Am scris mult. Cei care cu adevărat sunt interesați în a da un răspuns, o vor face cu logică după ce or să citească, cei care fug după rating vor arăta proști.

"De ce ar trebui să risc să o cunosc?"

De cînd am scris ultima dată "dragostea pe care nu o cunosc" am izbutit totuși să o cunosc puțin. Straniu sau poate nu, dar încă nu i-am șoptit cît e de simpatică și nici nu am invitato la o cafea. Nu vreau, simplu nu vreau. Dacă ar fi să aleg între risc sau o simplă prietenie, aș alege prietenia pentru că asta îmi va da posibilitate să vorbesc cu ea oricînd, să o admir oricînd… apropo am aflat că nouă amândurora ne place riscul.

Ah da, nu mai știu cum dar, am ajuns să ne scrim foarte mult pe net. De aceea cînd intru în clasă deja știu, trebuie să o caut cu ochii fără să-mi mișc capul sau iar lipsește.

Într-o seară am mers împreuna vreo 5 cartiere, eu spre unica rutieră care credeam că merge spre direcția care-mi trebuia, ca la sfîrșit să-mi spună că "de fapt mai este o rutieră chiar lîngă universitate" dar nu a vrut să-mi spună special ca să o petrec. Nu m-am înfuriat, dacă ar fi știut ce simt pentru ea probabil nu-mi mai spunea nimic.

Zile trec, discuțiile noastre scot la iveală tot mai multe și mai multe plăceri comune. Discuțiile de pe net se întind de dimineață pînă seara. Ieri chiar i-am spus că trebuie sa le limităm, nu aș vrea să aibă probleme la serviciu din cauza mea.

Pe de altă parte, cine știe poate și ea simte ceva pentru mine? Nu multe, și-ar risca serviciul ca să-i răspundă unui … coleg ziua întreagă. În plus îmi spunea că la calculatorul din birou nu are net. O fi stat de pe telefonul mobil.

Parcă am mai discutat cu fete și chiar puteam sa și le ating, dar în preajma ei parca sunt imobilizat. Sentimentele mele se aprind ca niște focuri de artificii. Dacă m-ar atinge, la sigur ar începe a exploada în obrajii mei făcîndui roșii-roșii și fierbinți-fierbinți.

Discută sau nu, nu este un indicator al nivelului de emoții deținut față de o altă persoană. Și pînă la urmă… cine știe o face ea din propria dorință sau doar pentru că se simte nevoită să răspundă cumva la ceea ce-i scriu eu. Cine știe, nu sunt eu cel care înțelege femeia și nici ele nu sunt.

Nu sunt un om fals, și nici nu vreau să fiu. Vreau să fiu apreciat pentru ceea ce sunt cu adevărat și nu pentru talentul de actorie, sau de jongler de cuvinte. Sunt mulți din ăștia prin jur, vorbesc foarte bine despre ei, arată bine. Prostia cea mare este că fetele chiar îi cred, îi cred a fi sinceri. Și merg cu ei chiar pînă li se unesc destinele, și atunci…

Atunci este momentul cel mai groaznic, ei ambii deschid ochii și înțeleg că cel puțin unul, a trișat. Și au o viață de trăit alături, alături de un actor sau un jongler. Vă asigur, o viață lîngă o persoană pe care nu o iubești este o viață pierdută. Dar, omul are doar una și să o pierzi ar însemna că ai trăit degeaba. Și mulți dacă ar primi a doua șansă ar merge pe aceiași cale.

Știu, cineva ar spune "nu te mai plînge! acționează!". Dar nu pot! Mi-am spus că lucrurile vor merge încet de la sine, dacă voi risca și voi strica totul voi fi mai trist ca acum.

Aceasta este continuarea unui articol scris 2 luni în urmă, și vă asigur că o să mai scriu. Pentru asta mi-am creat un blog unde le public, introvertul.wordpress.com

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook