Https://www.graiul.ro/......xperienta/

Pe bune?! :|
Și oare babele alea cu "experiență" n-or fi avut și ele cândva "neexeperiență"?!
Și când toți moșii de profesori vor da ortul popii, că de, cândva generația lu' mama și bunicilor noștri v-or deceda și deci profesorii babalâci vor fi morți, cine va mai educa pe copiii lor?! Nu tot noi, generația Z de azi și generația tânără?! :|
Și dacă cei tineri vor fi priviți mereu ca "fără experiență" când vor mai ajunge ei experimentați?!

Și acest tipar se extinde la toate domeniile muncii. Dar apoi susțin tot patronii și șefii și cei mai norocoși ai vieții că de "lumea nu vrea să muncească secolul acesta". Păi, poate unii au pile și intră mai ușor la un job sau au noroc de cineva care-i mai ia pe nu știu unde și le mai arată câte ceva, dar alții nu au nici norocul ăsta măcar, de a avea pile, care să-i bage cât mai de mici la un job și rămân la a aștepta 18 ani ca să de angajeze și uneori aceștia cei mai nenorocoși, la 18 ani, chiar dacă intenție există, nu există șansă, că de se lovesc tinerii de "experiență". Păi nu toți au norocul, frate de un tată sau o mamă cu magazin sau cu shaormerie sau orice altceva firma sau ceva prin care copilul își poate lua experiența din fașă.

Păi, să-mi fie cu nesupărare, dar eu una nu mai vreau să muncesc într-un mediu de ăsta. Chiar și de ar fi să devin cerșetoare sau să fur, eu una nu doresc să muncesc într-un mediu așa toxic și care mă tratează cu dosul, dar mai ales mă privește de sus. Și sincer, asta e valabil pentru toți oamenii din generația mea, care s-au lovit de acest ra&at. Nu e vorba că noi nu vrem să muncim, ci sistemul ne tratează ca pe niște proști, frate, doar pentru că, chipurile, nu avem experiență.

Eu atât întreb ca copilul de grădiniță. Cum un om și-ar câștiga experiența într-un domeniu al muncii, dacă nu tot muncind?!
Să nu-mi pomeniți, vă rog, de voluntariat sau practică. Și eu am făcut practică peste 4 ani în școli și grădinițe și chiar "voluntariate" prin școli și grădinițe, le numesc "voluntariate", deoarece erau niște zile fără plată pentru angajare și deci tot stând prin grădinițe și școli, câte 1, 2 săptămâni, pot numi că am ceva practică și voluntariat la activ, dar vreau să vă spun că nimic din ceea ce faci la o practică sau un voluntariat pe domeniul tău, chiar, nu are nicio legătură cu jobul în sine sau ca atunci când ai tu acel contract de muncă și dai tu răspunderea efectiv pentru munca depusă.
Deci nu-mi veniți cu ideile astea. Și și chiar dacă ar fi de ajutor un voluntariat sau un stagiu de practică, tot nu te valorizează mai mult în ochii lumii.

Deci întrebarea care mă macină... de unde naiba atâta răutate și 0 răbdare și empatie în secolul 21 cu debutanții și începătorii în ale muncii lor?! De unde?! Că am obosit să văd atâta răutate, frate, în jur.

Adios! Am scris totul corect gramatical. Altfel și TPU m-ar fi atenționat.
Cum spuneam deci, adios!

Răspunde

Raportează

Evaluează

TPU nu corecteaza toate greselile, e un proces automat care nu acopera tot. Si "v-or deceda" e o greseala semnificativa. Sau "a*cratima*ti fost", 'sunte*cratima*ti" s-a.m.d. pe care le-am mai vazut pe internet. Initial am pus cratima dar corecteaza automat TPU.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nope, deocamdată sunt ceva mai bine în învățământ... șefa nu mă prea place, dar aia e, mă mulțumesc cu respectul părinților, pentru care am muncit enorm ca să-l obțin, ba chiar am renunțat la orgoliul meu pentru a mă pune bine cu ei și evident iubirea elevilor mei care, zic eu, e cea mai importantă, până la urmă, ei contează cu adevărat. Dar da, la începuturile acestui job, am fost tratată cu dosul peste tot, de la șefi, la colegi, dar mai ales de la părinți, ciuuudat că nu de la elevi, elevii mei m-au adorat de la începuturi, chiar când eram mult începătoare și nu știam o groază de lucruri, însă elevii mereu m-au respectat și ciuuudat chiar plăcut. Dar nu pot spune același lucru și despre părinți lor. Cu care am avut conflicte monstru, iar habar nu am de ce, șefii, directorii din școli, chiar și de stat, ba ciuuudat, mai ales a școlilor de stat, sunt uneori mai îndoctrinați și țin la imaginea școlii mai ceva decât cei de la privat, unde ai spune că na, omul ăla e patron și e important ca afacerea să-i meargă. Deși la privat, da, nimic de zis, oamenii își aleg angajați buni, totuși directorii de acolo, sunt entuziasmați de tineri învățători, educatori și profesori, pe când directorii de la stat, probabil că tocmai că știu că nu te pot da afară cu una cu două, mai ales dacă intri pe merit și pe nota ta de la titularizare se poartă cu tine ca cu ultimul om, ca și când ai fi la nivel cu femeia de serviciu și nu ai fi tocit totuși pentru titularizare și nu ai fi făcut un liceu pedagogic sau o facultate în domeniu, chiar dacă nu ești titular ci doar suplinitor, dar pur și simplu te tratează cu superioritate, că de, mai ales ești un prost începător și mereu te pune pe tine pe ultimul plan când apare un conflict cu părinții. Adică ce vreau să spun e că, deși la stat nu plătește nimeni niciun ban pentru a-și da copilul la școală, ba chiar mulți în ziua de azi mai iau tot ei bani pentru a veni la școală, ca banii de burse, totuși, directorii tot cu părinții țin și merg pe principiul din comerț "clientul totdeauna are dreptate" la noi e "părintele totdeauna are dreptate".
Deci doar asta mă mai doare în ziua de azi, dar oricum, cum spuneam, părinții de anul acesta chiar sunt ok, chiar comunic foarte ușor și frumos cu ei, deși cred că și de partea mea și-a mai făcut terapia efectul, că altfel nu-mi explic cum de în trecut când vorbeam cu un părinte simțeam că vrea doar să mă umilească sau supere pe mine, iar azi nu o mai iau așa de personal și reușesc să mă detașez mai repede de problemele cu care vin părinții și să le percep doar ca pe problemele și nemulțumirile lor și nu că musai ar avea ceva cu mine sau cu felul meu de a fi. Dar asta după aproape 7 ani de terapie. Sau poate maturizarea m-a ajutat să nu mai fiu nici chiar așa de sensibilă, ori poate doar nevoia de a-mi păstra jobul și de a nu-mi mai da demisia cum o făceam în trecut la orice discuție sau ceartă cu părinții sau cu șefii.
Dar cum spuneam, emoțional, pe alocuri tot te consumă jobul ăsta. Pentru că aici vin toți cu problemele lor, copiii, părinții, tu orele alea 4 trebuie să te împarți în a-ți face cât de cât orele pentru a da dovadă că ai făcut ceva cu ei, dar printre picături să-i și consiliezi și vorbești cu ei, deoarece sunt unii supărați sau pierduți, printre care mai apare și bullyingul școlar care e destul de în floare secolul acesta și apar "anchete" prin școală, porți discuții, ții morală, chemi părinți și why not, ajungi chiar să consiliezi părinți că uneori nu se ceartă doar copiii între ei și ajungi să te trezești și cu părinți ce se ceartă, pe whapp, pe la porțile școlii, prin cancelarie, ferească Dumnezeu pe la inspectorat și Minister și așadar, tu mereu ești acolo pentru toți, dar pentru tine cine?! Plus că, după ce-ți tai din ore cu aceste aspecte moralistice + ce mai apare administrativ, excursii, poze, serbări, extracurriculare, mai îți iei o oră în plus, ca să stai cu ei, ca să-i aduci măcar la zi cu materia, nu mai zic și să-i ridici. Și uite așa ajungi să stai câte 5, 6 ore pe la școală zilnic, în loc de cele 4 ore prevăzute. Și nu m-ar deranja să stau aceste ore, dacă birocrația din spate nu ar mai fi așa stufoasă. Dar deși ne-am digitalizat și totul părea mai simplu, totuși hârtia și ștampila și înregistratul de hârtii + dosarele cu șină sunt sfinte într-o școală de stat. Dar cică noi avem Săptămâna Verde și facem conștientizări cu copiii despre importanța reciclării, salvării planetei și chiar a salvării copacilor, dar noi ucidem mii de copaci anual pentru mii de hârtii, multe dintre ele inutile și nici la nivelul elevilor nu e mai simplu, deoarece astăzi, se cere n caiete pentru fiecare materie, caiet de clasă, caiet de teme, caiet simplu, caiet special, caiet de nu știu care și nu știu care, manuale de la școală + auxiliare, culegere de nu știu care și nu știu mai care, fișe peste fișe și tot așa.
Dar cică noi facem conștientizări de salvarea planetei și reciclare. Mda...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Meseria de profesor consta in a indruma si invata elevii. Daca ei sunt multumiti de tine, asta e singurul aspect important! Vorbele celorlalti (ca e vorba de director, colegi, parinti etc.) sunt complet irelevante. Da, devine enervant sa auzi lucruri rele despre tine, mai ales ca nu vin din partea celor cu care lucrezi direct (elevii). Dar exista o zicala, "cainii latra, ursul merge". Daca ei te plac, felicitari, reusesti sa fii o profesoara buna!

Răspunde

Raportează

Evaluează