Ordonare:
După relevanţă
Doar oamenii deprimati au puterea sa se sinucida. Am eu una pentru. Voi, daca nu am avea instinctul de autoconservare credeti ca ne-am "delecta" cu sinucideri mai spectaculoase?
RăspundeDepinde ce înțelegi prin "mai spectaculoase", dar nu. Degeaba dispare instinctul, că durerea tot rămâne și rațiunea ne dictează să stăm departe de durere.
Răspunde Adica mai macabre. Asta e instinctul de autoconservare, ratiunea care ne spune sa stam departe de durere si creieri imprastiati pe "rapirea din serai" dar tu faci o confuzie, moartea nu inseamna durere.
Tre sa ai o doza de nebunie nu atat putere fizica poti sa ai si 20 de kg sari dupa o cladire si aia e.
Un om slab, ar avea curajul sa se inroleze in armata in cazul unui razboi, stiind ca sansele sa moara sunt destul de mari? Am luat-o in modul asta pentru ca multi se ghideaza dupa fapta in sine (te sinucizi, gata, esti de rahat, esti slab, nu poti infrunta realitatea), una nedemna de respect in conceptia lor. Sunt sigur ca exista n oameni pe lumea asta care nu-si gasesc locul si ar vrea sa incheie socotelile cu viata, dar tranforma frica de moarte intr-un adevarat ideal al vietii lor. De asta nu se sinucid ei, si nu pentru ca sunt puternici. Asa, de dragul intrebarii, cati v-ati alatura armatei in vederea sigurantei patriei? Cine ar face un sacrificiu si ar muri pentru patrie ca un adevarat erou? Hmm?
Eu aş avea curajul, dar pentru care patrie? Pentru asta care-ţi fură banii din buzunar? Nu, mulţumesc.
Şi ca să răspund la întrebare, cred că atât persoanele slabe(disperare) cât şi persoanele puternice pot să-şi ia gâtul.
Patria nu se rezuma la o mana de conducatori care o exploateaza financiar.
Şi totuşi, cine i-a ales? Iar apoi dacă mă gândesc la ce mai rezervă ţara-n general, nu văd nimic pentru care ar merita să-ţi rişti viaţa...
Erou? Hai, mă, tu mai crezi în d-astea? Mai degrabă aș rămâne acasă, să am grijă de familia de care n-are grijă patria, cât timp eu sunt plecat s-o apăr. Și nici n-a avut vreodată. Armata și războiul sunt cel mai rău lucru de care a avut parte lumea asta... Cel mai degradant și umilitor pentru ființa umană. Nu e nimic eroic în asta.
Risca-ti viata pentru mai binele patriei tale; aduna-ti o gasca si mergeti peste parlamentari cu furci si topoare.
La o adica se mai razboieste lumea. Posibil sa vina rusii peste noi (atat ca nu prezentam interes), dar nu-i stres, tu stai acasa si ai grija de familie. Daca ar izbucni un razboi si ar fi plina tara de soldati care ne violeaza femeile, cred ca pentru sotia ta, te-ai transforma din pacifist intr-un personaj degradant.
Pentru soția mea, boss, nu pentru patrie. Ai înțeles unde bat și fără să vrei, observ. Refuz să iau parte de bunăvoie la o cauză care nu-mi aparține, dar, dacă vreo namilă de Ivan (cum ai zis tu) se atinge de vreun membru al familiei mele sunt în stare să mor cu el de gât. E atât de simplu. Asta nu face însă actul de război mai puțin degradant și nu mă transformă pe mine în erou. La dracu, că n-am învățat nimic din trecut și ne lăsăm drogați cu idei emise de mai-marii noștri. Războiul n-a adus nimic bun - asta ar trebui să conștientizeze umanitatea, marea masă, că ea e cea mai afectată. În timp ce conducătorii iau decizii și dau directive din confortul birourilor în legătură cu cât mai ai tu, eroule, drept la viață.
Sefe hai sa-ti spun o poveste vizavi de eroi. In urma cu vreo 15 ani reuseste sa ajunga acasa in Romania ultimul soldat roman prizioner la rusi in Siberia dupa 50 de ani. Acum era un batranel de 70 de ani si nu mai avea pe nimeni si nici casa. Ziarele si Tv vuia de stiri despre el, politicieni sau intrecut in declaratii pompoase i-a agatat si un scupat de medalie in piept sau pozat cu el ba chiar si in parlament la omagiat cu cele mai alese vorbe de tip Vadim si Paunescu si alti mancatori de rahat de credeai ca in sfarsit omul nostru dupa atata calvar si-a gasit conationali si o sa aiba batranetea linistita, dar... orice minune tine trei zile, dupa ce mancatorii de c, ăcat si-a facut probaganda l-a uitat si abandonat cu aceiasi usurinta cu care vorbeau. Omul a fost uitat si lasat pe strada de parca nimic nu se intamplase, doar un administrator de bloc i s-a facut mila de bietul om si i-a dat o camaruta la subsolul unui bloc. Despre ce eroi vorbesti? Hmm.
Cine i-a ales? Americani cu mana noastra pe stampila de la vot.
Dar iară e vina noastră că suntem marionetele altora...Da' dacă tot ai adus vorba -nu prea mă interesează politică deci nu-s la curent- câtă influenţă au americanii asupra statelor europene ca România, după opinia ta?
Nu stiu si nici cat asupra Romaniei, ce pot sa-ti spun ca dupa al doilea razboi mondial englezi avea 10% influenta si 90% sovietici. Acum e greu de apreciat pentru ca ne-o trage toti si cel mai mult noi insine.
Totusi, pe undeva, vrei sa ascunzi frica ce zace-n tine. Tu, erou in familie, iar eu, erou pentru tara. Daca n-ar fi existat eroii din front, posibil ca tu si radacina familiei tale sa nu fi existat in zi de azi.
Ca eroii nu sunt tratati ca atare e altceva. Nu ma astept de la conducatori la o conduita pe masura unui erou, avand in vedere ca se scuipa si intre ei. Tu, daca nu esti tratat ca un Hombre ce esti, risti sa nu ramai la fel de Hombre? Valabil si pentru eroi.
De pericole ai parte pe ambele fronturi. N-am negat faptul că luptătorii cu arma-n mână au ținut teritoriul ăsta așa cum îl vedem astăzi și îi respect pentru asta. Un respect de carton, fără nicio valoare reală. Dar nici războiul nu mai e ce a fost și noi trebuie să ne dăm seama cât mai repede care ne sunt inamicii. Nu mă refer la noi, românii, ci la întreaga masă de manevră, ăștia care-s trimiși să moară pentru cauze străine de ei, îndepărtați de familii. Înțelegi? Vorbesc aici de popor la nivel global. Cu toții avem la dispoziție șansa de a privi în istorie, hai să facem un minimum de efort să tragem și niște învățăminte din trecutul ăsta zbuciumat și cutremurat de urgii și războaie. Și să nu mai lăudăm personaje infame, ca Napoleon și Alexandru cel Mare, care sunt ciume ale omenirii. Sunt anti-război, moșule, pentru că singurii care avem de suferit de pe urma lui suntem tot noi, cetățenii de rând. Dar tot noi suntem ăia care avem puterea să-i punem stop.
Și, până la urmă, spune-mi ce e eroic în a muri cu mucii și mațele împrăștiate pe o rază de zeci de metri? Medaliile mor odată cu tine.
Hai sa-ti mai spun ceva, am avut o data un moment in care viata imi era indiferenta pentru o cauza, si banuesti cand in 1989, doar intamplarea a facut ca nu am fost pe directia vreunui glont si azi sunt viu. Acum mai toata lumea cica a fost lovitura de stat, putin imi pasa cea fost, oricum scopul a fost atins, dar daca atunci am avut "nebunia" sa nu-mi fie frica de moarte acum m-am razgandit, mi-e frica, ca am invatat ce inseamna sa te arunci ca prostul, orbeste si fara ratiune, fara ca nimeni sa te impinga in fata morti sa ai sansa sa scapi si ulterior sa constati si sa vezi cum isi trateaza eroii tara, ca pe niste rahati. Sa stai odata de vorba cu marii mutilati de la evenimentele din '89 si sa-ti spuna ei cu gura lor cum autoritatile i-a lasat de izbeliste cand unii dintre ei avea nevoie de interventii chirurgicale afara.Ti-am dat si exempu ultimului soldat roman venit din Siberia dupa 50 de ani care a fost trimes sa apere tara si tara ce a facut? I-a tras un scuipat in piept si la lasat in strada fara un acoperis si sa moara de foame. Si tu imi spui baliverne de eroisme. Erou in familie da pentru tara fii tu, imbatate cu apa rece, eu am tras concluzia. Iar razboaiele nu sunt concepute de cetateni ci de spurcatii de politicieni, atunci sa se duca ei sa se lupte si cu tine eu n-am treaba cu asta.
GenOm, nu ma refeream la frunti inguste, gen Napoleon. Eu faceam trimitere la oamenii care-s chemati in razboi pentru a-si proteja tara in caz de razboi. Nu am zis de nicio culoare ca-i agreez pe astia de incita la razboi, nu! Am un respect deosebit pentru cei ce pun umarul la protectia tarii atunci cand aceasta e atacata. Fie vorba intre noi, nu medalia ma face erou, corect? Pai atunci, erou fiind, de ce m-ar interesa/impulsiona medalia survenita in urma razboiului in caz de supravietuire? Exista sentimente lanuntrice mult mai profunde, sentimente pe care le traiesti nemijlocit in campul luptei, stii ca te dai totul pentru tara ta, pentru siguranta celora care i-ai lasat acasa.
Pe câmpul de luptă nu mai dai doi bani pe țara ta, și singura cauză pentru care ajungi să lupți e aia a supraviețuirii. Oricum, noi doi suntem niște ingrați, vorbind aici, la căldurică, de efectele și traumele cauzate de război, de eroi și de supraviețuire, de degradare și de eroism. Dar privește ce am spus mai sus: nici războaiele nu mai sunt ce erau. Războiul în care vei lupta, nu ne va aparține, nu va avea nicio legătură și nu va servi interesele României sau ale tale, ca soldat/cetățean. Vremurile de care vorbești tu au apus sau, mai corect spus, au căpătat o altă față, mai perversă, mai vicleană și mai sinistră.
Uită-te la individul care-și muncește cârca, zi de zi, de la apus la răsărit, ca să-și întrețină familia.
Poate ca n-o sa-mi apartina, dar experientele multumita lui imi apartin, nu mi le poate schilodi nimeni.
Hombre, un adevarat erou nu asteapta sa fie pupat in toate gaurile atunci cand se intoarce in tara, intreg sau pe jumatate. El si-a trait gloria in razboi. Si da, m-as lupta pentru tara la o adica. Experienta din afara razboiului o au aproape toti. Eu vreau sa traiesc si altfel de experiente, mai nebunesti asa, pentru tara si in acelasi timp pentru mine. Tu, pentru ca ti-ai crescut copiii, astepti sa te tina pe palme la batranete? Mi-e greu sa cred, batrane! Esti impacat cu gandul c-ai avut puterea sa-i ajuti; aici s-a consumat gloria ta, ca parinte, iar gloria mea, ca soldat, se va consuma pe front.
Hai sa-ti mai zic ceva sa te amuzi.In urma cu ceva ani eram de vorba cu un colonel de armata la una mica intr-un bar si dupa cateva votci a crescut in el gloria, eroismul si patriotismul si a inceput sa baliverneze ca trebuie sa ne aparam de unguri. Ii spun colonelului Marciu ca eu nu merg la razboi pentru ca nu am nimic de impartit cu cetateni unguri si tot acest scandal intretinut intre noi este facut de politicieni infumurati atat de o parte cat si de cealalta. -Atunci daca nu mergi la razboi te bagam la puscarie ca in caz de se aplica legea martiala. -Da merg la puscarie, dar nu merg la razboi duveti-va voi gloriosilor si cand se termina razboiul eu o sa fiu scos de la puscarie iar voi gloriosilor veti fi morti majoritatea si eu am sa va *** muierile. - Nici eu nu mai merg la razboi zise colonelul. -Eee colonele, vezi pana unde iti fu patriotismul, pana la curu' muierii. Asa ca fratioare consumate glorios pe front, tot raul spre bine, barbati mai putini muieri mai multe, sa aiba si baieti la discretie. Apropo ai vazut filmul romanesc "Duios Anastasia trecea" ti-l recomand.
Hombre, razboiul e pentru onanisti ca mine. Pot da una scurta si pe front, printre gloante si urale.
Normal oamenii slabi se sinucid, deoarece nu pot trece peste greutatile pe care cateodata viata ti le intinde dar, doar oamenii curajosi se pot sinucide.Cum sa te omori tu singur pe tine?
De obicei doar cei slabi ce sinucid. Dar mai este o posibilitate cand cineva este scarbit de viata...sau i se pare ca viata sa nu are sens. In general e vorba de cei bogati care dupa ce au "gustat" de toate au ramas nemultumiti...
A se vedea cazul Jesse Livermore.
Doar oamenii slabi se sinucid. Te-ai gandit de ce se sinucid? Pentru ca nu sunt destul de curajosi sa dea piept cu viata, insa sunt si exceptii: nebunii (ei nu discern raul de bine).
Cunosc un fost coleg de liceu care cântărește cât un bizon, dar este atât de prost încât nu ar reuși vreodată să-și facă rău (?) singur. Despre ce putere vorbești?
Da,dar ei nu o fac, doar cei slabi se sinucid deoarece nu au curajul sa infrunte realitatea.
Nu. Nu stiu daca mai stiti incidentul cu Andrada, fetita de 12 ani ce s-a aruncat de la etaj. Ei bine, ce pot spune. Andrada era verisoara unei prietene... ea era o fire foarte timida, fricoasa de genul ei. 
. se speria doar de un paianjen mic. Ea s-a certat cu prietenul ei Vasi, si din cauza ca nu era puternica sa treaca peste, nu a stiut cum sa isi manifeste sentimentele in asa fel ajungand la sinucidere. De cele mai multe ori... copii se sincuid deoarece sunt mici si nu stiu cum sa isi stapaneasca furia asa ca incearca sa ascunda durerea sentimentala cu durerea fizica tainduse, sau chiar ajungand la sinucidere. Dar adultii pe de alta parte, se sinucid din frica, din faptul ca viata e grea, nu bani, nu iubire, nu nimic. Si nu mai suporta. Diriginta mea a urmat un curs de psihologie, a fost psiholog si ne-a spus mai multe. Sper din tot sufletul ca te-am ajutat. Fundita? 
Nu are de-a face puterea cu sinuciderea. Cei care se sinucid sunt prea laşi să înfrunte viaţa
.
mie mi se pare ca cei slabi se sinucid. Aici depinde poate o sa imi spuneti unii ca si Decebal s-a sinucis si chestii d-astea dar in vremurile noastre cei slabi se sinucid, cei ce nu mai fac fata (dpdv psihic). Si nemaiavand puterea sa lupte renunta si recurg la astfel de gesuturi.
Daca te sinucizi inseamna ca esti slab si nu poti infrunta realitatea ce te inconjoara asa ca nu poti spune ca esti putarnic daca te sinucizi ci las.
Nu trebuie sa fi puternic ca sa te sinucizi.Dar normal numai Dumnezeu are voie sa ne ia viata.Nu noi, nu o persoana, nu are dreptul nimeni sa ne ia viata sau sa ne luam viata.
Nu sunt puternici, ci slabi. Dacă ar fi puternici, ar înfrunta realitatea, aşa cum e ea.
Doar cei lasi se sinucid.Cei puternici is gasesc forte pentru a trece peste greutatile vietii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
