Am 24 de ani.Mama mea a murit acum 3 saptamani de cancer la varsta de 47de ani. Dupa asta eu am constientizat situatia si imi revin, il am si pe sot alaturi! Nu stiu ce sa fac cu tatal meu care zice ca...? (mai mult)

Question

Am 24 de ani.Mama mea a murit acum 3 saptamani de cancer la varsta de 47de ani. Dupa asta eu am constientizat situatia si imi revin, il am si pe sot alaturi! Nu stiu ce sa fac cu tatal meu care zice ca nu poate sta singur, dupa moartea mamei a plecat in Spania unde are o amanta dar el zice ca nu sta la ea sta la un coleg de serviciu si cu ea doar se vede prin oras.Ideea e ca nu cred ca amanta il mai vrea asa cum e acum, ca mereu se plange si zice ca sufera (astea le ai in suflet sau daca te plangi o faci de cateva ori si gata dar el face asta mereu, cred ca nici ea nu a mai acceptat asta), ca i-a fost mila de ce soarta a avut desi in timpul cat era sanatoasa si venea acasa din Spania, ii facea numai reprosuri, se purta urat cu ea si mama nu il suporta.
Acum e in Spania, m-a sunat ieri ca nu se simte bine ca vrea sa vina acasa mai repede decat i-am luat bilet (pe8ianuarie)ca nu poate sa stea singur.Am incercat sa il fac sa vada realitatea ca mama nu o sa mai fie pentru ca cine are cancer greu scapa dar cand am vazut ca si mai rau face si plange ca o femeie din orice (joaca si teatru dupa parerea mea si nu sunt paranoica chiar cred ca o face, se vede) atunci am preferat sa imi vad de treaba mea ca nu e chip.Pana sa plece in Spania am stat cu el tot asa ca nu poate sa stea singur noaptea in casa dupa ce mama a murit.Ideea e ca am stat 3 luni cat mama a fost grav la pat, si acum de cand mama s-a dus stau cu sotul, si cand ma gandesc ca se va intoarce si sunt obligata sa stau cu el si gen eu cu tata si sotul singur nu mi se pare ok.Parerea mea e ca se victimizeaza prea mult si nu se gandeste si la mine, decat la el, cum o facea si cand mama traia, cand era sanatoasa ar fi divortat de ea si acum cand a murit o vai ce sufar, prea tarziu dupa parerea mea sa mai faci astfel de victimizari cand nu mai are rost si cand stii cum te purtai cu ea  cand traia si chiar cand era la pat o certa ca de ce nu mananca cand ea nu mai putea si nu mai vroia decat sa moara...:( Tata zice ca vrea sa vina acasa, ca nu vrea sa inceapa munca in Spania ca nu are chef, si deci eu va trebui sa stau cu el in casa pe mod de silent ca nu il pot scoate din stare, si sa stau legata de el ca asa vrea el, daca sufera el sa sufar si eu in asa mod sa ma si imbolnavesc si sa am si nevoie de un psiholog eventual.Nu stiu ce sa ma mai fac cu el, pe deasupra se si comporta urat cu mine cateodata, mi-a facut scandal ca de ce am luat un borcan de gem din casa si nu i-am zis ca lui trebuie sa ii cer voie daca nu mai e mama si pentru o papiota de ata daca o iau.Incepe sa ma streseze situatia, ca nu e barbat, ca nu are un psihic de barbat mai ales ca mereu zicea ca sta cu ea de mila nu din iubire(l-a apucat iubirea cand s-a imbolnavit atat)in rest traia cu amanta. Zice ca daca vine acasa sa stau cu el noaptea in casa sa dorm acolo ca ii e frica.Pai si eu viata de cuplu cand mai am? dar el nu se gandeste, mai ales ca 3 luni cat mama a fost rau am stat cu el si cu ea sa am grija pentru ca era la pat si dupa toate astea mi-a reprosat tata ca n-am grija de ea si n-am suflet daca o seara vreau sa ma duc sa dorm la sotul meu. voiam sa am un moment de liniste (ca mereu ma sculam la 7 si ma culcam la 00noaptea), zicea catrebuie sa stau cu mama pana moare(el care a fugit din casa in dimineata cand mama tragea sa moara si a stat cu mama doar sotul meu si a asistat la tot, eu eram la tratament pentru ca sunt suspecta de cancer de col si nu puteam sa intrerup), imi zisese sa ii las cheile daca plec in seara aia si sa nu mai vin niciodata ca vede el ce face ca mor cu ea, o sa ma gasesti mort langa ea iau pastile si asta e si victimizari si santaje emotionale.Nu stiu ce sa mai zic, Dati-mi niste sfaturi va rog, sunt intr-o situatie in care nu stiu ce sa mai cred si sa fac.Si credeti-ma pana si mama me patu de moarte imi zicea ca daca moare sa tin minte un lucru:ca nu a avut o viata frumoasa cu el si plangea.

lpavel · Answer

Mda, parintii nu sunt perfecti in ochii nostri dar trebuie sa trecem cu vederea defectele lor sau macar sa incercam mereu sa facem asta. Vad ca tu incerci dar incearca mai mult sa-l intelegi! Oricat de rau ar fi fost, el acum trece printr-o trauma grava chiar daca ti-e mai greu sa crezi asta. Normal, nici eu nu sunt de acord cu ce iti face dar el acum nu poate gandi normal, tine cont de asta si cauta tu solutia cea mai buna. Parerea mea e ca ar trebui sa va mutati in casa care e mai mare impreuna, tu, sotul si tatal tau si sa traiti ca in familie, sa-i gatesti si sa-i speli si lui macar 1-2 ani pana se reface. Ia-ti da si lui o camera iar voi ati putea sa va traiti viata si atunci sigur si el s-ar mai linisti putin sa te stie aproape de el mereu! Nu trebuie sa-i zici lui ca sa locuiti impreuna un timp ca se va enerva, spune-i ca nu poti sta numai cu el ca ai si tu un sot, ai responsabilitati asa ca ai vrea sa stati toti impreuna daca vrea numai decat sa stai cu el, apoi dupa ce se va reface va pleca el de buna voie... vezi tu cum vorbesti cu el dar sa n-o faci in toane de nervi ca te va refuza si viata ta va continua tot asa. Toate cele bune!

Andreasx · Answer

Se gandeste doar la el,ca ce face el ca nu stie ce o sa faca, ca o sa o ia razna, ca se imbolnaveste. Daca o iei razna o iei fara sa zici asta ca doar nu e premeditat sa o iei razna.
La mine nu se gandeste, in timpul cat s-a imbolnavit mama din septembrie nu m-a intrebat o zi daca am mancat daca sunt bine sau sa imi ridice o zi macar moralul cu ceva, pentru moralul pe care il am acum pentru pierderea mamei e dator sotul, doar el mi-a fost alaturi

Holiday · Answer

Stii cum e treaba? Genul asta de oameni, daca le faci pe plac, pe zi ce trece vor tot mai mult, de parca ar fi cineva obligat sa le suporte toanele si zmiorcaielile. Cu cat faci mai multe pentru el, cu atat va vrea mai multe si cu atat mai mult iti va reprosa daca nu-i faci toanele.
Asa ca spune-i clar ca si daca vine, ok, treci pe la el o data la cateva zile, ii mai duci ceva de mancare, sau chestii de astea, dar de locuit acolo, de venit zilnic sau de dormit acolo ca ii e lui frica de intuneric (ce motiv cretin a gasit), nici vorba. Drept urmare, poate ar fi mai bine sa ramana in Spania si sa-si caute de treaba decat sa-ti strice si tie viata.
Hai sa fim seriosi, daca i-a ars de plecat in Spania, nu e nevolnic, nu-i trebuie pe cineva care sa stea dupa fundul lui ca nu se poate intretine. Doar se alinta si incearca sa profite de tine.

Andreasx · Answer

Multumesc pentru sfat.Da, am incercat sa ii ridic moralul o gramada de vreme si nu reusesc pentru ca nici el nu vrea sa se "ridice" si daca el nu se ajuta pe el in combinatie cu sfaturile celorlalti atunci sa incerc sa fiu alaturi de el ca sa fie tot la fel nu mi se pare ok cand vad ca fac tot ce pot, chiar i-am zis ca nu vreau sa raman si fara el sa se gandeasca si la mine si degeaba.Am locuit toti, eu, el si sotul si chiar si sotul a incercat sa ii ridice moralul si degeaba.Nu putem locui mereu asa pentru ca avem si noi treburile noastre plus ca mama sotului e in varsta, probleme cu tensiunea si trebuie sa aiba grija si de ea, nu sa plece de acasa cu zilele, lunile.