Cred ca sunt singura femeie de pe pamant care nu poate sa renunte la un barbat! Mentionez ca a fost primul barbat din viata mea. Acum ma respinge total si vorbeste cu altcineva! Mi se rupe inima...

Si care-i intrebarea? Crezi ca esti singura in aceasta situatie?

Regretul va veni mai tarziu pentru barbat.

Nu ai cum să fi singura. Oricum nu ai pus nicio întrebare.

Ai putina demnitate si treci peste.

Accepta realitatea, nu ai alta alegere. Incearca sa il uiti si sa iti refaci viata. E pacat de tine...

Ce vârstă ai?
Nu ai ce să faci, vrei să-l ții cu forța?

Timpul le vindecă pe toate.O să îţi treacă.

Nu esti singura, iti explic ce am patit eu ca baiat.

"[...]am trecut prin niste momente, imi venea sa mor si nu puteam, ceva de genu, ma simteam ca un mort viu, ca un om care e pe moarte, si care moartea il poate scapa de dueri si de suferinta si totusi nu poate sa moara. Ma indragostisem de o fata din clasa a 8-a, pana in clasa a 11-a (in tot acest timp am refuzat toate fetele, desi nu puteam considera ca am prietena) nu i-am spus nimic, asta chiar daca din ce in ce mai tare ma indragosteam de ea, nu i-am spus nimic, in timpul asta ne vedeam, vorbeam, eu gaseam motive sa vorbesc cu ea, faceam proiecte pentru ea, si asa mai departe, voiam sa o vad, sa o strang in brate, dar nu se putea, atat de tare eram indagostita de ea, incat eram in stare sa-mi dau si viata pentru ea, vorbesac pe bune, odata ce o vedeam simteam cu ma luau dracii ca sa zic asa, tremuram tot de emotii, nu ma puteam linisti, eram varza pe langa ea, nu stiu daca banuea ceva, doar ea site, si nu voiam decat sa o vad, simteam ca explodez de indragostit ce eram, acum daca o mai luam in brate, sau de mana (lucru care era imposibil), era ca o comoara, eram cel mai fericit din lume, simteam ca luam in brate intreg universul, nu pe ea (mhm...sa strangi o persoana in brate cand esti indragostit la maxim si dupa atat atimp cum e? Dupa imaginatia mea, cred ca simteam ca luam ceva in brate, ceva foarte usor, si pur si simplu ma topeam in timp ce o tineam in brate, nu mai gaseam cuvinte, stateam mut tot acel timp, sa nu merg mai departe cu imaginatia si sa zic ce simteam daca o sarutam dupa atata timp), doar cand ma gandeam aveam un sentiment in mine ca si cum as fi pe alta planeta (ce sa mai zic cand vad ca toata lumea in ziua de azi vor sa faca numai sex, dupa care sunt traumatizati de teama ca sa nu ramana fetele insarticate chiar aici am vazut multe cazuri, sau ca altii regreta nespus ce au facut, iar ceilalti intreaba: "Cum e? Nu doare?" si asa mai departe, ce sa mai spun, nici gandul nu imi era la asa ceva, nici un mic gand al gandului ala mic, nu stiu cum sa ma exprim, de parca nu stiam de sex, cam asa era), intr-un final i-am spus (desi stiam raspunsul ei) si bineinteles ca mi-a spus ca are prieten, nu stiu ce, in fine, ideea e ca eu de atunci 3 ani nu mai aveam liniste, sa nu zic la inceput, in primul an, s-a si suparat pe mine la un moment dat pentru ca insistam, si ma vedeam cu ea in autobuz, nu ma baga in seama, iar eu nu imi mai puteam sapani emotiile, nu imi doream sa o mai vad doar pentru simplu fapt ca nu imi puteam sapani emotiile, tremuram tot, chiar si acum mai simt ceva pentru ea, greu mai trece, dar acum ne-am impacat, vorbim ca amici, a trebui sa accept, nu am ce face. Inca imi pare rau pentru ca nu stiu daca am sa mai iubesc o fata atat de tare, va ganditi putin? In ziua de azi te-ai intalnit cu o fata, ai schimbat 2 vorbe, seara mai faci si sex cu ea, si gata, o schimbi, in schim, dupa 3 ani sa spui primul "Te iubesc" sau sa o strangi in brate stiind ca explodezi de fericire nu alta, sa o saruti dupa atata timp, asa ceva nici in basme nu mai vezi, placerea e mult mai mare, oricum degeaba explic atata ca nimeni nu poate sa inteleaga. "

Am uitat sa precizez ca acum am 20 de ani cu acte in regula si tot ma mai gandesc la ea

In ce epoca traiesti