Cum explicati ca din parinti inteligenti ies copii prosti si invers din parinti prosti ies genii?
E ceva ereditar?
Sau acest concept e gresit? Adica nu e vorba de inteligenta ci doar de norocul fiecaruia si circumstante si motivatia individuala a fiecaruia de a reusii/deveni cineva in viata?

Cuvantul 'inteligent' include foarte multe trasaturi extrem de diferite; cu unele din ele te nasti, pe altele le dezvolti.

Inteligența, imaginația, memoria, caracterul, temperamentul, toate trăsăturile de personalitate și de gândire ale unui om sunt dobândite pe parcursul vieții, fiind influențate de mediu, anturaj, experiențe etc.
Unele au și o parte genetică, dar toate depind de factori exteriori și se influențează și unele pe altele.De exemplu, temperamentul îți poate influența inteligența și invers.Inteligența influențează imaginația și invers.

Nu e gresit conceptul de inteligenta ereditara. De cele mai multe ori din parinti inteligenti ies copii inteligenti, iar din parinti prosti copii prosti. Uneori se mai intampla si surprize din cauza mediului inconjurator si in special din cauza dietei. Daca 2 parinti nu foarte inteligenti au un copil cu o dieta excelenta sunt mari sanse ca acel copil sa aiba un IQ mai mare decat parintii lui. Tot asa si invers.

De aici ați prezentat foarte bine cele mai mari teorii ale pedagogiei, domnule Dracula, dar și paradoxurile vieții.

Teoriile mari sau cea mai mare este că mediul bate gena. Așa susțin behavioriștii și Watson a susținut vehement treaba asta prin secolul 20.
Îl citez "Dați-mi o droaie de copii, și vă demonstrez cum îi fac medici, avocați, profesori, hoți, infractori."

Deci mediul bate gena.

Iar în primul an de facultate, când făceam practică la un cabinet psihologic, psiholoaga de acolo, ne-a spus că uneori și oamenii inteligenți pot deveni nesuferiți și chiar leneși. Contrar a ceea ce credeam mulți, că oamenii inteligenți sunt Ași. Psiholoaga aia ne spunea că uneori oamenii inteligenți din cauză că știu că pot sau că se descurcă, cad într-o "complacere" gen (muncă-casă) sau (muncă și nimic altceva) iar asta îi va face să nu mai lupte pentru altceva sau chiar să nu și mai vadă copiii și nevoile copiilor lor. Ba unii chiar crezând că dacă mama/tata poate și copilul poate. Iar un copil fără părinți activi în viața lor, îți dai seama că nu vor ieși toți ași.
Evident tocmai, pentru unii însă tocmai absența unui părinte sau chiar critica constantă îi motivează să meargă mai departe și să reușească în viață. Asta ține de motivația fiecăruia și circumstanțele fiecăruia așa cum spuneați și dv.

Și chiar dacă or să-mi sară mulți în cap să știți că tot conform pedagogiei și experimentelor efectuate pe o clasă de elevi ce a fost împărțită în 3 grupe, s-a concluzionat că grupele care primeau feedback, adică atât pozitiv, cât și negativ (adică un părinte care și laudă copilul și un părinte care-și critică copilul) au ajuns să aibă rezultate mult mai bune la școală/sarcinile cerute/învățătură, decât grupa căreia nu i s-a spus nimic/nu i s-a oferit feedback (adică părintele care a fost absent sau tăcut cu copilul lui și nici nu l-a lăudat, dar nici nu l-a criticat) aceștia având cele mai dezastruoase rezultate în sarcinile date.

Așa că reușita/nereușita unui copil ține de mai mulți factori până la urmă, decât de un simplu factor genă/mediu. Dar tot mediul primează evident dintre cele două.

P.S. am citit tot într-o carte de pedagogie în care spuneau că unica și cea mai bună pentru reușita/performanța școlară a unui copil este curiozitatea. Și cei care scorează mult pe linia asta a curiozității. Adică altfel spus, nici făcălețul mamei, nici foame din burtică, nici certurile părinților și dorința fugii de acasă nu a motivat niciodată cel mai mult un copil, decât curiozitatea înăscută. Iar tot legat de curiozitate se leagă ceva și de lumea adultă. Se spune că de fapt omul cel mai puternic nu este omul Alfa ci omul cunoscător. Că de fapt cunoașterea este cea mai bună și puternică armă din Univers.
Iar legat de acest subiect mereu am recomandat filmul Split, care la prima vedere nu are nicio legătură cu subiectul putere și cunoaștere, însă dacă privim mai în profunzime lucrurile, fata cea mai ciudată și care părea că ar avea și o formă de anxietate chiar a supraviețuit cel mai mult comparativ cu amicele ei sociabile și așa "party girls" care by the way, aproape tot sechestrul lor au fost împreună, alea două fițoase și outgoing, pe când fata anxioasă și lonely a stat în carapacea ei și a analizat tot. Criminalul/sechestratorul, i-a aflat slăbiciunile, a aflat locurile din casă și tot.
Ai fi spus că alea sociabile trebuiau să afle astea, deoarece socializau și cunoșteau natura umană, însă alea două s-au panicat deși alea nici măcar nu aveau vreo formă de anxietate, pe când aia ce părea a avea o formă de anxietate și părea doar o nebună solitară, la rece, a judecat totul imparțial și obiectiv. Dar observând doar totul din jur.
Deci cunoașterea chiar este o armă letală, domnule Dracula.
Și uneori da și suferința.

Legat de suferință, aici intervine Piramida lui Maslow și nevoile de bază. Cu cât mai nesatisfăcute sunt (gen nu primești mai nimic în copilărie) cu atât te vei lupta mai mult să le obții. Pentru că ți-e sete, ți-e foame. Aici se leagă un pic și de ce-mi spunea mie psiholoaga mea în terapie cu cele două broscuțe, una nu a dat din picioare și s-a înecat, alta a dat și a ieșit din iaz.
Aici însă consider că e un cumul de factori, adică contează foamea, evident, dar mai contează și gena aia văzută de Darwin în junglă. Despre care vorbea în teoria lui. Exact ca și cu broscuțele, aia adaptabilă s-a salvat, aia neadaptabilă nu s-a salvat.
Aici intervine cred adaptarea foarte mult și reziliența.