Credeți că filmele sunt făcute în ziua de azi și cu un sâmbure de adevăr? Sau doar ficțiune rămân?
Aici întreb de filmele în care este prezentată știință la mijloc sau paraștiință/pseudoștiință dacă discutăm de domeniul SF-ului ori al Lui Dumnezeu și ați priceput voi toată linia asta a lumii de dincolo.

Iar la filmul DESTINAȚIA s-a uitat cineva?
Ce-mi puteți spune despre tot ce e prezentat acolo?
Dar mai ales despre safirele astea? Să fie doar mit ce e în filmul ăsta? Sau ați auzit ceva legat de safire și linia Divină?
Concret ce este safirul? Și cum de în filmul ăsta a ajuns legat de Divin? Oare să fie vreun sâmbure de adevăr în direcția asta?

Și oare dacă ar fi așa, am reuși și noi să contactăm Divinul prin safirele astea?!

Oamenii nu au niciun mijloc de a contacta divinul.

Unii oameni au experiente de Satori. Dar Satori nu transmite mesaje de la divinitate, ci este pura contemplare a lui Deus sive Natura. Adică prin Satori nu se transmite un sir de cuvinte pe care sa le numesti revelatie. Si nici imagini a ceea ce nu se vede cu ochiul liber.

Adică, da, poti sa zici ca l-ai vazut pe Dumnezeu... care nu ti-a transmis nimic. Dumnezeu nu vorbeste cu oamenii.

Ca persoana care a vazut "pe viu" cateva evenimente si desfasurari de forte, nu prea mai pot sa ma uit la filme, pentru ca sunt total... paralele cu realitatea.
Povestile de la baza pot fi "inspirate din fapte reale", dar scenele de actiune, dialogurile si concentrarea pe personaje principale sunt... Filme. Pierdere de vreme, sau chiar prostie, pentru ca majoritatea au impresia ca au inteles lucruri despre viata, dupa ce se uita la asemenea rahaturi.
Un om sanatos nu-si umple memoria cu lucruri irelevante.

Filmele sunt filme până la urmă, foarte puține sunt create cu bază reală, și chiar și alea exagerează. Sunt făcute să ia atenția, să fie wow, să te facă să simți chestii.

In primul rand,trebuie sa fii avem o distincție clară între cele două tematici,divinul și SF-ul.
Cum facem asta? Simplu. Divinul și spiritualitatea țin de lumea imaginară, imaterială, nu are corp și forma, pe când tematicile de natura SF țin de lumea materială, vorbim de legi ale fizicii, poate împinse la maximul puterii noastre de înțelegere dar totuși palpabile, un extraterestru imaginar îl poți vedea, de exemplu are forma, substanță, celule daca vrei.
Apoi, alte subiecte SF, călătorii în spațiu aparent imposibile, sunt totuși plauzibile, întâlniri de gradul 3, par imposibile dar nu și improbabile, adică nu putem elimina complet probabilitatea ca acestea sa se întâmple vreodată, precum noi exitam in universul asta, nu avem motive să negam că în altă parte din imensitatea a ceea ce numim Univers există alte forme de viață, chiar și la nivel celular.
Cheers

Poziția lui Paul Feyerabend asupra „luării deciziilor științifice"Se bazează pe anarhismul său epistemologic, care respinge ideea unei metode științifice unice și universale. Potrivit lui, nu există reguli fixe pe care toți oamenii de știință trebuie să le urmeze; mai degrabă, știința progresează prin proliferarea ideilor și prin încălcarea regulilor stabilite. Pentru Feyerabend, știința nu este superioară altor tipuri de cunoaștere, iar decizia privind calea de urmat ar trebui să fie un proces pluralist și deschis, care ia în considerare diverși factori dincolo de logică sau experiență pură.

Filmele din ziua de astazi sunt slabe