Eu il numesc generic "Bine".
Cand iti fac tie un bine, il fac pentru ca nu pot altfel. Il fac pentru tine, pentru mine, pentru ca pot alege...
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Daca fac un bine, il fac pentru nimic. Daca e sa fac un bine ca forma de recunostinta, nu mai fac nimic.
Fac bine cuiva pentru ca asa simt, fac bine cuiva manat de dorinta interioara si nu pentru a-l ajuta pe el ca "asa e bine" sau pentru a primi eu foloase in schimb. Din contra, cand ajut pe cineva pentru ca asa simt si ma rasplateste cu ceva, ma face sa ma simt prost deoarece, intr-un fel, e ca si cum s-ar distanta de mine, ca si cum mi-ar spune " banul e mai presus decat nobletea inimii", iar acest lucru m-ar intrista, e ca si cum ar pune o bariera intre noi. Cand nu doresc sa ajut pe cineva o fac pentru ca in acel moment nu am dispozitia necesara si daca actionez pe principiul "ajuta ca asa e bine" cum mai vezi deseori in sistemul religios crestin ca "fa cruce pe colaci si zii bogdaproste ca asa e bine", lupt impotriva mea, deoarece in acel moment a-mi oferi ajutorul nu-mi face placere, nu este sustinut de dorinta interioara, ceea ce aduce o cantitate de stres si neplacere interioara, care evident trebuie sa fii profund inconstient sa permiti sa existe aceste stari psihice poluante in tine.
Esti direct responsabil de spatiul psihic interior, de linistea ta interioara, deoarece numai tu esti portarul care detine cheile catre profunzimile fiintei tale. Tu decizi pentru cine si pentru ce deschizi lacatul si cui si la ce interzici.
Fundamental, ajutand pe cineva, te ajuti pe tine deoarece legile divine universale functioneaza perfect : pentru orice oferi, vei primi!, actiune-reactiune, cauza-efect. Daca sadesti o samanta de floare, primavara ea va da rod. Raportand samanta la floare, este evident ca cea din urma reprezinta o rasplata cu mult mai mare si mai frumoasa decat prima.
Totul este interconectat in lume si daca vei lucra impotriva lumii gandind ca esti separat de ea atunci vei avea de pierdut pentru ca faci parte din aceasta lume si actiunile tale in lume si asupra ei vor crea reactiuni ale lumii in tine si asupra ta.
E mai mult de discutat...
Il facem in sens de compensatie,desi daca cineva ne face,voluntar sau involuntar bine, eu recomand sa ne multumim cu ce-a facut el, si sa nu intoarcem favorul.
Nu ştiu ce fac alţii,dar eu când vreau să fac un bine mă gândesc mai intâi la ce avantaje am eu. Dacă nu am niciunul, nu-l mai fac.
Şi nu, simpla "mulţumire sufletească" nu reprezintă un avantaj pentru mine.
Salutare! Binele îl facem pentru sufletul nostru și pentru întrajutorarea aproapelui întru slava Domnului!
Pentru noi, totul tine doar de noi, am evoluat egositi si egoisti o sa murim.
Buna! cand fac un bine, nu astept nimic in schimb, si nici nu stau sa gandesc pentru cine fac acel bine, binele ori il faci, ori nu il mai faci, decat sa ii aduci aminte toata viata, mai bine nu faci si gata.
O zi buna si frumoasa sa ai
Daca ai ajuns sa pui asemenea intrebare, mai bine lasa-te de facut "bine".
De parca un om in toate mintile, cand face un bine, isi pune problema de ce, cum si cui il face!
Shatzie aka alinutzasadicutza aka ardnaxur1961, "vă" invit să vă mutați la altă masă.
M-am săturat să-ți raportez comentariile irelevante, pline de venin.
(Ultimul ți-l las, pentru că a atins măcar în treacăt subiectul.)
Vârsta, frustrările... încerc să te înțeleg și să te ignor, să nu-ți răspund cu aceeași monedă. O să încerc și în continuare, dacă n-o să mă mai provoci gratuit.
E simplu: nu-ți plac, evită-mă! Nu ești obligată să-mi răspunzi.
E mai sănătos așa pentru toată lumea.
Nu vreau circ la întrebările mele, nici chat. Vreau un dialog civilizat, constructiv, fără jigniri, legat strict de subiectul propus. Nu cred că cer prea mult.
Mulțumesc.
DIALÓG s. n. 1. conversație între doi vorbitori. 2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc. 3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar. ◊ scriere redactată sub formă de dialog (1). (< fr. dialogue, lat. dialogus) (Citat din DEX online)
Asta, asa, ca sa stii ca, intr-un dialog, e nevoie de cel putin doua persoane care, intamplator, pot avea opinii diferite.
Tu, de fapt, doresti un monolog nederanjat de alte pareri. Un fel de "Vox clamandi in desertum". *Succesuri!
Eu nu văd cu ce m-a ajutat acest comentariu http://i.imgur.com/ANBWo.jpg (că "răspuns" nu-l pot numi) sau ce relevanță a avut pentru întrebarea mea. Dacă te-ai gândi măcar 5 secunde și te-ai pune în locul meu, nu ai vedea nici tu.
Chiar nu îți dai seama când nu ești binevenită, iar comentariile tale sunt complet deplasate și nefolositoare?
Mă deranjează aroganța, răutatea, încăpățânarea și nesimțirea din postările tale, cu (,) care încerci doar să provoci și să jignești, nu să răspunzi la întrebare, nu să ajuți.
Caută în DEX și cuvintele precum: "decență", "respect", "constructiv", "relevant", "civilizat"... Pentru că văd că te-ai oprit la "dialog" și n-ai mers mai departe. Înțelegem cu toții de ce...
Uită-te în jur puțin și observă câte păreri sunt, care le contrazic pe ale mele! Dacă ar fi cum zici tu, de ce nu le-aș raporta pe toate, ca să pară că dețin adevărul suprem? Pentru că au știut să-și păstreze decența (măcar cât de cât) și să nu fie total pe lângă subiect, ceea ce ție nu ți-a ieșit din primele 3-4 încercări (de pe niciunul din conturi).
Aș aprecia dacă pe viitor mi-ai evita postările, dacă nu ai nimic util de spus (pentru mine, nu pentru egoul tău exuberant), pentru că nu am chef de circ și ceartă și n-o să stau să-ți răspund la toate comentariile răutăcioase.
Decât să tot pun paie pe foc și să am de a face după cu incendii devastatoare, prefer să sting focul încă de la primele scântei.
Așa că dă, te rog, dovadă de inteligență și maturitate și ține-ți bricheta în buzunar!
Razboiele civile nu-și au rostul. Sunt consumatoare inutile de energie.
Inamicii mei principali sunt răutatea gratuită și prostia crasă.
Alege-ți și tu unul pe măsură!
(Vezi ce se întâmplă cu educația, unde ai putea să te faci utilă!)
N-are rost să ne mâncăm între noi, în timp ce în jur totul se dărâmă.
Sper că m-ai înțeles.
Numai bine.
Foarte convenabil, când nu ai contraargumente...
Eu am argumente si le postez. Tu n-ai si stergi postarile mele.
Minți. Nu ai postat absolut nimic, așa că și dacă aș fi vrut, nu aș fi avut ce să-ți raportez.
Nu am văzut nici un argument din partea ta, dar nici nu mai contează.
Nu are rost să o tot lungim. Și așa mi-am pierdut destul timp cu nimic.
Subiect închis.
P.S. Pe viitor, pentru orice discuție pe lângă subiect te aștept în privat.
Cei mai mulți oameni sunt egoiști, fac ceva pentru că le aduce un bine direct sau indirect - îi face să pară mai buni sau îi face să se simtă mai bine cu ei înșiși.
Binele făcut de dragul de a face bine este ceva destul de rar întâlnit, de asta e și o virtute religioasă.
Indiferent de intențiile noastre un bine făcut este totuși un bine și ajută și cealaltă persoană. Dar de cele mai multe ori o facem pentru noi.
Intrebarea e retorica, raspunde-ne tu ca tot esti un exemplu pe site-ul asta si esti mai 'influenta'
Vreau să văd cum gândesc ceilalți, să facem schimb de idei, atâta tot.
Iar întrebarea poate fi tradusă în felul următor: dacă bucuria de pe chipul celuilalt îți face bine și inconștient îi faci un bine tocmai pentru a-i provoca acea bucurie, care îți va oferi satisfacție, atunci binele tău, dăruit celuilalt, poate fi considerat o formă de egoism?
A face un bine pentru ca mai apoi sa astepti un bine, nu e o forma de egoism. O forma de egoism ar fi sa-i faci rau lui x si tu sa te astepti la ceva bun pentru tine de pe urma raului sau.
Musique, dand lumii binele, nu faci o lume mai buna. Daca toti ar fi dispusi sa dea binele pentru ca mai apoi sa poata digera si un rau venit de pe urma acelui bine, abia atunci va fi lumea mai buna gratie binelui oferit de tine.
La intrebarea ta raspund scurt: Da! Este o forma de egoism sa cauti satisfactia celuilalt cu tot dinadinsul, daca pentru asta cazi in extrema cealalta: sa pedepsesti orice manifestare de insatisfactie e celuilalt ca si cand ar fi vina lui... pricepi?
Daca faci ceva conditionat, doar cu efectul de a contempla pe cineva, efectul s-ar putea sa nu fie la fel de profund ci doar temporar. Nu stiu daca egoismul ar putea fi cauza, dar pot sa fiu aproape sigur ca daca nu exista altruism in gestul tau se va simti la un moment dat.
Nu. ai zis ca o faci inconstient deci nu e egoism. poate fi si subconstientul egoist? cine stie, oricum e treaba lui. deja nu mai poti fi trasa la raspundere, sa-l intrebe pe subconstient 
Deci binele 100% pur poate exista doar din anonimat, când nu te aștepți să fii răsplătit în nici un fel, nici măcar cu un zâmbet, corect?
Dar atunci starea lui de bine, datorată binelui făcut de tine, pe care chiar dacă nu o vezi, ești conștient de existența ei, nu e tot un fel de satisfacție sufletească (chiar dacă nu ai urmărit-o în mod conștient și chiar dacă nu a fost scopul tău principal), care poate fi considerată o mică dovadă de egoism?
Oare dacă binele oferit nu ne-ar mai aduce nici un fel de bucurie/satisfacție, ar continua să existe? Dacă faptul că am ajutat pe cineva nu ne-ar mai bucura cu absolut nimic, am mai continua să ajutăm?
Pe de altă parte, unii primesc o satisfacție când îl știu pe celălalt suferind (acest lucru îi face să se simtă mai puternici), de aia preferă să-și bată joc, în loc să ofere un ajutor. Dacă n-ar mai exista acea satisfacție, oare nu s-ar opri din a face rău, n-ar deveni mai buni (sau măcar neutri)?
Nu inteleg ce 'potentialitate' ar mai avea egoismul in cazul asta, adica nu cred ca faptul de a-ti dori ceva care sa iti confirme actiunile e de fapt 'un mic egoism' cum zici tu, ai avea nevoie doar de confirmarea altriusmului tau. Adica cel caruia ii faci bine trebuie sa identifice binele pe care i l-ai facut intr-un mod exclusiv si personal, altfel ar putea rezulta o lipsa de recunostinta fata de actiunile tale. Inteleg ce vrei sa subliniezi, dar cred ca e vorba de o satisfactie de un nivel 'primitiv' in cazul asta. Sa fii total neutru precum acei maestri budisti de exemplu, lipsiti de orice satisfactie 'egoista' atunci cand decid sa faca ceva, bazandu-se doar pe 'instinctul' acumulat in ani de 'asceza' spirituala, ar fi exemplul cel mai precis in discutia de fata.
Postez aici link-ul cu discuția noastre despre egoismul subconștientului, ca să fac o legătură: http://www.TPU.ro/stiinta-si-filosofie/subconstientul-poate-fi-egoist/.
Oh ce intrebare interesanta!
Eu prevad 3 situatii:
1. Daca faci un bine si esti constient ca acea persoana iti va raspunde in acelasi fel, atunci e clar egoism.(Faptul ca asa e majoritatea lumii ma scarbeste brutal.)
2. Daca faci un bine si te astepti ca acea persoana sa iti zambeasca sau sa schiteze un zambet, iar pe tine de extaziaza acest fapt, e si acesta un act de egoism (asta daca tu consideri ca acel zambet care ti-a fost daruit reprezinta o nevoie (lumea chiar crede ca face o cauza nobila, superioara in situatiile acestea, dar e de fapt o nevoie, e egoism)
3. Daca faci pur si simplu un bine si atat, fara sa te gandesti la consecinte, iar in acelasi timp nu te satisface in nici un fel, atunci esti altruista si iti ofer tot respectul...dar eu inca ma gandesc daca exista altruismul pur, nu sunt inca lamurita.The answer it's beyond my understanding.
Binele facut este si pentru el, dar si pentru noi, deoarece fiecare lucru are o actiune si o reactiune a sa, asadar ne facem si noua bine facand un bine, dar si persoanei careia ii facem binele.
Păi, depinde dorința de a ajuta. De a face bine. Normal dacă faci bine cuiva, iar apoi și el îți face un bine, faci un bine amândurora, pentru că v-ați ajutat reciproc.
Se cheama egoism uman.Tu de ce muncesti pentru mancarea de care ai nevoie? Pentru ca nu ai siguranta ca iti va baga cineva in traista, asa, spontan.De ce eviti sa te accidentezi? Pentru ca e uman, asta e una, dar si din cauza ca nu ai incredere in doctori.De ce la un examen,chiar daca s-ar putea, n-ai da cuiva sa copieze? Pentru ca vrei sa iti asiguri loc, chiar si cu pretul de a fi dispretuit de coleg.Asa si aici,cine te asigura ca vei primi inapoi binele dat? Nimeni, de aceea, oamenii au tendinta sa nu depinda de ceilalti, asigurandu-si "bunul" prin propriile forte.Destule argumente?
FunnyMoment
Te-ai îndepărtat un pic de subiect, dar ce spui e bine.
Funny Moment!
Pe mine m-ar durea capul sa gandesc asa... fara suparare. Daca faci un bine si stai si pui in balanta asa pana unde ajunge e clar ca-i mai bine sa mergi sa bei o bere, macar de la asta nu-ti distrugi neuronii asa.
Probabil ca daca-mi faci mie un bine si formulezi intrebarile mai coerent, iti fac si eu tie bine ca nu te mai comentez aiurea si in acelasi timp faci bine si la altii de pe langa mine ca n-o sa mai fiu cu pata pusa si-o sa fiu mult mai distractiv. Deci nu faci bine numai aluia sau tie insati ci si altora din jurul vostru, starile de bine se transmit, pana si doar de asta se merita sa faci bine.
Pentru acel "cuiva" care este Dumnezeu.
Biblia spune: "Să veghem unuii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune" Evrei 10:24
Pai de obicei faptul ca ajuti pe cineva aia te face sa te simti o persoana mai buna, deci faci bine pentru el si primesti o stare de multumire tu
Aș face un bine cuiva pentru simplul fapt că pot, nu pentru mine. Dacă acea persoană are nevoie de acest bine, iar eu o pot ajuta. de ce să nu o fac? Iar până la urmă, dacă acel cineva îmi este apropiat, este cineva drag este normal că fericirea și satisfacția acelei persoane mi-ar face un bine și mie. Eu întotdeauna mă bucur de binele celoralalți și pentru mine e o mulțumire să știu că eu sunt motivul zâmbetelor lor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
