Pentru cine are răbdare o întâmplare adevărată din viața mea:
In anul 2008 cunoșteam o fata pe nume A.M care atunci avea aproximativ 12-13 ani. Eu aveam 18.
Știu, diferență mare dar nu am ținut cont. Pentru a nu se specula: nu am întreținut niciodată relații sexuale cu ea și nici nu a fost vb vreodata de așa ceva până nu ar fi făcut majoratul sau măcar 17 ani și să fie consimțita treabă.
Am fost iubiti/îndrăgostiți sau cum vreți să îi ziceți aproximativ 4 luni, pe perioada vacanței de vară din acel an.
Ea provenea dintr o familie mult înstărită față de a mea. Avea câte 50-100 de lei zilnic și eu nu aveam in portofel nici 20 pe atunci. Asta nu a contat, ea a plătit de multe ori ieșirile noastre. Nu că eu nu as fi vrut sa plătesc dar nu aveam de unde. (Tot vă gândiți probabil la diferență de vârstă). Eu I am cunoscut părinții, am fost de mai multe ori în casa la părinții ei. In același timp pentru că nu aveam posibilitatea mama ei a avut bunăvoința sa mă ia la mare câteva zile și să vad și eu marea pentru că nu o văzusem niciodată.
Multe ieșiri, plimbări, cel puțin eu eram in limba după ea.
Undeva prin septembrie s-a despărțit de mine, motivând că o sufoc, sunt prea posesiv (mereu doream să ieșim). Totuși eu sper(cred) ca părinții au sfătuit-o ca relația noastră să nu ii afecteze învățătura. Nu i am vorbit niciodată urât, nu s-a pus niciodată problema.
Eu totuși din cauză că o iubeam prea mult nu mi-am dat seama că o sufoc cu dragostea si mai târziu am realizat asta. Voiam să fie cu mine peste tot și nu prea avea libertate în sensul să iasă singura fara mine la plimbare sau cu alți/alte prietene trebuia să fiu și eu. Mă supărăm daca nu ieșea uneori când doream. By the way, era prea mica pentru dragostea mea probabil și eu prea greu de cap sa îmi dau seama de problema.
O perioada de timp după despărțire am continuat să o caut sa ne împăcăm dar din păcate fara succes.
Am mai avut prietene și dupa ea și înaintea ei dar pe ea nu am putut sa o uit nici in ziua de astăzi.
Acum sunt căsătorit, am 34 de ani și o fetiță pe care o iubesc din tot sufletul.
Îmi iubesc și soția, nu am dubii in privința asta, suntem împreună de la 19 ani, nu am inselat-o niciodată dar nu îmi pot scoate din minte acea fată.
După 16 ani inca o visez. Nu știu cum să fac sa o uit. In cele mai multe din vise mă visez fiind cu ea împreună. Nu mi am visat soția nici 10% din cat am visat-o pe fosta in tot acești ani.
Eu vreau sa o uit și să nu îmi mai apară în vise dar e imposibil se pare.
Nu neg, îmi amintesc de ea în fiecare zi fara sa vreau și uneori după ce mă trezesc și am un vis in care suntem împreună, îmi bulversează toata ziua.
Mi am pus de multe ori întrebarea ce as face daca ar fi sa aleg intre ea și soția mea și pentru că sunt un bărbat corect nu aș renunța niciodată la soția mea și fetița pentru ea, deoarece nu ar fi corect.
Cred că a fost iubirea vieții mele și din păcate nu o voi putea uita niciodată.
Ordonare:
După relevanţă
Roaga-te lui Dumnezeu sa te ierte pentru idoatria pentru acea fata si sa iti curateasca mintea, sufletul si sentimentele de acea idolatrie prin sângele Mantuitorului Hristos. Pe ea ai pus-o de faor in locul lui Dunnezeu, ai incalcat prima porunca. Eu asa am facut su am scaoat si de vise si se sentimente obsesive.
Răspunde
Ai facut o obsesie pentru acea fetita se pare, putem sa-l numim efectul "lolita"
la fel ca si in cartea omonima, niciodata o astfel de relatie nu se termina cu bine...
eu zic sa mergi mai departe, fetita din trecut este femeie actual
tu ai familia ta, nu ar trebui sa te mai intereseze de acest trecut
Fiecare om a avut, probabil, o astfel de dragoste neîmplinită.
Asta e, bucură-te că ai ce să îți amintești.
Imi pare rau, tot ce scrii aici e dubios si atat... Sper ca este o gluma, fiindca nu e ok la 34 de ani sa te mai gandesti la prima ta iubire trasa de par, cu o simpla copila, cu bani, in timp ce tu erai licean, un tanar adult!
Aici răspunde feminismul modern din tine. Ăla cu colți și gheare.
Știm, știm, bărbații sunt toți niste libidinoși, niste gorile cu ochii injectați de testosteron, care abordează totul cu creierul reptilian, care vor doar să pervertească și să calce în picioare delicata floare feminină...
Exista însă și profunzimi ale sufletului, există și sentimente care rămân inexplicabil undeva in interiorul tău ani la rândul, și ce să vezi, nu doar femeile sunt capabile să le aibă. Omul a zis că nu a fost nimic sexual în relația lor acum multi ani, și lasă-mă cu faptul că era un tânăr "adult" la 18 ani. La 18 ani numai adult nu ești. Mai sunt și exceptii Dullcat, mai sunt și iubiri curate între tineri care nu știu cu ce se mănâncă viața. Pot și bărbații să iubească curat, asa că nu te grăbi să te îngrețoșezi singură la primul semn de idee care nu se încadrează în norme.
Răspunde
Si eu ce sa inteleg, aici raspund frustrarile din tine sau? Mi-ai atribuit niste idei si ganduri care nu sunt ale mele, sorry. Obositor cum tu si inca cativa de asemenea natura m-ati catalogat feminista si de-acum asa imi merge vorba.Cred ca m-am aratat destul de impartiala, mereu am raspuns just pe site atat in situatiile in care se aflau autori feminini cat si masculini.Si nu de putine ori le-am zis celor din urma sa fuga cand am considerat ca situatia era toxica, fie ca vorbeam de relatii sau alte cele. Daca eram feminista in niciun caz nu as fi procedat asa, ci as fi fost mult mai acida si as fi raspuns frumos numai fetelor/femeilor, in timp ce la altii as fi raspuns mizerabil, pentru ca, aparent, la asta s-a redus feminismul actual, din pacate, desi niciodata la origini nu a implicat misandria sau alte chestii deplasate.Totusi, eu m-as incadra maidegraba la gandirea umanista, nu feminista, insa tu esti liber sa judeci cum te taie capul, not my problem.
Imi mentin pozitia, scenariul de mai sus era oricum deplasat indiferent de sex, deoarece exista o diferenta colosala intre creierul unui copil de 12 ani si creierul unui tanar adult de 18 ani.Pentru ca da, indiferent ce crezi tu, de la aceasta varsta esti un adult in societate, te poti angaja, raspunzi penal pentru toate cele si cate si mai cate. Oare de ce? Pentru ca exista discernamant, exista intelegere asupra consecintelor, o perspectiva mai larga asupra vietii si creierul este dezvoltat intr-un procent considerabil (chiar daca nu complet, asta se intampla pana la 25 de ani).
Singurul care s-a ingretosat esti tu, scriind acest raspuns. 
Repet, natura unei relatii dintre cineva de 12, respectiv 18 ani este dubioasa, chiar daca nu implica si factorul sexual.Iar aici imi permit sa raman catusi de putin sceptica, din moment ce in liceeni urla toti hormonii, pe cand la clasa a IV-a sau a V-a, la 12 ani, de-abia incepe distractia.
Am zis 10 chestii și tu insiști pe una singura. Diferența de vârstă.
De ce nu e ok sa te gândești la 34 de ani la prima iubire? E ok și la 80.
Ok, ai mai mult discernământ la 18 ani. Asta înseamnă automat că ai vrut să pervertești? Să corupi? Automat înseamnă că iubirea nu poate să îți fie sinceră? Poate in 9 cazuri din 10 așa o fi, dar e de neconceput să existe o excepție?
Chiar nu crezi că poate exista ceva frumos intre niste oameni doar pentru că e o diferența de vârstă între ei? Ceva de care să-ți aduci aminte peste niste ani.
Chiar nu poți să vezi mai in adânc de atât?
Urat ca ti-ai raspuns tie, de aceea nici nu mi-a aparut vreo notificare. Nu am zis ca nu exista iubire pura sau profunda, insa in locul tau as reciti aceasta parte din poveste,, Îmi iubesc și soția, nu am dubii in privința asta, suntem împreună de la 19 ani, nu am inselat-o niciodată dar nu îmi pot scoate din minte acea fată.
După 16 ani inca o visez. Nu știu cum să fac sa o uit. In cele mai multe din vise mă visez fiind cu ea împreună. Nu mi am visat soția nici 10% din cat am visat-o pe fosta in tot acești ani.
Eu vreau sa o uit și să nu îmi mai apară în vise dar e imposibil se pare.
Nu neg, îmi amintesc de ea în fiecare zi fara sa vreau și uneori după ce mă trezesc și am un vis in care suntem împreună, îmi bulversează toata ziua.''
Eu cred ca iti vei schimba opinia, pentru ca eu am raspuns in functie de ce a scris OP si tu mi-ai zis niste generalitati din filme cu adolescenti.Da, una e sa te gandesti asa in fuga, chiar si la maturitate, sa razi, sa te cuprinda un pic de nostalgie, alta sa visezi o copila de 12 ani si sa te gandesti zilnic la ea, desi ai sotie, copil, esti un adult de 34 de ani.Tu chiar nu vezi nimic gresit aici? Voi indrazni sa fiu nesimtita si sa spun ca e chiar la misto totul.
,, Chiar nu poți să vezi mai in adânc de atât?'' Pot sa vad foarte bine orice tine de categoria deep sheet, doar ca aici nu e cazul. Daca OP inca avea 19-20 de ani, hai sa trecem cu vederea, ca na, o relatie isi lasa amprenta asupra ta o buna perioada, inevitabil te mai gandesti la ce a fost, daca esti mai sensibil/a, chiar ani buni.Insa nu, realitatea e alta, sau cel putin asa lasa de inteles omul.
Pe tine nu te scoate nimeni din ale tale, așa-i?
Sigur nu te cheamă Bullcat?
Daca ai de gand sa vorbesti cu oamenii ok, dar daca nu, nu te mai obosi. Un om isi sustine parerea in 2024, absolut socant si ridicol, stiu. NOT.
Asta făceam și eu. Îmi susțineam părerea. Dar tu știi sigur că situația nu e ok, deci aia e.
Iti sustineai parerea aruncand cu insulte.Asta e, fiecare credem ce dorim, mai ales aici pe TPU unde posteaza tot felul de oameni.
Mai sus doream sa scriu,, ca oamenii''.
Daca și astea au fost insulte...
Bullcat a fost doar ironic, iar la feminismul cu colți și gheare, ai luat-o cam personal vad, deși era mai degrabă o referință la feminism decât la persoana ta.
Anyway...o lăsăm așa. Scuze daca te-ai simțit insultată.
Cum zice și Mihai toți avem o iubire neîmplinită. Man up. Asumă-ți deciziile.
Important e sa te gândești la asta cu melancolie nu obsesie. În viață nu e ca-n filme, visele nu se îndeplinesc întotdeauna și cuplurile nu sunt scrise în stele.
Acum ești pe ideea bună, eu personal am cel mai mare dispreț pentru cei care își părăsesc familia ca să se "regăsească", ca să-și recupereze tinerețea pierdută fie că vorbim despre bărbați sau femei. Vrei nu vrei ești acum responsabil pentru o viață de om care nu are nicio vină că ți s-ar părea ție acum că nu ai făcut alegerea corectă în viață. Aia e, mergi înainte și te concentrezi pe omulețul ăla să crească frumos, să aibă principii și valori. Sunt destul familii risipite pe lumea asta și un copil care provine dintr-o familie destrămată o să ajungă și el la fel, ți-o garantez.
Stai linistit ca nu ai o problema psihica. Stii doar ca prima iubire si primul sarut nu se uita niciodata. Mai ales daca ai avut si o mica obsesie fata de ea, nu o vei uita niciodata. Cu totii cred ca am iubit mult o persoana dar a fost o iubire unilaterala. Oricat de mult ai crede ca era potrivita pentru tine, Dumnezeu a stiut mai bine ca o sa fii fericit alaturi de alta persoana. Nu ai de unde sa stii cum ar fi evoluat lucrurile pe parcurs, mai ales ca ea era doar un copil care nu stia ce isi doreste de la viata la 12-13 anisori. Eu abia stiu naiba ce vreau sa fac maine la 26, nu mai zic de acum peste 20 de ani. Si eu am avut sa stii o obsesie pentru o fata si am tinut legatura cu ea de la 12 ani pana pe la 16 ani ( era cu un an jumate mai mica ). Dar ea nu m-a iubit niciodata in felul in care am iubit-o eu. Gandeste-te ca si la mine sunt de la 12 pana la 26, 14 ani in total, si chiar si acum undeva in inima am ceva pentru fata aia dar pentru restul femeilor cu care am fost nu exista acel tip de flacara care sa nu se stinga si acel sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte. Totusi, daca Dumnezeu mi-ar zice acum ca pot alege sa fiu impreuna cu ea, sincer cred ca as refuza. Why? Deoarece stiu ca eu si ea ca si caracter suntem foarte diferiti, ne dorim alte lucruri iar viata nu ne-a despartit drumurile asa fara nici un rost. Prefer sa imi amintesc de ea mai degraba ca de o perioada a vietii mele in care aveam mai putine probleme si griji pe cap, decat ca de o iubire esuata.
Poate ca iti e dor dupa copilaria aia de atunci, nu neaparat dupa ea.
Mai fa-ti si tu prieteni noi, eventual mai mici ca tine, iesi, distreaza-te.
La un moment dat vei fi din nou copil si vei intalni iubirea. Mai asteapta si tu cativa ani.
Pana atunci da-ti interesul sa faci o copilarie buna fetei tale si ai grija de familie.
16 ani de cand o visezi + 18 cat aveai, e ok, ii da 34 varsta 
Dar ce te faci ca zici ca cu actuala sotie esti de 19 ani, deci de la 15 ani.dar tu la 18 stateai cu fata aia de 12 ani, te-au incurcat in aberatii
Daca totusi e adevarat ce zici, tu nu mai stii cum arata ea acum, deci visezi copila aia de 12 ani, ceea ce rezulta ca esti pedofil de fapt
Boss, a zis că e împreună cu actuala sotie "de la 19 ani" nu de 19 ani.
Cum se vede tu ești o persoană foarte supusă și mă regăsesc în cuvintele tale. Să nu mă judeci eu am să interpretez situația din punctul de vedere pe care îl am și cum înțeleg. Poate nu sentimentele de dragoste te leagă încă de aceea persoană ci remușcările sau sentimentul de vină. Trebuie să accepți situația că atunci ai fost micuț și naiv nu înțelegea-i tote lucrurile și nu aveai posibilitatea ca să-i satisfaci nevoile poate și cele mai mici, dar acceptă că ai făcut ce ai putut și dacă a fi să dai timpul înapoi nimic nu s-ar fi schimbat. Nu te mai învinovăți este normal să greșim și cu toate acestea tu ai fost micuț nu ai nici o vină tu o iubeai și ai fi fost gata să faci orice pentru ea. Ea dacă te-ar fi iubit cu adevărat nu te-ar fi lăsat, ți-ar fi explicat situația și ce nu faci bine și era să vă mișcați împreună spre desăvârșire și era să mențineți relația, dar să nu uităm ca a-ți fost micuți și naivi. Nu trebuie să te învinovățești că nu ai făcut unele lucruri. Acceptă ceea ce s-a întâmplat și iartă-te. Prima dragoste nu înseamnă chiar și acea dragoste cu care te simți cu adevărat iubit și bine. Trebuie să dă-i drumul acestei situații care te ține legat. Nu lăsa trecutul să îți strice viitorul! Spune: da! S-a întâmplat și ce? Aceasta deja este trecut și în trecut trebuie să rămână! Acum lângă tine sunt niște oameni extraordinari. O soție iubitoare și o fiică care are nevoie de afecțiunea tatălui. Concentrează-te pe soția ta, pe fica ta și crește-o cea mai bună! Acea fată din copilăria ta își trăiește viața undeva cu un soț pe care o iubește și își îngrijește copii. Atunci de ce ar trebui să te mai îngrijoreze niște gânduri? Tu ești stăpânul vieții tale! Tu îți scrii povestea vieții! Un capitol prost nu înseamnă sfârșitul cărții. Folosește timpul pe care îl ai acum și ani pe care nu știi cât îi mai ai că să fii fericit și nu te lăsa învins de niște gânduri și tras în urmă. Noi mergem doar înainte! Spre un viitor mai bun?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
