Sunt o persoana cu tipul de personalitate ISFP adică aventurier și sunt un om mai liber din fire, nu îmi place să fiu angajat undeva, eu rezist 2-3 luni la un job și apoi îl schimb, unele sarcini le termin abia la pe sfârșite si nu am impulsul acela sa fiu perseverent într-un domeniu, constant, organizat, disciplinat samd, sunt tânăr 25 de ani dar nu mai sunt chiar la prima tinerețe și trebuia până acum să știu ce să fac cu viața mea, să știu ce domeniu să urmez, să am facultate, să am o prietena, cei din familie sau prietenii tratează superficial problema și nu pot discuta cu ei probleme de acest gen că tot îmi reproșează, as vrea sa fiu mai matur, mai organizat, mai puternic și să mă schimb, prea târziu m-am trezit si observ că încă sunt un copil și nu reușesc să scap de acest mod de viață haotic, îmi puteți da niste idei, sfaturi poate chiar din propria experiență?

Ca tine sunteti multi. De aia angajatorii prefera oameni cu experienta, care nu au probleme cu munca 8 h, cu programul de lucru, cu venitul la timp la serviciu.

Probabil inca locuiesti la parinti, ai caldura, apa si mancare, asa ca nu te stresezi sa iti castigi existenta.
Daca vrei sa te schimbi, muta-te singur sau cu vreun coleg, invata sa te gospodaresti, sa iti speli si sa iti gatesti. Ai sa vezi ca serviciul devine prioritar, pentru ca e sursa ta de venituri.

Caracterul nu se schimba sa stii. Oricat ai incerca, la un moment dat vei obosi sa te prefaci ca esti ca altii din jurul tau. Uite nici mie nu mi-a placut sa lucrez pentru altii. Am detestat fiecare zi din viata mea cat am avut job si sa stii ca am schimbat mai multe joburi in diverse domenii pana sa imi deschid propria afacere. Nu zic ca e usor sa ai o afacere pentru ca sunt multe piedici, ai nevoie de niste bani de inceput care se strang greu, mereu apar probleme de toate felurile dar macar nu-mi spune nimeni ce sa fac si cand sa ma trezesc ori la ce ora pot sa plec.

In privinta unei relatii, chill ca n-ai 60 de ani. Eu am 27 si uite ca nu mi-am intemeiat o familie nici la ora actuala si nici iubita n-am dar personal nici ca putea sa ma intereseze mai putin de atat. Pentru mine prioritatile sunt altele, nu sa cresc plozi si sa fiu ca majoritatea turmei de oi.

Facultatea o faci strict daca ai o inclinatie puternica spre un anume domeniu si iti doresti sa profesezi si sa faci performanta in aria respectiva de activitate. In rest nu-i vad rostul daca iti spargi creierii 3/4/6 ani doar pentru a pune in rama o bucata de hartie care pe tine personal nu te va ajuta cu nimic.

Vad ca oamenii iti recomanda sa te muti singur si sa te "scalzi" in saracie ca sa te duci cu scarba in suflet la un job de 2 bani doar pentru a supravietui de la un salariu la altul. Ei asta numesc viata pentru ca asta au vazut la parintii lor si la cei din jurul lor si atata ii duce capul. Eu personal consider asta cel mai mare auto-sabotaj din istoria omenirii. Adica in loc sa tintesti spre mai bine, spre independenta financiara, tu tintesti spre a fii sclavul altuia si a trai cu un salariu de nimic de la o luna la alta. Am exemple concrete de la fosti prieteni/cunostine/fosti colegi de munca ce au ales viata asta de oaie saraca si acum se scalda intr-un ocean de datorii si traiesc de la o zi la alta din salarii de nimic cu cate 2-3 copii pe cap la 25-27 de ani, rate la N banci si isi regreta toate deciziile facute. + Sa nu mai zic drame cu partenere/parteneri infideli/infidele si altele. NU vad care e graba spre o astfel de viata.

Sfatul meu: Fii fericit cu cine esti de fapt si inceteaza sa te mai pliezi pe standardele joase ale altora!

Legiunea Străină! Te disciplineaza de îți sar capacele!

Eu nu inteleg nevoia oamenilor de apartenenta. Recunosc ca pana la tine habar nu aveam ce inseamna ISFP.
Personal am navigat impotriva multimii si mi-a mers bine.
Treebuie sa intelegi cateva lucruri. Fiecare persoana e diferita in functie de propriile experiente. Sunt o groaza de "aventurieri" ce exploreaza lumea din jur cu joburi stabile.
Singurul meu sfat e sa iti setezi niste targheturi, si sa fi consecvent pentru atingerea lor.
Ex: 1. independenta financiara (nu te-ai saturat sa ceri bani de la parinti?, nu iti e deloc jena? 25 de ani si esti nevoit sa cercesti la cunoscuti pentru a cumpara ceva?) Va trebui sa inveti sa apreciezi banul si efortul facut pentru obtinerea lui.
2. Stabilitatea nevoilor de baza (casa, mancare, afectiune). Va trebui sa devi un adult responsabil sa si te detasezi de parinti. Inchiriaza o camera pentru inceput (e mai ieftin) sau daca ai prieteni inchiriaza cu altcineva o locuinta. Invata sa iti faci singur de mancare, chiar daca sunt niste banale oua ochiuri sau cartofi prajiti la inceput. Cand esti independent, oportunitatile de ati gasi o partenera compatibila cresc considerabil. Daca aveti chef sa va faceti de cap, ii spui partenerei, sti..la mine nu se poate ca sunt parintii acasa.
3. Stabilitatatea nevoilor emotionale (apartenenta, recunoastere, stima de sine, si cunoasterea propriului eu) Pentru aceste targheturi e nevoie sa citesti mai mult, si aici nu ma refer la chilotarii, sau ultimile barfe din cartier. E nevoie sa descoperi ce calitati ai si sa le fructifici. E nevoie sa descoperi oameni cu viziuni comune si impreuna sa actionati pentru indeplinirea lor. E nevoie sa oferi fara sa ceri nimic la schimb, si sa ajuti fara sa ai pretentia de a fi ajutat. Tu trebuie sa fi acel cineva care actioneaza pentru ati ajuta semenii cand altii nu o fac. Cu alte cuvinte, munceste ca sa devii cea mai buna versiune a ta in loc sa pierzi timpul plangandu-te ca pana acum nu ai realizat nimic.