"Eu sunt Lumina, dar voi nu Ma vedeti,
Eu sunt Calea, dar voi nu Ma urmati,
Eu sunt Adevarul, dar voi nu Ma credeti,
Eu sunt Viata, dar voi nu Ma cautati,
Eu sunt Învatatorul, dar voi nu Ma ascultati,
Eu sunt Dumnezeul vostru, dar voi nu va rugati Mie.
Eu sunt Prietenul vostru cel mai bun, dar voi nu Ma iubiti pe Mine,
De sunteti voi nefericiti, nu ma învinuiti pe Mine."

Acestea sunt adevaruri cunoscute de toti. Adevaruri pe care zilnic de-am dori le-am descoperi în Scriptura, în rugaciunea zilnica, în ceea ce simtim, gândim si facem. Dar daca sa fim sinceri cu adevarat, atunci practic pas cu pas mergem anume pe calea acestor cuvinte, si în deosebi îndeplinind ultima afirmatie, când ne este greu ne aducem aminte de Dumnezeu. Când nu reusim sa înaintam în îndeplinirea propriilor dorinte gasim unicul "vinovat" – pe Dumnezeu. El nu ne asculta si nu ne îndeplineste cerirntele.

Nu suntem nici surzi, nici orbi (cel putin marea majoritate din noi), dar nu suntem în stare sa percepem nici cele mai mici adevaruri pe care le auzim, citim, chair si primim ca adevar. De primit de parca le mai primim. Dar merge oare si mai departe aceasta primire, sau ramâne doar asa ceva frumos, cu care ne place sa ne mângâiem sufletul, sa Pretindem Ca Suntem Crestini, si la aceasta si sa ne limitam.

Oare vedem noi Lumina Dumnzeiasa, oare ne dorim noi sa urmam Calea lui Hristos? Oare dorim sa si facem ceea ce trebuie, cunoscand ca EL e adevarul vietii noastre. Câte cunostinte nu am acumula, câte lucruri ziditoare nu am citi si relata, pâna nu vom si trai aceste adevaruri, vor ramâne doar aceleasi cuvinte frumoase si nimic mai mult, caci credinta fara fapte moarta este.

Daca fratele meu e certat cu mine si nu-l pot ierta si nici nu fac nimic pentru ca sa ma ierte, ce rost are sa mai zic ca sunt crestin.Caci daca noi cei ce pretindem ca suntem crestini nu suntem în stare sa ne iertam si iubim unul pe altul, atunci ce lumina mai aducem noi în lume. Cum oare vor afla si altii despre lumina pe care o aduce ortodoxia?" Întru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii". Întru acestea în cazul nostru le înlocuim cu mândria noastra, cu nedorinta de a-l urma pe Hristos în toate, facând-o doar în cuvintele frumoase si doar atât.

Sau daca noi credem ca exista un singur adevar – izvorul caruia este Mântuitorul, oare nu ar trebui sa si facem ceea ce ne spune Învatatorul? Dar oare o si facem...

Daca ne zice Hristos sa nu ne ne facem comori pe pamânt, de ce atunci la fiecare pierdere materiala, la fiecare nereusita nu ne regasim linistea si pacea de parca am pierdut ceva hotarâtor pentru existenta noastra?

De ce gândurile la cele materiale sunt esenta vietii noastre?

Oare cum atunci îndeplinim si îndemnul - Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua?

Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.

Despre Judecata:
"34.Atunci va zice Împăratul(Iisus Hristos) celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.37.Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38.Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39.Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, ( aproapele vostru, adica orice om din lume), Mie Mi-aţi făcut. 41.Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43.Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.44.Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.46.Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." (Matei 25)

Domnul Iisus Hristos nu condamna necredinta, cat faptele rele ale oamenilor, precum si indiferenta lor fata de alti semeni.
In biblie aflam de Toma numit necredinciosul, care era unul din cei 12 apostoli ai Lui Hristos.
Evanghelia dupa Ioan, capitolul 20 spune: "25.Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el(Toma) le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.26.Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.28.A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!"
Indoiala lui este identica cu indoielile noastre, in special ale ateilor. Ateul spre exemplu, nu crede daca nu vede cu ochii sai, el cere dovezi. O parte din apostolul Toma este in ei, pentru ca un ateu il cauta pe Dumnezeu fara sa-si dea seama, prin intrebarile pe care le pune.
Domnul Iisus Hristos doar ne indeamna sa traim aceasta viata in iubire unii fata de altii si vorbeste de o pedeapsa pentru cei care fac rau si nu se caiesc, nu se mai intorc din drumul lor.
Viata fiecarui om este un dar ce i s-a incredintat de catre Dumnezeu, Tatal nostru Ceresc, un talant ce trebuie sa fie exploatat pentru folosul omenirii, caci cea mai mare lucrare ce o poate face omul pe pamant este a se ingriji de sufletul sau si al aproapelui sau (orice om din lume).
Menirea noastra pe pamant este sa ne iubim unii pe altii, sa avem grija unii de altii si sa ne ajutam unii pe altii.
Domnul Iisus Hristos nu obliga pe nimeni sa-L urmeze( "Cine vrea sa ma urmeze..."), totusi El ne indeamna sa avem credinta (" Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!"), pentru ca avem nevoie de Dumnezeu pe acest pamant. Doar cu ajutorul Lui, putem invinge raul de pe pamant.
Dumnezeu ni se descopera prin Fiul Sau, ne lasa adevaratul Sau cuvant prin Hristos si vrea ca noi sa avem credinta in El, pentru binele nostru. Daca Dumnezeu este inlaturat din viata omului, raul poate avea putere deplina asupra creatiei lui Dumnezeu. Nu se poate trai o viata fara Dumnezeu.
Sa incercam sa invingem raul de pe pamant prin iubire si credinta, cu ajutorul bunului Dumnezeu.
Sa realizam ca viata noastra este scurta si ca a iubi este de fapt menirea noastra, pentru ca iubirea este mai presus de orice in lume.
Dumnezeu sa va daruiasca pacea si iubirea Sa si sa va lumineze gandurile.

Răspunde

Raportează

Evaluează