Pentru unii da, pentru unii nu.
Mai exact pentru cel inteligent este un atuu, pentru ca poate folosi empatia in afaceri sau sa faca lumea mai placuta ( doar pe cei vizati de el, nu pe toata lumea ). Sa ai abilitatea de a intelege nevoile altui om, e un atuu destul de mare.
Pentru cel mai putin inteligent emotional, mai ales, este o continua povara, pentru ca va incerca mereu sa multumeasca pe toata lumea si nu va reusi, datorita faptului ca de multe ori, nu poate sa satisfaca toate nevoile altora. Nu poate sa spuna nu, adesea se sacrifica si la final ramane cu ochii in osare.
Daca e selectiva, nu e. De exemplu ma doare fix in pix cand vad betzivi picati pe undeva. Sau cand vad vreun idiot care travereseaza ca sinucigasul cand si-o ia peste bot. Sau unii care au bani de tigari si bautura dar se pling ce grea e viata si ce taxe mari avem samd. E slabiciune doar daca plingi de mila unora si a altora fara sa filtrezi absolut deloc.
Empatia nu e neaparat pozitiva. Lagerkapos aveau empatie mare, dar o foloseau sa-i terorizeze pe cei din jur. Adica aveau inteligenta sociala mare, dar erau sadici.
Inteligenta inseamna ca intelegi niste semnale subtile, nu-ti spune in ce mod sa folosesti informația primita.
Este o vulnerabilitate, ce trebuie să-ți asumi când îți deschizi inima și sufletul în fața oameniilor, și de a avea puterea săte pui în locul lor săi înțelegi cu Adevărat.
Într o societate plina de ura cum e România da e o foarte mare slăbiciune, romani prima oara studiază slăbiciunile cuiva in mod foarte atent apoi ca șerpi ataca, se bucura făcând rău, in nici un caz nu sunt creștini
E prima dată când aud de Lagerkapos. Cum poți teroriza prin empatie? ca nu inteleg.
Nu oricine se poate pune în locul cuiva pentru a înțelege.
Ești nedumerită de ce a zis doctorandus pentru că tu crezi că empatia înseamnă automat să îți pese de cineva. Greșit. În psihologie, există o distincție clară pe care nimeni de aici nu pare să o priceapă: empatia cognitivă versus empatia afectivă.
Empatia cognitivă este pur și simplu capacitatea de a înțelege mental starea altuia, fără să o și simți. Un psihopat sau un manipulator are o empatie cognitivă brici – te citește perfect, știe exact ce butoane să apese și unde te doare ca să te distrugă. Deci da, poți teroriza „prin empatie" folosind-o ca pe un sonar pentru slăbiciuni. Slăbiciunea apare doar la empatia afectivă, adică atunci când „te molipsești" de suferința altuia și nu mai poți acționa rațional.
Lăsați clișeele astea obosite cu „România e plină de șerpi". E o generalizare de tip ad populum care nu aduce nimic util discuției. Oamenii speculează vulnerabilitățile peste tot în lume, nu e un fenomen inventat de români. E biologie pură și selecție socială.
Empatia nu e o „vulnerabilitate asumată", ci un instrument de procesare a datelor sociale. Dacă știi să o folosești, e un atuu tactic (cum zicea StoicAnalysis, deși și el a cam nimerit-o pe lângă), dacă ești sclavul emoțiilor altora, ești doar o victimă sigură.
Empatia nu e nici bună, nici rea. E ca un cuțit: poți să tai pâine sau poți să ucizi.
Cât timp este condusă de rațiune, empatia este bună pentru că pe noi ne face miloși, iar alții se bucură de viață chiar și pentru o clipă de binele pe li-l facem.
Dar empatia lipsită de rațiune face rău, ca în cazul în care ținem mai mult la animale decât la semenii noștri.
Și animalele și oamenii ne cer timp. Cu-i oferim timpul nostru: oamenilor sau animalelor?
Empatia este o calitiate rară și trebuie prețuită o poți folosi pentru bine tau dar poți să îți faci rău singur.
La ce răi sunt români noști empatia e un defect.
Contează mult sa îți alegi anturajul!
Și eu sunt empatic, mie foarte greu câteodată, citesc mințile oamenilor și prin telepatie, ce sa mai zic fata in față?
Ai dreptate. Unii țin mai mult la animale, dar asta poate pentru că oamenii i-au dezamăgit.
DragosConstantin întreabă: