Daca splina iti este marita si o scoti previi anumite bolii sau poate duce in viitor la alte bolii?

Considerata multa vreme de catre antici ca sediul umorilor, acest burete de 300 de grame se afla sub coaste, având ca vecini diafragma si stomacul. Hematologii si chirurgii stiu importanta acestui loc de depozitare a 30% din plachetele noastre sanguine (raspunzatoare de coagulare), cunoscut ca rezerva de limfocite.

O echipa de cercetatori de la institutiile mentionate i-a descoperit (revista Science din 30 iulie 2009) o functie esentiala in sistemul de aparare a corpului. Splina este un depozit in care este stocata o rezerva de milioane de "soldati" ai corpului, celule numite monocite.

În cazul traumatismelor cu invazie de microbi patogeni, splina se poate contracta si impinge in sânge multi astfel de "soldati" pentru a se lupta cu dusmanul.

Splina se dilata, putând sa creasca de la 300 de grame la 1, 5 kg. Este "cimitirul globulelor rosii" si, asemeni maduvei osoase, produce celule sanguine. Ulrich von Adrian, imunolog la Harvard, este destul de surprins de descoperire:

"Daca ar trebui sa ghicim care este sursa acestor celule specializate, ne-am gândi ca ele provin din maduva osoasa mai degraba decât din splina." Asemeni unui apendice intestinal, splina n-a avut o functie nobila in istoria medicinii.

Chirurgii se tem de interventiile asupra acestui organ: membrana sa subtire si fragila poate sa se fisureze in cazul unui traumatism toracic stâng, provocând hemoragii foarte grave.

În istoria atletismului, mai multor alergatori li s-a scos splina: lui Ron Clark, campion australian de fond si semifond din anii 60, dar si – surprinzator – unora dintre alergatorii de fond ai delegatiei germane la Jocurile Olimpice din 1936, care au fost operati de splina preventiv (se spunea ca pentru a evita crampele si durerile in partea stânga in timpul efortului prelungit din cursele lungi).

Descoperirea americana confirma parerea medicala ca cei carora li s-a scos splina prezinta un risc crescut de moarte prematura.

Un studiu aparut in The Lancet in 1977 a comparat 570 veterani americani din al doilea razboi mondial, care aveau splina scoasa in urma ranilor suferite, si un grup identic de veterani raniti, dar care mai aveau splina.

Barbatii fara splina erau de doua ori mai supusi riscului de a muri de boli cardio-vasculare decât ceilalti. Rezulta ca este foarte important sa ne pastram splina cât se poate de mult, concluzioneaza cotidianul Le Figaro.