De ce ii condamna Dumnezeu pe copii lui la o eternitate de suferinta?

Ca poate.

Suntem liberi sa alegem.

Termina cu tampenia asta. Ia gandeste-te:
1.Satana e raul intruchipat in poveste si vrea raul oamenilor, in contextul dat, mai exact sa-i duca sau sa le duca sufletele in iad.
2. Iadul e condus de Satana
3. Daca iadul e vesnic inseamna ca si Satana e vesnic, altfel cine l-ar mai administra?
4.De ce naiba, daca Dumnezeu si Satana sunt dusmani, iar primul cica e mai smecher ca al doilea, l-ar lasa Dumnezeu pe Satana sa traiasca vesnic si mai mult, sa faca exact ce ii place, adica sa chinuie oamenii?

Cam tampita povestea, nu?

Nu condamna niciun zeu pe nimeni la nimic, pentru ca zeii nu exista.

Da cine ti-a spus tie asta? fa in viata ta BINELE, si nu te va oropsi nimeni niciodata.Ai constiinta,esti destept, cunosti diferenta dintre a face bine si a face rau, deci fii pe pace. Dumnezeu va judeca, dar faptele, gandurile si vorbele noastre ne vor condamna.

Asa zic si eu m ai bine i ar distruge
nu cred ca i au cerut ei sa ii creeze
is chinuiti degeaba

Omul e liber sa leaga, libertate totala, dar daca face asa atunci trebuie ars o vesnicie in Iad.
Foarte frumos, multumim bisericii!
Cainele e un exemplu bun, ii dai un biscuite cand iti aduce mingea iar cand nu ti-o aduce ii dai o sapa in cap.
Prea multa manipulare...

Cum este posibil ca Dumnezeu să fie Iubire dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

De ce "de durată"? Pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului?
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului. Dar omul, ar putea el păstra continuu calea "îndepărtării"? Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…

O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!

Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".

Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul de a te simţi "dator" să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat!


Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".

Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?

Daca și-au renegat tatăl, El nu ii ia cu de-a sila la el. Viața e ca un test. Nu pot sa aibă toți la final numai 10, caci cine ar mai fi motivat sa învețe?

Conform Bibliei, iadul se refera la moarte, nu chin vesnic, deci nu se intampla acest lucru. Apocalipsa21:8

Toate sufletele sunt vesnice!
Dumnezeu NU şi-a propus in bunatatea lui să distrugă, să nimicească vreun suflet.
Un suflet nu poate fi ucis, dar in schimb un suflet se poate compromite singur prin neimplinire, prin esec...
Pierderea mantuirii si colaborarea cu demonii este cel mai mare esec al libertatii omului.

În primul rând, Dumnezeu este Iubire şi a creat totul pentru VEŞNICIE. Sufletele sunt vesnice. Noi avem privilegiul dar şi responsabilitatea de a ne "configura" şi alege starea acelei veşnicii. Nimeni altcineva în locul nostru.

Dumnezeu este iubire, iar El nu face asa ceva. Oamenii interpreteaza gresit unele versete, dar lui Dumnezeu nici macar nu ii trece prin minte sa ii chinuie in foc.Ieremia7:31 arata ca nici nu I se in inima sa ii dea prin foc.

Bad boy