Daca Adam si Eva erau de o culoare (alba sa zicem)aveau ochii normali, asa mai departe, cu au aparut negrii, oameni cu ochii de chinezi etc?
Ordonare:
După relevanţă
Culoarea pielii si trasaturile fizice sunt determinate de mediu, Adam si Eva ar fi putut manifesta doar un singur tip de caracteristici, iar celelalte tipuri ar fi aparut prin interactiunea genotip -mediu.
Mai serioasa este problema grupelor de sange, care nu aveau cum sa existe heterozigot la oamenii primordiali, ci numai homozigot. Plecand de la acest fapt nu au cum sa apara toate grupele de sange existente in prezent.
RăspundePai si prin evolutie cum au aparut?
Răspunde Posibil ca unul dintre ei sa fi prezentat gena L (a), celalalt gena L (b) si gena recesiv II. Ce este asa de greu? Asta e biologie clasa a9-a...
Corectie, este biologie de clasa a9-a invatata tocilareste. Dar un genetician adevarat, care stie in adevar cu ce se mananca biologia si-ar da seama imediat ca ceea ce spui dumneata este imposibil.
Prima persoana ar fi putut avea genotipul L(a) L(a) (caracter homozigot), insa cealalta nu putea sa aiba genotipul Lb l (caracter heterozigor).
De ce? Deoarece caracterul heterozigot exista doar ca o consecinta a combinarii unui carater homozigot cu un alt caracter homozigot, el nu se poate forma in alt mod in natura. Daca pleci de la premisa ca Adam si Eva au fost primii oameni, este de la sine inteles ca ei nu ar fi putut avea genotipul decat in format homozigot, La La, sau Lb Lb sau ll.
Daca afirmi ca Adam sau Eva ar fi avut genotipul de forma Lb l, atunci automat el nu mai poate fi primul om, deoarece ar fi trebuit sa mai aiba niste parinti, eventual cu caracter homozigot, de la care sa mosteneasca acest caracter, parinti cu un genotip de forma L(b)L(b) si ll.
Concluzia: Caracterele se formeaza in natura doar homozigot si ulterior ajung si in forma heterozigota, prin combinarea celor homozigote.
Prin interactiunea dintre genotip si mediu, mutatii.
Pai si de ce nu s-ar aplica asta si la oamenii proveniti din Adam si Eva? Ei sunt imuni la mutatii, or what?
Mai citeste odata ce am spus:
"Adam si Eva ar fi putut manifesta doar un singur tip de caracteristici, iar celelalte tipuri ar fi aparut prin interactiunea genotip -mediu."
Ma refeream la a doua parte: "Mai serioasa este problema grupelor de sange, care nu aveau cum sa existe heterozigot la oamenii primordiali, ci numai homozigot. Plecand de la acest fapt nu au cum sa apara toate grupele de sange existente in prezent."
Aici nu ai pomenit nimic de interactiunea genotip-mediu.
Una este sa afirmi dragul meu ca omul a fost creat instantaneu (si atunci evident nu au de unde sa apara gene din burta), alta este sa afirmi ca a evoluat ( si atunci el a mostenit o sumedenie de gene de la celelalte organisme.)
Pai si daca a fost creat instantaneu, nu a fost creat cu gene cu tot? Gene care au 'evoluat' prin mutatii, survival of the fittest, etc?
E greu sa percepi subtilitatea problemei cand nu cunosti subiectul.
Daca, in cazul culorii pielii,vorbim de o necesitate a organismului de adaptare,adaptare la mediu, in cazul grupelor de sange nu mai vorbim tot de o necesitate, ci mai mult de un beneficiu.
Asa este foarte important, deoarece, daca in cazul culorii pielii, este posibil ca, pornind de la doi oameni albi, sa obtinem o culoare inchisa intr-un timp relativ scurt, in cazul grupelor de sange este foarte putin probabil.
Probabilitatea este aproape nula.
Ca sa vina rase diferite trebuiau si fie si oameni diferiti, asa ca n ai cum sa pui doua persoana de acelasi tip si sa iasa alte persoane, e ca la procesul mitozei.
Si poate aratau diferit dar nu erau negri/asiatici etc.
Cand eram la liceu aveam un coleg foarte religios, si chiar era bun la invatatura. Intr-o zi l-am intrebat daca adam si eva erau albi. A spus ca da. Apoi l-am intrebat de ce exista atunci oameni negri in prezent. N-am mai primit niciun raspuns.
"Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii." (Eclesiast.7:29) Numai cei ce vor avea parte de viata vesnica vor primi raspunsuri; Dumnezeu nu satisface niciodata curiozitatea omului.
"Dumnezeu nu satisface niciodata curiozitatea omului". Serios? Deci d-zeu l-a facut pe om sa ramana ignorant. Frumos.
Iata cateva paragrafe despre curiozitate:
-"Locuitorii din Bet-Şemeş au răspândit de îndată vestea că chivotul era la ei, iar oamenii din împrejurimi au dat năvală ca să-i ureze bun-venit. Chivotul a fost aşezat pe o piatră care slujea la început drept altar şi în faţa acestuia au fost aduse jertfe Domnului... În loc de a pregăti un loc potrivit pentru primirea lui, ei au îngăduit ca acesta să rămână pe câmpul unde se secera. În timp ce continuau să se uite la lada cea sacră şi să discute despre felul minunat în care aceasta fusese recuperată, ei au început să îşi spună părerea în legătură cu puterea ei deosebită. În cele din urmă, biruiţi de curiozitate, ei au dat capacul la o parte şi s-au aventurat să o deschidă..."
-" Domnul Isus nu a satisfăcut curiozitatea care îi împingea să vină la El cu întrebări iscoditoare."
-""Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta." Ioan 7, 46. Acest lucru ar fi fost adevărat despre Hristos chiar şi dacă ar fi dat învăţătură numai în sfera fizicului şi intelectului sau în chestiuni de teorie şi speculaţie. Ar fi putut să dezlege taine pentru pătrunderea cărora s-ar fi cerut secole de trudă şi studiu. Ar fi putut face sugestii în ramuri ştiinţifice care, până la încheierea timpului, ar fi oferit hrană pentru minte şi un stimulent pentru invenţii. Dar nu a făcut acest lucru. Nu a zis nimic în scopul de a satisface curiozitatea sau de a stimula ambiţia egoistă."
-"Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o discuţie cu El, dar Isus i-a vorbit despre principiile fundamentale ale adevărului. El i-a spus lui Nicodim: Nu de cunoştinţe teoretice ai nevoie atât de mult, ci de renaştere spirituală. Nu trebuie să-ţi satisfaci curiozitatea, ci să ai o inimă nouă. Trebuie să primeşti o viaţă nouă de sus, înainte de a putea aprecia lucrurile cereşti. Până când nu se produce această schimbare, care face toate lucrurile noi, nu-ţi va fi de nici un folos să discuţi autoritatea sau misiunea Mea."
-" Misiunea Domnului Hristos în această lume nu a fost aceea de a satisface curiozitatea bolnăvicioasă. El a venit să aducă vindecarea celor cu inima zdrobită. Dacă ar fi trebuit să rostească vreun cuvânt spre vindecarea sufletelor de boala păcatului, atunci n-ar fi tăcut. Dar nu avea nici un cuvânt pentru aceia care aveau să calce adevărul în picioarele lor nesfinte."
Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu doreste sa admiram si sa cercetam lucrarea mainilor Sale; este o curiozitate nesfanta aceea ce nu duce spre slava Sa.
Daca crezi in d-zeu, si spui ca el e tot ce exista, si ca el e raspunsul la orice, atunci pentru ce ai mai putea sa fii curios? Ce ar mai fi de aflat?
Iata cateva paragrafe la care am putea sa meditam:
"Descoperiţi lecţii spirituale în viaţa de zi cu zi. Dumnezeu a aşezat în jurul nostru minunatele scene ale naturii pentru a atrage şi interesa mintea noastră. Este scopul Său acela de a face asemănări între minunăţiile naturii şi caracterul Său. Dacă studiem cu credincioşie cartea naturii, o vom descoperi ca fiind o sursă îmbelşugată pentru contemplarea iubirii infinite şi puterii lui Dumnezeu."
"Dacă cei uşuratici şi căutători de plăceri şi-ar lăsa mintea să se ocupe de lucruri reale şi adevărate, inima nu poate decât să fie umplută de respect, iar ei vor adora pe Dumnezeul naturii. Contemplarea şi studiul caracterului lui Dumnezeu, descoperit în lucrurile create de El, va deschide un câmp de gândire ce va distrage mintea de la plăcerile josnice care corup şi slăbesc vitalitatea. Cunoaşterea lucrărilor şi căilor lui Dumnezeu, pe care abia putem începe s-o obţinem în această lume, va fi continuată de-a lungul veşniciei. Dumnezeu i-a asigurat omului subiecte de cugetare ce vor stimula orice activitate a minţii. Putem citi caracterul Creatorului în cerurile de sus şi în pământul de jos, umplând inima cu recunoştinţă şi mulţumire. Fiecare nerv şi simţ va răspunde expresiilor iubirii lui Dumnezeu descoperite în lucrările Sale minunate."
"Acolo, cei mântuiţi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi. Dragostea şi simpatia pe care Însuşi Dumnezeu le-a sădit în suflet îşi vor găsi acolo exercitarea cea mai curată şi cea mai plăcută. Comuniunea curată cu fiinţele sfinte, viaţa socială armonioasă cu îngerii binecuvântaţi şi cu cei credincioşi din toate veacurile, care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc laolaltă întreaga familie din cer şi de pe pământ (Efes. 3, 15). Acestea ajută la fericirea celor răscumpăraţi.
Acolo, minţi nemuritoare vor contempla, cu o bucurie care nu va slăbi niciodată, minunile puterii creatoare, tainele iubirii răscumpărătoare. Acolo nu va mai fi vrăjmaşul cel crud şi amăgitor care să ispitească la uitare de Dumnezeu. Orice facultate va fi dezvoltată, orice capacitate va fi mărită. Acumularea de cunoştinţe nu va mai obosi mintea şi nu va secătui puterile. Acolo cele mai mari întreprinderi vor fi realizate, cele mai înalte aspiraţii vor fi atinse, cele mai înalte ambiţii vor fi îndeplinite; şi încă vor mai fi noi culmi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, ţinte noi care să solicite puterile minţii, ale sufletului şi ale corpului.
Toate comorile Universului vor fi deschise spre studiul mântuiţilor lui Dumnezeu. Neîncătuşaţi de moarte, ei îşi iau zborul neobosit către lumile îndepărtate - lumi care au fost mişcate de durere la vederea necazului oamenilor şi au tresăltat în cântări de bucurie la veştile despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pământului intră în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute. Ei se împărtăşesc de comorile de cunoştinţă şi înţelegere câştigate prin veacuri de veacuri din contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. Cu o viziune neumbrită, ei privesc slava creaţiunii - sori, stele şi sisteme în ordinea rânduită înconjoară tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cea mai de pe urmă şi până la cea mai mare, şi în toate se manifestă bogăţiile puterii Sale.
Şi anii veşniciei, în desfăşurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate şi mai slăvite despre Dumnezeu şi despre Hristos. Pe măsură ce creşte cunoştinţa, creşte şi dragostea, respectul şi fericirea. Cu cât oamenii vor cunoaşte pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admiraţia lor faţă de caracterul Său. Când Isus deschide în faţa lor bogăţiile mântuirii şi realizării uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiţi sunt cuprinse de o devoţiune şi mai arzătoare şi, cu o bucurie şi mai entuziastă, îşi ating harfele de aur şi atunci de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălţa coruri puternice de laudă."
Nu stiu tu cum esti, dar mie mi-e greu sa-l descopar pe acel d-zeu bun si iubitor prezentat de religia crestina atunci cand observ natura. De exemplu, mi-e greu sa cred ca un vierme care mananca la propriu ochiul unui copil din Africa, facandu-l sa-si piarda vederea, e creatia acestui presupus creator iubitor si perfect. Si sunt o multitudine de exemple si mai clare. Aici depinde de fiecare om. Unii aleg sa priveasca doar partea aparent frumoasa a naturii. Atunci e usor sa crezi in d-zeu. Dar daca vrem sa vedem intreaga imagine si sa acceptam adevarul asa cum e, trebuie sa ne deschidem ochii si spre lucrurile mai putin placute.
Traim in mijlocul unor oameni care au nevoie de ajutorul nostru, si cu toate acestea ne consideram sensibili. Nu comentez lucrul acesta; ci vreau doa sa spun ca daca stau lucrurile in privinta noastra, cu cat mai sensibil trebuie sa fie Dumnezeu! "Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul."(Habacuc.1:13)
Trebuie sa avem incredere ca Acela care a creat toate lucrurile inca le are in mana Sa, si daca exista o judecata afectata de pacat, aceea trebuie sa fie a noastra si nu a Lui.
"Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit." (Isaia.53:4) Cei mai multi dintre noi inca ne purtam singuri suferintele si durerile in loc sa I le dam Lui. Cu adevarat, pentru cei mai multi oameni El a murit in zadar, pentru ca acestia refuza ajutorul -si chiar mantuirea- ce li se ofera.
Tu vrei raspunsuri despre stiinta de la crestini? Ei care cred ca omul nu exista decat de 6000 de ani, sau ca cu totii ne tragem din familia lui Noe, care a supravietuit unui potop global in timpul caruia au inghesuit toate speciile din lume pe o arca construita doar de ei. Da, canguri impreuna cu ursi polari, sau pinguini alaturi de lei. Nicio problema. Si asta se intampla doar cu 4000 de ani in urma. In acea vreme deja existau mari civiliatii cum ar fi cele din Mesopotamia, sau India de azi, care se pare ca nu au fost deloc afectate de acest mare potop.
"Da, canguri impreuna cu ursi polari, sau pinguini alaturi de lei."
pai pe vremea aia animalele erau mai civilizate, ce, ca acum sa se manance intre ele...
apropo, mai corect ca exemplu nu era sa dai babylonul? mesopotamia e de acum cca 5000, babylon de acum 4000 (deci acum 4k nu mai exista). intreb si eu, nu dau cu parul.
legat de colegul tau religios, ar fi putut sa-ti raspunda ca au fost oameni care au migrat in africa iar din cauza conditiilor, pe parcursul timpului, li s-au modificat pigmentii pielii. cu toate ca exista dovezi mititele ca omul e originar din africa, conform stiintei, iar conform teoriei evolutiei (care e tot stiinta), omul a evoluat din maimuta. ce culoare are o maimuta daca o barbieresti? acestea fiind spuse, albul ar fi trebuit sa fie rasa inferioara
Stiu ce ar fi putut sa raspunda, dar nu a facut-o pentru ca n-a stiut o boaba de stiinta, ca majoritatea crestinilor.
Pai Babylon e in Mesopotamia, nu? In Irakul de azi.
Salut
Iată un citat dintr-o enciclopedie biblică despre acest subiect:
Cum se explică apariţia diferitelor caracteristici rasiale?
„Toţi oamenii din prezent aparţin aceleiaşi specii, homo sapiens, şi provin dintr-un strămoş comun. Diferenţele biologice dintre fiinţele umane se datorează diferenţelor de constituţie ereditară şi influenţei mediului înconjurător asupra acestui potenţial genetic. În majoritatea cazurilor, diferenţele se datorează interacţiunii dintre aceste două serii de factori. Deosebirile dintre indivizii aceleiaşi rase sau populaţii sunt deseori mai mari decât deosebirea medie dintre rase sau populaţii." — Un grup internaţional de cercetători reuniţi sub egida UNESCO; citat din lucrarea Statement on Race, de Ashley Montagu (New York, 1972, ediţia a treia), p. 149, 150.
„O rasă este pur şi simplu una dintre grupările genetice parţial izolate în care s-a divizat specia umană în timpul răspândirii sale geografice primare şi după aceea. În linii mari, pe fiecare dintre cele cinci mari continente ale pământului s-a format câte o rasă. Omul s-a diversificat genetic pe parcursul acestei perioade a istoriei, iar noi putem evalua şi studia rezultatele acestei diversificări datorită vestigiilor vechilor rase geografice. După cum ne aşteptam, diversificarea pare să aibă o strânsă legătură cu gradul de izolare. În momentul formării raselor pe continente, când, în întreaga lume, mii de populaţii au fost izolate în grupuri genetice, s-au stabilit deosebirile de distribuţie a frecvenţei genelor pe care le vedem în prezent. În mod paradoxal, deşi fiecare grup de oameni prezintă unele deosebiri exterioare, în spatele acestor diferenţe există o asemănare fundamentală" (Heredity and Human Life, de H. L. Carson, New York, 1963, p. 151, 154, 162, 163). (Astfel, la începutul istoriei omenirii, când un grup de persoane se izola de restul populaţiei şi membrii grupului se căsătoreau între ei, descendenţii lor aveau anumite trăsături genetice caracteristice.)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
