Presupunem ca sunt:a.ateu sau b.un crestin asa si asa si nu fac mari eforturi de a-L cunoaste pe Dumnezeu (crestin cu numele sa-i zicem).Imi ia casa foc,si am un moment cand spun:"Doamne,ai mila de mine si ajuta-ma!" Presupunem ca problema se rezolva si reusesti sa recuperezi casa/sa faci rost de o casa noua in ciuda problemelor financiare,dupa care sa zicem ca revii la vechile principii si dupa ce problema s-a rezolvat duci o viata ca inainte. Dumnezeu te-a ajutat sau? Sa zicem ca te-a ajutat dar pana la urma duci din nou aceeasi viata ca inainte.El stiind viitorul,te-a ajutat,stiind ca tu vei fi la fel, nu e cam ineficient, El dorindu-te aproape? Cum explicati? Daca ai inteles unde bat?

Dumnezeu ne-a înzestrat cu voinţă liberă, sau libertate de alegere. Acest dar de la Dumnezeu ne deosebeşte de celelalte creaturi de pe pământ. Suntem liberi să alegem dacă să urmăm sau nu legile morale ale lui Dumnezeu. Profetul Moise a spus în acest sens: „Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe DOMNUL Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care DOMNUL a jurat că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov". — Deuteronomul 30:19, 20.
Libertatea de alegere nu înseamnă însă libertate absolută. Ea nu ne scuteşte de obligaţia de a respecta legile morale şi fizice pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ca în univers să domnească ordinea şi pacea. Aceste legi au fost date pentru binele nostru şi orice încălcare a lor poate avea consecinţe grave. Gândiţi-vă numai la ce ni s-ar putea întâmpla dacă am alege să ignorăm legea gravitaţiei şi am sări de pe acoperişul unei clădiri înalte! — Galateni 6:7.
Libertatea de alegere atrage după sine o responsabilitate pe care creaturile lipsite de această libertate n-o au. Autorul Corliss Lamont pune următoarea întrebare: „Mai putem să-i considerăm pe oameni răspunzători din punct de vedere moral şi să-i pedepsim pentru faptele lor greşite dacă pornim de la premisa. . . că alegerile şi acţiunile lor sunt predeterminate?" Bineînţeles că nu. Animalele conduse de instinct nu pot fi trase la răspundere pentru ceea ce fac, aşa cum nici computerele nu pot fi considerate răspunzătoare pentru operaţiile pe care au fost programate să le execute. Aşadar, întrucât avem libertate de alegere, suntem răspunzători de acţiunile noastre.
Ar fi o dovadă de nedreptate şi de lipsă de iubire dacă Iehova Dumnezeu ar stabili înainte de a ne naşte ce vom face în viaţă, iar apoi ne-ar cere socoteală pentru faptele noastre! El nu procedează aşa pentru că „este iubire" şi pentru că „toate căile Lui sunt drepte" (1 Ioan 4:8; Deuteronomul 32:4). Întrucât ne-a dat libertate de alegere, el nu avea cum „să stabilească de la începutul lumii cine va fi salvat şi cine va fi condamnat", aşa cum susţin cei ce cred în predestinare. Libertatea de alegere exclude predestinarea.
Biblia arată cu claritate că destinul nostru depinde de alegerile pe care le facem în viaţă. De exemplu, Dumnezeu le adresează răufăcătorilor următorul îndemn: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre. . . şi nu vă voi face nici un rău" (Ieremia 25:5, 6). Această invitaţie ar fi lipsită de sens dacă Dumnezeu ar stabili dinainte destinul fiecărui om. În plus, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, ca să vă fie şterse păcatele, pentru ca să vină perioade de înviorare de la persoana lui Iehova" (Faptele 3:19

Se bucură Dumnezeu atunci când ne întoarcem faţa la el.Ne şi ajută chiar.
El doar ne arată că trebuie să-I slujim şi că este bun şi milostiv, chiar dacă păcatele noastre sunt mari.Dar oare până când ne mai rabdă?

Bineinteles ca Dumnezeu te-a ajutat.Nu poti face nimic fara El.Te-a ajutat ca tu sa-ti dai seama ca El e alaturi de tine si te iubeste, dar e deciza ta personala daca alegi sa-L urmezi sau nu.

Sa nu ispitesti pe domnul dumnezeul tau decat daca esti drac ori satana, doar ei fac asta, fiindca ei sant slujitorii minciunii.am intales unde bati; de ce nu ai intrebat direct chestia cu piatra atat de mare incat nici Dumnezeu nu o poate ridica? ca e cea mai folosita dar si cea mai prosteasca?

El te ajuta daca il rogi, iti este aproape. Dar nu va interveni in deciziile tale, pentru ca tu ai liberul arbitru si tu decizi ce faci cu viata ta si cum o traiesti.



Veselie mai mare va fi in cer pentru cel ce se va indrepta din pacat si va gasi calea adevarata ca :

"Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim; Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca."

Deci reiau:ma simt neajutorat intr-o anumita situatie sa ma rog la Dumnezeu cu credinta(nu stiu daca se poate numi asa),problema respectiva se rezolva dupa care eu sunt acelasi om,Dumnezeu m-a ajutat sau pur si simplu? Daca Dumnezeu m-a ajutat, nu ar trebui si eu sa-i multumesc si sa ma incred in continuare in El? In caz contrat, adica in cazul in care sunt ca inainte si Eu i-am multumit doar sa ma scape de problema respectiva, El stiind ca asa voi ramane, de ce m-a ajutat? Nu asta ar fi fost scopul sau cum? Vreau raspuns din partea unui crestin mai mult.

El are un plan pentru fiecare....trebuie sa intelegem cu totii ca planurile Lui sunt mult mai bune decat dorintele noastre