Este religia un factor atât de important în crearea relaţiilor dintre oameni, încât de multe ori este pusă ca o vamă între oamenii care au orientări religioase diferite? Există oameni care înainte de a-şi alege un prieten iau în considerare foarte serios religia acestuia? Nu poate exista o lume fără prejudecăţi, în care să nu ţinem cont de religie?
Două situaţii des întâlnite: Mulţi creştini spun că nu ar putea să fie prieteni cu cineva care nu vrea să il descopere pe D-zeu, iar de partea cealaltă, fără a fi ipocrită, sunt mulţi atei care spun că nu ar putea să fie prieteni cu cineva care nu raţionează. Totuşi, există şi situaţii când cele două tabere nu ţin cont de acea vamă la început...dar ce se întâmplă când se aduce în vorbă religia? Încep contradicţiile, pentru că fiecare îşi susţine cauza.
Voi ce părere aveţi?

Pentru mine personal, preferințele religioase unui om sunt irelevante (cât timp nu încearcă să mi le impună cu forța).

Iar dacă acest subiect (și oricare altul) poate crea anumite tensiuni între doi oameni care în rest se înțeleg perfect și între care există compatibilitate, pur și simplu trebuie evitat (deși cu un om inteligent și matur orice subiect poate fi abordat, fără riscul de a se crea un conflict).
Ar fi păcat să se ruineze o prietenie frumoasă din cauza diferențelor de opinii.
Fiecare are dreptul la propriile sale convigeri și trebuie să existe respectul reciproc și înțelegere.

Eu cred ca nu tine de religie. Religia e doar un factor. Unul minim. La baza prieteniei sta varsta, limba vorbita, tara, neamul, ideile politice, domeniu de lucru, conceptia despre viata, banii si desigur si religia, dar lista continua...

Toti acesti factori conteaza, dar cel mai mult conteaza omul. Daca doi oameni sunt incapatanati, nu judeca critic parerile altora si nu asculta, ci doar indruga cuvinte aproape nonsensice pana la epuizarea oricarei idei... acesti oameni nu vor fi prieteni! Dar daca sunt oameni destepti, cu idei bine conturate, dornici sa asculte, dornici sa vada ce are de spus si celalalt atunci prietenia e instantanee.

Ca sa nu spuneti ca nu am baza empirica: Doi oameni. Romani si filozofi. Tutea si Cioran. Conceptiile lor filozofice sunt aproape diametral opuse si totusi erau prieteni. Prieteni buni.

Am destui prieteni creştini, sau de alte orientări religioase faţă de mine. Nu ţin eu cont de asta, e alegera fiecăruia dacă vrea să creadă în ceva sau nu, doar că mulţi nu prea sunt de acord cu aşa zisul "comportament" al meu anticreştin. Şi da, chestia asta am întâlnit-o doar la creştini.

Depinde si cu cine vb si pe ce teme desigur ca pe teme relogioase e o pierdere de timp vb cu un crestin find ateu, dar pe subiecte se poate dialoga bine nu cu fanatici religiosi cu ei nu ajungi nici unde pana la urma totul se invarte in jurul banului cei cu propaganda religioasa vor cotizatia de 10% lunara in timp ce a fi ateu nu platesti nimic si gandesti rational, acum a avea o partenera crestina se poate dar nu pocaita cel putin eu nu as putea trai cu o asemenea persoana, vezi tu daca crestinii ar veni cu dovezii reale nu fictive /minciunii da am putea dialoga dar ei cauta sa te minta in fata mereu

Este un factor atat de important pentru cei care considera religia a fi un factor important in viata lor. altii fac acelasi lucru cu banii, daca nu e cineva care s aaiba la fel de multi bani ca ei nici nu se uita la el. altii fac la fel cu studiile, daca cel din fata lui nu are studii universitare nici nu se uita la el. lumea e de toate felurile, cu tot felul de moduri de a gandi

Acei crestini care spun ca nu ar putea sa fie prieteni cu cineva care nu vor sa-l descopere pe Dumnezeu au si ei o mica pare te dreptate, deoarece noi crestinii avem datoria de a explica oamenilor despre El despre moartea lui pe cruce pentru iertarea pacatelor noastre, pentru legamantul cu Domnul Isus, ateii accepta sau nu, fiecare are libertatea aceasta, si este trist, insa sunt unii atei care nu ca ignora ce spun crestinii, ii persecuteaza, ranesc, isi bat joc, Insa aceste tabere se fac in mod involuntar, ateul accepta sau nu religia,. Religia este un factor important pentru ca dupa cum ai spus se produc multe dispute.INDIFERENTA este un pacat mare, vreau sa se afle adevarul despre frumusetea, pacea, si iubirea pe care o ai Cand esti langa El/

Eu zic ca merge sa se inteleaga si ateu cu crestina spre exemplu daca totu merge civilizat care e problema.

Eu cred ca apar contradictii pentru ca fiecare isi apara religia, interesele; insa mi se pare absurd sa critici, pana la urma, sa judeci (un pacat din cate stiu si eu), eu m-am intalnit cu astfel de cazuri care chiar m-au durut
cred ca fiecare din noi, indiferent de religie sau de lipsa de credinta, ne poate fi un prieten

Mda, unii oameni chiar tin cont de religie. Insa, eu una, nu sunt asa Spre exemplu, desi e vorba doar de crestinism aici, prietena mea cea mai buna e adventista, in timp ce eu sunt ortodoxa. Insa, nu facem diferente si comparatii inutile. Fiecare cu parerea lui. Nu pot fi toti oamenii cu aceeasi parere! Sper ca te-a ajutat raspunsul meu!

Noi oamenii avem proasta obisnuinta de a gandi intr-un tunel, sa ne contrazicem cu toti cei ce au alte concepte! Adevarul e undeva la mijloc...nici religia, nici stiinta nu pot exista singure! Un om religios are si el mici dubii din pricina ratiunii, iar un om de stiinta poate avea mici mustrari de constiinta! Avem un suflet si un creier! Daca am recunoaste ca ambele ne ajuta cu ceva nu am avea de ce sa ii criticam si batjocorim pe altii!