Merita sa-ți trăiești viața dacă ești singur pe lume? Daca familia te urăște,prietenii sunt niște mincinoși și efectiv n-ai nici măcar un om de încredere lângă tine? Singura propriu-zis nu sunt,am persoane lângă mine dar pe nimeni care sa ma iubească și sa-mi fie loial, doar cunoștințe cu care mai vorbesc ca sa n-o iau razna din cauza singurătății.Am o singura persoana căreia ii spun toate secretele dar este o persoana straina, sta la 2000 de km, ne-am cunoscut întâmplator pe internet acum 5 ani și de atunci avem o prietenie virtuală,in viața reala vazandu-ne de 5, 6 ori.

Viata merita traita indiferent cum este ea.

Da merita, viata nu e despre noi ci despre Creatorul nostru. Poți sa te rogi sa te ajute sa găsești scopul pentru care El te-a creat, sa citești Noul Testament cu rugămintea sa îți vorbească prin Cartea Lui, sa cauți savezi cu ce ai putea face o bucurie cuiva din jurul tau, asta ridica întotdeauna moralul, sa fii recunoscător pentru hrana, haine, adăpost.

Singură nu ești, e evident... deci să nu exagerăm

https://www.tpu.ro/......-cu-a-2-a/

Da. Ce da? Ah, da, viața. Life is life. Shala, lala la.
https://www.youtube.com/watch?v=SBaITnCSsnQ

Pai merita, de ce nu? Nu ai activitati placute pe care sa le faci si singur? Fa-le pe alea ca sunt destule, si gata, viata ta nu trebuie sa depinda de altii,

Buna.Viata merita traita din plin, indiferent ce obstacole ai.Esti la liceu sau? Fiindca in aceasta perioada adolescentii isi urasc parintii si considera ca ei fac la fel.Dar in realitate posibil ca nu e asa. Apoi, mie nu imi suna deloc ca si cum esti o persoana singura pe lume, ci doar te simti tu asa. Ai putea merge la psiholog sa afli de ce simti asta, de ce ai aceasta perspectiva.Iar prietenii toxici ii poti indeparta fara nicio problema.Chiar este indicat.

În primul rand trebuie sa ai motive foarte întemeiate ca să tragi concluzia ca familia nu te iubește.
Poti sa spui asta în momentul în care ai fost abandonata,în momentul în care ai fost imbolnavita,agresata,ne hrănită,ignorata etc. Daca nu, se prea poate sa fie vorba doar de o familie mai rece sau de tine ce nu prea vrei sau simti sa te atașezi de ei.

Iar legat de prieteni.Da, mai sunt și oameni falși, oameni mincinoși, dar nu or fi chiar toți nebuni și doar unu normal.Plus ca prietenii ți alegi.

Viata trebuie sa ti-o trăiești pentru tine nu pentru altcineva.In fond, nu trăiește nimeni pentru tine sau în locul tău.
Plus de asta, nu ai de unde sa ști ca în viitorul apropiat nu vei întâmpină lucuri frumoase?

Nu

Totdeauna am sa sustin ca viata merita traita, desi in momentele astea simt ca imi vine sa mir, traind ceva similar descrierii tale, poate chiar mai rau de atat.

De 40 de ani nu am avut niciodata un prieten extrem de bun, nici macar virtual, chiar daca am o familie, copii. Singura ma simt mai mereu si totusi cred ca viata trebuie traita. Ador momentele de singuratate fizica.

Viata merita traita indiferent de circumstante!
Eu am o vorba " mai bine singur/a, decat intr-o companie nepotrivita! "

Familia nu cred ca te uraste, cel mai probabil nu sunt de acord cu unele decizii pe care le-ai luat, cu modul in care iti traiesti viata... parerea mea.

Familia, de obicei sunt persoanele cele mai apropiate, & implicate, tocmai de aceea aparitia conflictelor permanente

You get in the biggest fights with the people you care the most about because those are the relationships you are willing to fight for.

Desigur, de la dragoste la ura nu e decat un singur pas, si viceversa

Prietenii sunt de obicei precum umbra, deci

Don’t depend too much on anyone in this world because even your own shadow leaves you when you are in darkness.

Am aceeași problemă. Dintre toți din familie, doar cu mama ma înțeleg. Familia a întors spatele, nu am fost ajutați la greu, numai cât au batjocorit, jignit, înjosit. Ei au crezut ca făcând asta cumva vom si muri, ca nu vom putea trai fără ei, ca ne vom milogii de ei sa ne ajute. Îți zic ca azi încă trăim. Mama a fost diagnosticata și cu cancer, astăzi in spre însănătoșire datorită mie care am motivat-o sa facă tratament. Ceilalți din familie nu știe nimeni asta, dar mai bine pentru ca oricum nu le-ar pasa. Poate s-ar bucura, pentru ca de obicei asa este familia mea : se bucura de necazul altuia!
În rest prieteni nu am. Sa zicem amici dar frecție la picior de lemn. Am mai multa încredere în autobuzul de la regia autonomă care știu ca vine la ora stabilita în stație. Ca întârzie câteva minute, dar măcar vine.
În schimb "prietenii" ii tot aștepți venind când tu ai nevoie. Dar în schimb ei când au nevoie de tine, tu imediat sa fii disponibil.
Pentru asta eu ma bucur ca sunt singur. Am ajuns la concluzia ca nu singurătatea ne baga în depresie. Chiar si singur găsești activitate pe care sa o faci. Omul, prin comportamentul sau, ne baga în depresie sau anxietate. Eu când m-am apropiat prea mult de cineva, am fost rănit.
Pana și bicicleta pe care merg mult ( in jur de 4000-5000 km/an), ma bucura mai mult decât prezenta oamenilor falși, prefăcuți, fățărnici.

Iar mama nu sta mai bine la categoria prieteni sau familie. Ea ma are doar pe mine. Dar eu merg mult pe bicicletă, mă reîncarc cu pozitiv și voie buna, apoi ii dau și ei acest pozitiv si voie bună. Pentru ca, dacă lăsam toate problemele sa ne depășească, astăzi eram la spitalul de nebuni.

Iar tu crezi ca acele familii mari pe care le vezi ca pozează în familia perfecta și unita, tu chiar crezi ca toate sunt și adevărate? Mulți fac asta doar de ochii lumii, pentru a nu se face de ras printre alți vecini, cunoștințe, etc. Dar în realitate ca ei nici măcar nu se suportă.

Ce puteam face și eu ( sau mama) : sa acceptam situația asa cum este pentru a avea familia unită. Dar pentru ce? Merita sa trăiești în prezența unor prefăcuți? Unde atunci când intri în casa rudelor simți ca nu ești dorit acolo?
Am învățat un lucru important în viață : sa nu bat la uși care mi-au fost închise.

Oricum, viata merge mai departe și asa.

Familia nu o poti schimba, dar ii poti ignora sa nu te mai deranjeze. Prieteni iti faci altii.
Si da, merita sa iti traiesti viata, astea sunt probleme de moment, are se rezolva. Ai nevoie de terapie.
Alti oameni nu ai maini, picioare, orbi, in scaun cu rotile, paralizati, cand ma gandesc la un caz de genul sau trec pe langa o persoana de genul pe strada, ma face sa mi se ia orice problema din cap. Tot in viata se rezolva, daca faci parte din aceasta categorie, a problemelor temporare, esti norocos!