Nu a fost amantul ei, a fost un gen de prietenie legata de preocupari culturale, practicata in epoca, pe care o putem aproxima ca asemanatoare prieteniilor literare din zilele noastre. Ea era jansenista, nu cauta relatii sentimentale, iar el avea alte amante, cu totul alt gen de femei.
Am cartea și am început să citesc la ea. Îmi place. Pe lângă acțiunea propriu-zisă, te și introduce în atmosfera aia de la curtea Franței - din vremea lui Henric al II-lea, dacă bine înțeleg, cu intrigi, gelozii și orgolii. Mai evadăm și noi din epoca contemporană, să aflăm cum a fost și în vremurile mai de demult. Scriitoarea are talent, scrie frumos și pare să fi avut o distincție aparte. Citeam undeva pe net că marchiza de Sevigne o desemna "cea mai adevărată femeie din Franța".
Monicamonic84 întreabă: