Care stiti niste maxime, cugetari despre iubire:X?:d... dau fundita la cele mei frumoase:p

Iubirea iarta, crede si suporta orice.
Iubirea nu-i decat o vorba goala, ce se loveste de peretii unei camere mute de durere, a unui suflet pierdur, care a incetat sa mai spere in iubire.
Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.
Iubeste profund si pasional. S-ar putea sa fii ranit, dar e singura cale de a-ti trai viata pe deplin.
Iubirea e ca o boala:depinde daca se prinde sau nu de om.Si tot ca o boala:ori trece, ori te omoara.
Dragostea este un lucru simplu si profund.Este un fapt de viata, nu o iluzie.
Astea sunt doar cateva... din cele care mie, personal imi plac

Uite o poezie:
Poezia "Dar despre iubire, stapane?" a lui Kahlil Gibran este una dintre cele mai complexe definitii ale iubirii:

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.


O simtim ca pe caldura sangelui, o respiram ca pe aerul insusi, o pastram inlauntrul nostru ca pe propriile noastre gandur.ste o stare inexplcabila exprimata prin 6liter. e iubesc!

Nu poti atinge iubirea dar ii simti dulceata ce se srtrecoara peste tot!

In viata noastra exista o singura culoare asemenea celei de pe paleta unui pictor care da inteles vietii si artei.Este culoarea iubirii!

Iubire este un cuvant scurt dar cuprinde totul:inseamna trupul, sufletul, viata, intreaga fiinta! Te iubesc.

Sper ca iti plac:*

Cel care te face sa plingi, nu-ti merita lacrimile, iar cel care le merita nu te va face niciodata sa plingi.
Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decit cu prietenia.
Iubim si totusi urim, iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua.
Poate ca nu dorim sa se intimple cu adevarat si totusi o facem.
Cind iubesti, nu ranesti, nu ceri nimic celuilat si, nu astepti sa ti se dea, pentru ca dragostea vine din adincul sufletului...
Vintul imi fura o lacrima e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licariri de stele precum caldura miinilor o clipa si apoi, nu mai conteaza...
Stau intinsa pe malul marii si adierea vintului ma face sa simt vibratia dragostei ce ne leaga.
Marea ingina cuvintele tale rostite odata care acum s-au dispersat in negura uitarii.
Ploaia asta de la fereastra o trimit pina la tine, sa plinga in locul nostru, trimite-o inapoi cu minus de fulgere cu plus de ceata cu minus de durere.
Esti prima dragoste nebuna ce sufletul mi l-ai luat mi-ai luat si sufletul cu tine cind te iubeam cu adevarat...
Deseori zimbetul celui care sufera e mai dureros decit lacrimele celor ce pling!
Iubirea apare si dispare, dar intodeauna ramii cu gustul acelei perioade fericite cind iubesti!
Iubete-l pe acela care le merita cu adevarat. Iubeste-l pe acel care te suna inapoi, dupa ce i-ai inchis telefonul...
In asfintit aleile sunt pustii, toate vietatile orasului s-au adapostit lasind in urma lor pasi grabiti, teama de a se lasa atinse de lacrimile cerului. A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic in zari indepartate.Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamint vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea. Vino la mine, stinge lumina si... du-ma in ploaia de afara nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincola de fereastra aburita, acum, nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi, desculti fara umbrele.Sa ascultam simfonia infinetelor picaturi ce, mor lovite de frunzele copacilor. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa simtim sub talpile noastre fiecare radacina cum danseaza cu noi. Sa ma saruti atunci cind ploia ne loveste mai tare. Sa ma imbratisezi atunci cind tunetele ma infioara. Impreuna sa stigam Iubirea fara ca nimeni sa auda acel Te Iubesc pe care ploaia il va topi in picaturile sale!

Ti-as da inima mea, dar a suferit prea mult, ti-as da viata mea dar trebuie sa mearga inainte ti-as da totul dar e prea tirziu caci s-a terminat.
Nu stiu ce a fost intre noi o dragoste, o minciuna, o obisnuita dar orice ar fi fost a fost un vis frumos
Ma doare inima in piept chiar daca in gind implor dupa ajutor nu e nimeni sa imi intinda mina. Nu le pasa
Sper ca ti-au placut.

Nimeni nu merita lacrimile tale, iar cel care le-ar merita, nu te-ar face NICIODATA sa plingi...