lipsei de sens. Toate sună foarte ușor de realizat. Mie îmi e silă de tustrele.

Viata are sens atunci cand iti purifici starea de constiinta si psihicul incat partea rationala sa fie in echilibru cu cea emotionala si instinctuala. cand simti iubirea neconditionata, fericirea fara obiect si entuziasmul. in aceasta traire, pe care o promoveaza toate religiile, gasesti adevarul absolut, linistea, pacea, fericirea si sensul. scopul omului e atingerea acelei stari, nirvana, indumnezeire etc

Depinde daca-i dai tu unul sau nu.

Sensul vietii e sa ne cream un scop si sa-l atingem.

Totul trebuie sa moara, scopul vietii este sa se sfarseasca.

Da.

Ala pe care il dai vietii.

Nu. Dar totusi iti poti ocupa timpul cu destule activitati relaxante, insa sens? nu.

Categoric! Mereu

Conform spuselor lui Cioran, nu. Viața nu are un sens. Toți cei care au încercat să îi dea un sens, au sfârșit prin a renunța sau prin a ajunge în disperare, stare cauzată tocmai de imposibilitatea de a găsi o țintă precisă.
Mie personal mi se pare inutilă atribuirea unui sens exact vieții. La urma urmei, viața chiar e simplul drum spre moarte. Atingerea scopului propus îți aduce o satisfacție de moment, o fericire amăgitoare și efemeră, care pălește în fața imaginii morții. Abia mai târziu, când totul este înghițit treptat de neant, realizezi cât de fără de rost este să te zbați să trăiești urmând un ideal.

Da, are un sens