Fiecare tinde spre perfectiune, vrea mai mult, nu se multumeste niciodata cu ce are, oricat ar avea, vrea o schimbare, vrea mai mult, vrea sa fie primul, sa aiba mai mult decat oricine, dar in goana lui dupa "mai mult" uita de lucrurile cu adevarat importante, deci nu exista om perfect, se lasa purtat de pasiuni, vicii, vrea putere, vrea tot.
E o generalizare individuală dacă vrei dar atunci când vorbim de om ca specie superioară?
Suntem specia care stăpânește planeta prin inteligență și putere, atunci ce ne determină să căutăm o altă stare dacă nu perfecțiunea sau evoluția în altceva?
Să fie oare doar curiozitatea?
Misto fund
Mda, am primit si "complimente" mai rele
As putea sa-ti scriu un roman despre fundul tau, daca vrei. Chiar am facut un compliment sincer. Daca nu vad eu bine, asta-i alta parte.
chiar as vrea, sa nu exagerez, nu roman, dar poate o nuvela
)
O nuvela e mai potrivita in cazul asta, buna ideea.
Deci fundul tau se numeste Gamass si totul se intampla in secolul 19.
http://i.imgur.com/vtRiVpV.png;;)
Maxim zeite, vampiri, tot mi-am dorit mereu sa fiu o printesa... "gamass"
) ok imi mai lipseste soferul personal caruia ii duc mereu lipsa cand ma intorc de la scoala
)
Ca specie suntem primate din familia hominide si ne-am dat denumirea de om. E posibil ca maximum de evolutie al nostru homo sapiens sa se incheie aici, asa cum s-a incheiat si la homo neanderthal. Dar cine poate stii cu precizie, momentan suntem o specie destul de "tanara" avand in vedere evolutia cere se intande pe milioane de ani.
Suntem mai perfecti ca celelate hominide.
Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!
Esti la o lectie aici,o lectie despre viata ta,tu o formezi,vrei s-o perfectionezi,o sfaramitezi,o conturezi,o pansezi cu luciu de fatada,pe-o rana vie, moarta... Tu faci dalta ca sa piara, tu faci inima sa apara, tu esti perfect in inexistenta, nu esti perfect in existenta.Perfectiunea e moarta, nu o vezi.Perfectiunea,de fapt, nu exista.
Lectie despre cub, lectie despre tine, lectie despre moarte, ca de altceva nu mai ai parte.Viata e o lectie despre cum sa mori, dupa cum spune si Bonaparte "When i thought i was learning how to live, i was learning how to die". Perfect esti mort, existenta e vie, imperfecta.Tot ce-i viu e imperfect.
Perfectiunea nu exista...
Sau...perfectiunea,in conceptia mea aberanta, reprezinta unicitatea, esti unic prin propria existenta.Suntem perfecti cu totii...
Pardon...
citatul e al lui Leonardo Da Vinci, si trebuia sa scriu while, nu "when". In fine, am facut-o de cacao
Ai îmbătrânit Maestre! Ochii mari, negri și alunecoşi, inimă zburdalnică...s-au dus.
E, lasă nu te întrista prea tare că bătrânețea îţi aduce înțelepciune! sau poate senilitate?
Da,sunt decrepit,saracu' de mine,sunt sleit de puteri, nu mai pot face fata lumii de afara, sunt in interior, undeva, adapostit de toti si de toate.Atmosfera haotica a exteriorului imi provoaca tulburari psihice, la naiba, imi revin la normal, doamne fereste...
Lasă și tu atitudinea asta deprimantă că se contagiază netul! Găsește-ți o prietenă cu spirit de aventură, plină de viață și radianta de iubire; dacă ai deja una, schimb-o; ia-ți o slujbă, crește porumbei, colecționează timbre; f-ă și tu ceva caritabil și lasă filosofia mai moale că deja, de atâta încătușare îşi cere drepturile!
Dacă-ți lipsește o încurajare să nu te sfiești s-o ceri; sunt cu-n picior în groapă dar tot găsesc eu o rădăcină de care să mă țin atunci când îți voi întinde mâna!
M-ai facut sa rad copios cu raspunsul asta
Eu sunt la liceu,oricum,nu-s chiar asa de batran precum par
O sa ma gandesc la ce mi-ai spus cand voi fi o leguma, daca mai apuc pana atunci, cine stie, pot sa ma sinucid in orice clipa, daca imi vine cheful
Știam eu că ești în floarea vârstei și oricum e plin de columbofili tineri cu iubite pline de viață de chiar îţi vine greu să alegi care sunt de fapt porumbeii.
Nu-mi plac porumbeii, sa gainateaza cand ti-e lumea mai draga...cateodata pe pamant, cateodata pe un sfant, cateodata pe-un mormant.
Mai bine cu caprele lui Hombre, am auzit ca si-a facut bordel de capre, de cand s-au inmultit zoofilii pe la el in sat
Adevărul e că nici mie nu-mi plac decât porumbiţele dar alea dintre ghilimele. Cât despre Hombre...el e spirit întreprinzător și dacă ies mai mulți bani din zoofilie decât din lapte și alte produse, n-are el mustrări de conștiință. Da am auzit că are capre bune; așa o fi?
Le-a invatat credincioase,sa nu cumva sa li se urce la cap,si sa-si ia talpasita de la el din ograda,sa plece in alte tari,unde se vinde mai scump laptele si branza, sa nu mai fie nevoite sa se prostitueze
Are capre bune, da, le exploateaza la maxim, bietele dobitoace.
Acum și tu...le exploatează; poate că le place!
Are el unaaaa ...credincioasă rău dar se înțeleg greu. Se tot caţără ea cât de sus poate și el vrea s-o tragă înapoi, știi ...cu picioarele pe pământ dar capra, capră ce să ai pretenții S-o fi visat și ea săraca, capră neagră și tot la înălțime trage. Saracu Hombre, mult are de lucru cu ea!
Ptiuu,au intrat dracii-n ea! Luam tot neamu' de crestini de pe TPU, avem si preot chiar, cu experienta("Preotul", cica e de 16 ani preot,si intra pe TPU,sa ne arate "calea"),si mergem la Hombre,sa-i exorcizam capra,aducem tamaie,smirna, cruci, coroane cu spini, cuie, si o rezolvam.
Ptiuu, drăcia dracu'! Popă, aici? Păi ce măi Ciorane, nu mai merg copiii la biserică de a intrat ăla p'aici? Pedofil nenorocit! De-l văd îi fac sutana cearceaf!
Mă, ăsta o fi popa pedofilu de la baubaulica din sat; ăla de l-au dat afară din biserică pentru că se dădea la copii! Eeeee, prieten intim cu baubaulica; a suferit ăsta când l-au alungat pe popă de parcă era iubita lui ....sau mai știi, ciudați tare câte unii!
Hai că te las pradă depresiilor că dacă nu dorm, măcar vreo 4 ore ...la noapte am vedenii
Auzi tu, popă ....pe TPU!? Azi mâine-i găsești și-n cărțile de matematică! Păi te mai miri?! Au reușit cu cărțile de joc darămite într-o matematică! Of, of, of; o lume nebună, nebună dea binelea!
Auzi, vezi că eu mă culc dar spune-i la ăla de întreabă despre lumânările de la Ierusalim, să-și mute dracu' întrebarea la Ocus pocus Religie, să nu mă trezesc cu ea pe tarlaua asta că o să-i postez un răspuns de numa' lumânări parfumate visează!
Ok,te las sa dormi, ma razboiesc eu cu astia pe aici, daca mai am chef.De fapt, ma duc sa compun o poezie despre moarte, noapte buna!
O postezi si pentru astia vii de pe TPU?
Eh,nu stau sa o public, ti-o trimit printr-un mesaj privat, daca vrei.
oricum nu e cine stie ce.
O sa fiu cu ochii pe mesagerie
Am trimis, mesajul cred ca va sosi la tine mai tarziu, asa e mesageria TPU, ca la Posta Romana
E putin cam lunga, sper sa nu te plictisesti pana la sfarsit.
Uite-l si pe "harciog", ce face in gradina omului, in loc sa intre si el pe TPU mai des, sa filosofam si noi, face paguba omului :))
http://www.tpu.ro/......r-nu-fuge/
:))
Frumos graiti, se vede c-aveti o varsta, n-ar mai avea rost un raspuns referitor la intrebare ca deja-l stiti. Respect!
Perfectiunea nu poate fi stabilita pentru ca nu are etalon.Parerea mea este ca sta in natura noastra aceasta dorinta de autodepasire, iar normalul este doar un set de reguli impus de o majoritate care il accepta asa cum este.
Si dupa cum vedem zilnic, cel care vrea sa se afirme este mereu tras in jos.
Dupa parerea mea, daca masele ar fi antrenate intr-un proces de evolutie, daca le-ar fi trezit interesul poate ca am fi mai dezvoltati pe toate planurile.
Ziua buna, pracinstite!
1. Mie unul imi vine greu sa cred ca suntem desavarsiti, in mod evident afirmatia ta trebuie sa aiba ceva baze externe, dar priveste asa, o mare parte din populatie nu este multumita de conditia lor curenta-vreau mai mult, pot mai mult, trebuie sa fiu mai mult. In mod evident acesta e si motivul in spatele dorintei de schimbare, a fi perfect e de-a dreptul plictisitor si redudant, ar presupune o stagnare completa in calea evlutiei, nici o provocare da a fi mai bun, nimic!
2. Ce putem oferii aici sunt doar presupuneri si deductii, nimeni nu stie vitorul in afar de Cel ce l-a creat, si cei care deja exista in el. Presupunerea mea?-In prezent perfectiunea iese din discutie, intrucat e valabila doar pentru 20%-15% din populatie, restul sunt multumiti de conditia lor sau inca sunt inecati in coruptie. Schimbare, cu siguranta, schimbare in mai rau dupa cum evolueaza lucrurile, o schimbare deprimanta care va rezulta in urma deciziei majoritatii, anume majoritatea celor care stiu cum sa invata coruptia intre degete.
3. Pe langa curiozitate, mai este acel sentiment solitar cand il ai atunci cand te aflii intr-un moment de depresie, si o idee salvatoare, sau o motivatie reala incepe sa iti domine viata, ghidantu-te din groapa in care singur te-ai plasat, catre scopul mult dorit, toti am avut un astfel de moment, si vom avea in continuare. Sentimentul mai sus amintit nu poarta o denumire, dar are unele sinonime care se aproprie de intelesul primordial-revelatie, epifanie, motiv de a exita, scop in viata.
4. Evident orice este posibil pe acest pamant, dar cine ar dorii sa de-a nastere unei speci superioare lui? Din nou, majoritatea isi are cuvantul, cu greu ne descurcam sa tinem in frau specia curenta, o specie mai evoluata ar presupune prea multe incertitudini, fiind imprevizibila, fiind astfel o amenintare in calea planurilor celor care ne conduc.
5. Cu siguranta, dar in urma atingerii pefectiunii, in urma trairii tuturor experientelor cunoscute, dupa ce am citit/invatat/explorat tot ce era in existenta, am devenii evident nemuritori, si in urma perfectunii noastre, sau mai exact in lipsa unei provocari, a unei noi etape in calea evolutiei am inebuni in urma plictiseli eterne, sau a nesfarsitei rutine zilnice, ca doar suntem perfecti deci programul nostru zilnic trebuie sa urmeze un tipar perfect. Dupa vreo 2 sau 3 eoni de existenta am cauta sa traim si experienta mortii, sau mai exact a inexistentei, cu alte cuvinte am devenii asa lipsiti de un nou scop in viata incat gandul sinuciderii ne-ar bantui zilnic, pana cand in final i-am ceda in lipsa unei noi provocari.
Dupa care mult probabil, s-ar repeta ciclul de cateva ori, pana cand ar aparea un lider care cunoscand eternintatea sa ne ghideze spre un alt scop mai superior decat perfectiunea.
Avea dreptate Arghezi cand spunea ''Nu de moarte mi-este frica, ci de vesnicia ei!''