De ce credeti ca mor oamenii? Nu vreau o teorie stiintifica pentru ca deja am auzit destule. Pur si simplu nu inteleg de ce ne chinuim toata viata sa ne fie bine ca dupa sa murim.

Mersi pentru parere

Treaba pe care tu o uiti este faptul ca spiritualitatea nu impune adevarari in care trebuie sa crezi. (Exista reincarnare, suflet, chackre etc.) Invataturile spirituale autentice te invita sa experimentezi cat mai concret diferite chestii. Toate doveziile sunt inutile pentru ca iti alimenteaza imaginatia si nu iti servesc decat la ingrosarea subiectivismului tau. NDE si starile psihedelice sunt prea vagi pentru a te baza pe ele. Spiritualitatea autentica se axeaza pe dizolvarea erorilor psihologice, nu pe credinta in experiente despre care nu putem stii daca sunt sau nu autentice. Si chiar daca sunt, la ce bun sa crezi in ele? Doar ca sa ai un punct de vedere? Care este scopul tau?

Stii si tu, asa cum stiu si eu, ca este nesigur ceea ce poate exista dupa moarte. Exista partea de calatorie a sufletelor (chiar si dupa moarte, sufletele neimplinite pot ramane pe pamant pentru implinire, si aici facem referire la spiritualitate, la Nirvana deci, ori la acel tup de "fantoma" sau suflet inlantuit -de regrete-) si mai sunt si alte povesti ce vehicula despre viata ori lipsa vietii dupa moarte (mai exista si oameni ce zic ca nu exista viata dupa moarte si chiar daca ar fi adevarat, dar noi nu stim caci nu putem cerceta ce e dincolo de moarte, atunci ne-ar placea sa credem ca exista viata dupa moarte. Iti dai seama ce dezechilibru sufletesc si fizic ar exista daca s-ar descoperi ca nu exista nemurirea dupa moarte, ba chiar mai mult, viata dupa moarte? Toata lumea ar fi cuprinsa de disperare: va deveni egoista, doritoare de confort, fiindca ar sti ca nu e viata dupa moarte, atunci ar sacrifica multe oamenii pentru ca viata aceasta sa insemne ceva cu adevarat pentru ei. Adica ar cauta sensul vietii cu o disperare vadita si sensul vietii nu ar mai fi doar o disperare launtrica).
Pariul lui Pascal. Il gasesti pe internet. Acesta sustine: daca exista Dumnezeu si nu crezi in el, ai pierdut totul. Daca crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai castigat totul. Daca Dumnezeu nu exista, atunci nu ai pierdut nimic. (sper ca l-am parafrazat corect). Acest argument era necesar pe timpul cand Biserica pierdea teritoriu (mai putin credinciosi) din cauza argumentelor contra existentei lui Dumnezeu. Pariul lui Pascal este gandit in asa fel incat sa manipuleze. Am inteles ca exista si o eroare logica in pariu (de aceea iti sugerez o sursa de pe internet mai completa).
Pe langa toate acestea, vad ca tu esti crestin. Fiindca te intereseaza destinul crestin de dupa moarte. Eu sunt un om ce crede in Dumnezeu numai daca ii este argumentat rational. Dar, chiar daca nu imi este argumentat, tot nu as putea sa neg. Nu sunt genul de ateu obsedat de demonstrarea unui Dumnezeu palpabil. Ei cer o imposibilitate, vor sa-l provoace pe Dumnezeu, sa-i provoace puterea sa. Daca te duci la un preot milostiv, curat la inima si sincer si il vei intreba daca Dumnezeu exista, el va spune ca da. Fiindca preotul crede in Dumnezeu pe baza credintei. Si asta ii este indeajuns. El nu mai are nevoie de convingeri rationale, ori altfel de convingeri. El e multumit cu credinta. Un filosof, Emil Cioran, spunea ca nu crede in Dumnezeu. Dar scrierile sale in care se contrazizea cu Dumnezeu, ori vorbea despre el, ii contraziceau pozitia sa de ateu. Daca te duci la un filosof si il intrebi daca exista Dumnezeu, cel mai probabil te va intreba cine este acest Dumnezeu. Deci va cauta a ii da sens.
Ce cred eu, sincer? Nu am idee. Sunt mai mult agnostic. Nu ma incred in spiritualitate asa de mult, pe cat m-as increde intr-un Dumnezeu. Am fost crescut cu religia crestina. Acum, la varsta mea, ma tem de o existenta a lui Dumnezeu si, in acelasi timp, ma tem ca nu cumva acesta sa nu existe. Dar ceea ce stiu sigur: nu ma tem de moarte. Sau cel putin, asa prefer sa cred. Gasesc moartea ca fiind o destainuire a sufletului nostru, ca si cum acesta s-a eliberat de cele mai grele poveri omenesti.
Cat despre Rai si Iad: nu sunt locuri, dupa parerea mea. Chiar daca Dumnezeu ar exista, sufletul bun si milostiv exista in starea de Rai (adica in starea de desavarsire). Daca Raiul este natura verde (sa spunem ca Raiul are si o anumita infatisare), atunci el, ca loc, este oglindirea sufletului. La fel si Iadul, doar ca e opusul starii de Rai. Acestea sunt parerile mele.

Mersi mult, chiar m-ai ajutat

De unde ai dedus ca eu sustin idea cum ca "spiritualitate impune adevaruri in care trebuie sa crezi"? ( fac o paranteza si spun: cuvantul "trebuie" nu exista in dictionarul meu).
Mi s-a cerut sa-mi sustin afirmatiile si am scris, am postat link-uri catre informatii legate de ce am spus eu. Nu ma bazez pe NDE, nu cunosc foarte mult despre doar ce am auzit si am citit cateva randuri iar de stari psihedelice nu am scris nimic.

Spiritualitatea vorbeste despre noi, dincolo de realitatea acesta in care ne regasim. Daca sunt, suntem tot noi, descoperim mai mult din ceea ce suntem prin spiritualitate. Scopul meu e de a exista, de a fi autentic, ceea ce sunt cu adevarat dincolo de filtrul mental pe care il am, format din ganduri, experiente, concepte, lucruri invatate.

Nu exista un motiv dincolo de stinta. Daca nu esti capabil sa citesti cu atentie nu mai raspunde inapoi.

In primul rand sunt fata. Si in al doilea rand, doar pentru ca tu nu crezi in ceva nu inseamna ca nu exista. Si ce nu sunt capabila sa citesc? Mai vezi odata raspunsul tau ca nu scrie nimic cum ca "nu exista motiv dincolo de stiinta". Daca nu stii sa te exprimi nu e problema mea.

In primul rand sunt fata. Si in al doilea rand, doar pentru ca tu nu crezi in ceva nu inseamna ca nu exista. Si ce nu stiu sa citesc? Mai uita-te la raspunsul tau sa vezi ca nu scrie nimic cum ca "nu exista motiv dincolo de stiinta". Daca nu stii sa te exprimi nu e problema mea.

Frumos raspuns!

Totusi ce nu inteleg eu, de ce unii dintre noi ar dori sa fie nemuritor in trupul asta limitat?
Eu inteleg este atasamentul de lumea fizica si iluzia existentiala.
Sa nu judecam viata ca pe o carte ce are coltul copertei julit si necitind-o.

Pai pana mori viata poate fi un paradis. dar trebuie sa fii destul de destept sa stii cum sa il creezi. nu e vorba de final. ci de calatoria pana la final.

Poate fi un paradis la fel cum poate fi si un iad pe pamant, asta e problema.

Din cate vad ai computer/ ai internet. deci ai acces la 70miliarde de pagini web. dai din neuroni si iti creezi un paradis. nu e asa greu chiar.

Mersi pe langa atasament si fricade a murii, de a disparea (iluzia ecistentiala), poate sa mai fie o anumita agenda pe care o persoana sa o aibe, poate sa fie o perceptie de evolutie, de descoperire.

Total de acord!
E, uite de aceea viata este frumoasa, tot timpul surprize. O calatorie la nesfarsit...

Daa frumos spus, calatori prin infinit, o zi minunata in continuare!

Pentru mine paradisul inseamna fericire. Si asta nu se gaseste pe net.

Nu. aia se gaseste la traficantii de droguri. dar informatiile care duc la a fi implinit sunt pe internet.

Iar a fi implinit e mult mai important decat a fi fericit.

Deci tu crezi ca fericirea vine din droguri... ok. Si a fi implinit inseamna a avea experienta, si experienta nu se gaseste pe net, se capata din greseli, deci nu sunt de acord cu tine...

Eu am 29 de ani. tu cati ani ai?

Poti sa ai si 80 ca nu-mi pasa. Daca tu chiar crezi tot ce ai scris degeaba ai 29... Doar nu sunt de acord cu tine

Eu am incercat sa iti explic. daca nu poti pricepe. asta este. nu mai stau sa imi pierd timpul degeaba.

Da, asa e. Nu pot intelege ca pentru a fi fericita trebuie sa ma apuc de droguri. Nicio problema E o pierdere de timp pentru amandoi...

Uite si tu ce prostii zici. normal ca la 29 de ani stiu ca poti fi fericita si in alte moduri. dar ma refeream ca fericirea e un lucru ieftin si chimic declansat de endorfine.