De aici începe îngrădirea unor drepturi, din liceu. Dacă gândești că nu o să te poți acomoda mai bine renunți. Un lucru e clar, ți-o spune cineva care a trecut prin toate aceste etape. Liceul e doar un pas spre acomodarea de a fi sub ordin o viață întreagă. Așa că dacă nu poți trece peste această perioadă renunță deoarece mai târziu îți va fi mai greu. Gândește-te că singura opțiune care mai ținea în viață atracția spre o carieră militară și pe care politicienii au anulat-o a fost posibilitatea de a ieși la pensie mai devreme. Ori tu nu mai beneficiezi de ea. Ce îi mai mână pe cei care sunt tineri să acceseze o carieră militară? Probabil se mulțumesc cu un salariu regulat și cam atât însă dacă pui în balanță sacrificiile pe care trebuie să la faci și la drepturile la care trebuie să renunți o să vezi că în această situație cam ieși pe minus. Întradevăr, la penuria de locuri de muncă din România în ziua de azi e bun orice loc de muncă însă prețul plătit pentru acesta se va vedea peste câțiva zeci de ani când la 60 de ani spre exemplu o să fii obligat să treci probele sportive. Iar dacă nu le vei trece statul îți va da cu piciorul în fund și se va lipsi de tine chiar dacă ți-ai adus o contribuție să zicem cu onoarea caracteristică militarului. Asta a fost doar un exemplu, aș putea continua să scriu ore întregi legat de subiect. În concluzie, dacă vrei să ai un loc de muncă sigur, rămâi în liceu, urmează toate etapele în carieră însă să nu te plângi după ce ai ieșit ofițer că tu fiind din Oradea, ai prins loc la o unitate din Buzău, Babadag sau mai rău București și nu îți rămân bani după ce îți plătești cheltuielile să supraviețuiești decât cu ajutorul părinților care vor veni să-ți facă aprovizionarea cu alimente. (Vorba aia din filmul Terminus Paradis - "Asta v-am zis ca să știți...").