Hei dragilor!
vreau sa dezbat,alaturi de voi,o problema destul de delicata(prieteniile in general,in mod special cand vine vorba de oameni de varsta mea, avand 21, sa spunem ca ma refer la oameni care au aproape 20 sau 20+)
asa, sa trecem la subiect.Cand eram mica,aveam tot felul de prieteni cu care ma jucam(ca orice copil).De la gradinita,din cartier, de pe strada, etc.In scoala primara la fel(cu cativa din ei am mai pastrat legatura si acum)
apoi,in scoala generala,cand s-au comasat clasele in scoala mea,eram extrem de amestecati(nimerisem intr-o clasa cam aiurea,cu multi copii extrem de rai si eram o persoana retrasa,chiar prea retrasa,care nu voia sa comunice cu nimeni,din cauza acelor copii rai).
la liceu m-am schimbat, relativ brusc,de la o fata izolata si necomunicativa, am ajuns cea mai comunicativa fata(unii imi ziceau ca sunt chiar prea comunicativa)
Dar aici eram si mai amestecati decat in generala, cu o gramada de oameni fitosi si plini de ei care nu vorbeau cu nimeni...plus cocalari cam multi
la facultate a fost surpriza sa dau de colegi civilizati si focusati pe ceea ce au ei de facut(spre deosebire de liceu). Extrem de rar cocalarii de care spuneam mai sus.
Si oameni care isi vedeau pe treaba lor.Imi facusem cativa prieteni, dar nimic "strasnic".
Parca nimic nu tinea, ieseam de 2-3 ori la o cafea,vorbeam la facultate si cam atat
dar partea ciudata, dupa o perioada petrecuta in facultate, mi-am dat seama cam din anul 1 semestrul 2 de faptul ca oamenii sunt extrem de reci.De exemplu, am fost prietena cu o fata din grupa mea in anul 1, apoi cand m-am mutat in alta grupa(anul 2) nici macar nu m-a mai salutat cand ma vedea prin facultate.
Asta fara ca noi sa ne fi certat sau ceva de genul, ci parca uitase ca iesisem de cateva ori la o cafea si ca ne cunosteam.
Sau am fost intr-o excursie de studiu cu niste oameni cu un an mai mari decat mine.
Foarte incantati ca ne-am imprietenim, am iesit de cateva ori in vara si cam atat.Acum doar ne salutam si atat.
La fel si cu o colega de-a mea.La inceputul anului se tot tinea de mine, stateam aproape tot timpul impreuna, acum sta cu o alta colega si pe mine parca m-a uitat.
Sau adesea intalnesc oameni foarte ok care nu au niciun prieten/nu vorbesc cu nimeni in facultate(se inchid in ei)...si sunt multi oameni asa, desi sunt inteligenti si te ajuat daca le ceri ceva
Parca singurele prietenii de durata din facultate de la mine sunt cele care dureaza din perioada liceului(gen prieteni din liceu care ajung la aceeasi facultate si raman prieteni)....sau mai rar mai sunt prietenii pe bisericute de 2-3 oameni maxim(nu foarte durabile nici alea)
Si vreau sa va intreb(poate suna filosofic),oare generatia mea nu e "capabila" sa accepte amicitii de o anumita durata de timp? o fi cum spune mama,faptul ca retelele astea de socializare au distrus relatiile interumane? da,si ea are smartphone,Facebook si whatsapp,dar nu e asa de dependenta ca generatia noastra de toate acestea
Dar imi povesteste tot timpul cum avea un grupulet de prieteni in facultate, colegi cu ea, si cu unii din oamenii respectivi mai tine legatura si in prezent(de altii nu mai stie nimic de cand au terminat).Dar era o bucurie sa ti faci prieteni noi cu care sa ti petreci timpul liber, sa te distrezi in perioada studentiei.sa mergi la ceaiuri, sa mergi vara la mare/sa ti faci revelionul cu ei.Si chiar se mira de mine, sau si de colegii mei.Parca nu suntem niciun prieten intre noi
In ziua de azi e fix invers, parca fugim de socializare...si de ce oare?
or fi de vina retelele sociale? internetul? sau vremurile s-au schimbat si oamenii au devenit extrem de egoisti? or fi ambele?
chiar as fi curioasa sa aflu o parere de la voi, cei din generatia mea(poate si de la cineva care e de varsta apropiata cu ai mei)
Ordonare:
După relevanţă
Lumea inca iese afara in grup si fac tampenii asta e diferenta. bautura manele droguri si sex atat. Noi nu gasim ce vrem pentru ca santem obisnuiti de ex mie imi place sa investesc bani in masina sa o modific sa arate in stil tunning, implica multi bani investiti sau sa ies la un film si o plimbare afara normal ca nu am cu cine sa merg asa ca raman fara prieteni si imi satisfac placerile materiale. Asta nu inseamna ca nu am contacte cu care pot zice bun ne vedem in valencia la vara sau in galicia cand are ala concediu.
Răspunde
Perioada aia în care se fac prietenii e de la generală la liceu. În facultate, nu prea există prietenii. Da, suntem colegi și vorbim între noi și ieșim la un suc între cursuri, dar nimic mai mult. La sfârșitul zilei toată lumea pleacă acasă. Majoritatea au prieteni vechi cu care ies, sunt foarte puțini care ies între ei în week-end. Gândește-te că ai un grup, vă cunoașteți între voi de foarte mult timp, ieșiți. Chiar dacă inviți pe cineva din facultate o dată să ieșiți toți, n-o s-o mai faci și a doua oară, pentru că nimeni n-o să-și mai amintească de el, pentru că o să fiți obișnuiți cu vechiul grup.
Pe de altă parte, când maică-ta era de vârsta ta, erau alte "vremuri". Taică-miu îmi povestea că dintr-un sat, absolut toți între 16 și 30 de ani, mergeau la bal. Nu conta ce probleme ai, le lăsai acasă, te duceai la bal, veneai și le luai de unde le-ai lăsat.
Nu pricep de ce m-am născut în perioada asta. Suntem mult mai deștepți, mult mai introvertiți, mult mai egoiști și mult, mult mai pesimiști. Și ce avem de câștigat? Puțin mai multe posibilități și o grămadă de informație cu care habar nu avem ce să facem oricum.
Cam da, se poate sa fie asa cum spui tu, in facultate sa nu se formeze prietenii.Cu toate ca, cunosc cazuri(dar rare, chiar si in zilele noastre), si asta ma mira.
Da, si eu am majoritatea prietenilor din liceu/generala/copilarie.Nu am fost o tipa populara, dar macar mi-am facut cativa prieteni buni
Răspunde 
Da, s-au schimbat vremurile. omul a devenit din ce in ce mai comod. e usor sa traiesti acum. e usor sa "socializezi" cand esti la cateva butoane de asta aproape oricand. (aproape) toti ducem acelasi gen de existenta goala si absurda condusa de nihilism si paranoie, bineinteles cu micile variatii care ne diferentiaza oarecum unii de altii. dar fondul tot ala-i.
intr-o prietenie adevarata trebuie sa dai si nu e deloc comod si usor s-o faci pentru ca te expui si asta iti provoaca frica si indoiala. dar sa zicem ca o faci si, mai mult ca sigur, nu primesti acelasi lucru inapoi din cauza ca si persoana respectiva e dominata de anxietate provocata de aceleasi gen de respingeri din trecut. apoi devii si tu ca ea si de aici nu mai este intoarcere. de fapt cred ca nu mai este intoarcere la nivel macro, nu doar individual. si de mult mai de mult, nu de cand a aparut socializarea pe net sau chiar internetul in sine. nu mai exista principii, moraluri, idealuri. sau de fapt exista, dar sunt goale. solutia? habar n-am.
zicea domnul de mai sus ca prieteniile se fac in generala si in liceu. cred ca-i asa pentru ca in cineva atat de crud nu are timp sa se instaleze negativismul care include toate lucrurile susmentionate, cel putin nu in majoritatea cazurilor.
E adevărat că rețetele sociale fac oamenii să aibă mai puțini prieteni în viața reală. Și egoismul e ceva mai mare în ziua de azi. Orice om poate să-și facă prieteni, totuși. Poți să te implici în voluntariat; acolo o să cunoști oameni deosebiți și altruiști.
Ahhh,da,prieteni am.Nu ma plang, ideea e ca as fi dorit sa imi fi facut prietenii in facultate(am uneori si 10h pe zi, iti dai seama ca e indicat), plus ca am ajuns in anul 3 din 4 si mi-am dat seama ca un prieten bun nu am, ci doar oameni care pleaca la fel de repede cum vin si cu care socializez si cam atat...
majoritatea prietenilor mei buni sunt din copilarie, dar acum parca nu reusesc sa mai leg nimic(mama imi spunea ca perioada in care s-a distrat cel mai mult a fost studentia)
Posibil sa fie din cauza socializarii online. daca vrei sa ai grupuletul tau, atunci e bine sa vorbesti cu respectivii si online.(mai mult online)
Dar depinde, posibil sa ai tu vreun talent special care te face ca un "Anti-magnet" la capitolul prietenie.
glumesc. *pace*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
