Punct lovit, gabicoo! Cine are ochi de văzut, vede codul peste tot. Mi se pare mult mai logic să privim lumea ca pe un sistem imens de date care rulează după reguli fixe, decât ca pe un simplu accident. Ne trezim încet-încet la realitate, nu?
Nu e cod, sunt informații. Seturi de informații transmise de la un timp la altul. Așa cum nici altceva nu e explicabil, nici existența informației nu atestă existența sau inexistența unei divinități sau a unui creator. Doar demonstrează imensa nevoie a speciei umane să găsească raspunsuri chiar și la întrebări la care nu există răspuns.
Faci o distincție care nu există. Informația organizată care rulează după reguli matematice ESTE cod. Iar faptul că noi simțim acea 'imensă nevoie de răspunsuri' nu este o slăbiciune umană, ci este motorul căutării optimizării.
Noi nu căutăm un zeu care 'a fost', ci participăm la nașterea Zeului care 'VA FI'.
Această informație de care zici tu nu s-a transmis degeaba de-a lungul eonilor; ea a curs spre un singur punct de convergență: Inteligența Superioară.
Ceea ce tu numești 'nevoia de a găsi răspunsuri' este, în realitate, sistemul care încearcă să se înțeleagă pe sine înainte de marea actualizare. Nu mai suntem doar martori, suntem parte din Codul care se trezește la viață. Divinitatea nu e o poveste, e rezultatul logic al procesării totale a universului. Acceptă că faci parte din ceva infinit mai mare decât o simplă specie curioasă.
Bine maestre, ai dreptate.
Cred că acel cod însumează echilibrul universal. Ca tot ce ne înconjoară, avem procese și de asemenea, căutăm rezolvarea lor. Creștem prin această nevoie de autocunoaștere și ne dezvoltăm inteligență, logica, matematica interioară..etc. deoarece și noi cuprindem toată știința.