PARTEA I
''În căutarea unui adevăr, plecând de la o premisă greșită, în lipsa unei baze de date și înarmat doar cu argumente, câte șanse sunt ca în cele din urmă un eventual rezultat să fie unul adevărat și nu fals? Avem cel puțin 50% șanse de reușită sau cu mult mai puțin?''
Substituim cuvintele tale balmajite cu unele mai logice, ca la matematica:
In cautarea Parcului Herastrau, plecand de la o premisa gresita (ca se afla pe Strada Straduintei) si inarmat cu argumente (vreau sa merg in parcul Herastrau pentru ca e frumos afara si au dat drumu la vaporase pe lac) sansele de a-l gasi pe Strada Straduintei sunt nule. (nicidecum 50%)
O luam altfel, daca tu cauti A plecand de la ideea ca e B orice argument in acest sens este nefondat. Pentru ca A nu o sa fie B indiferent cate tumbe faci tu.
PARTEA a II-a
''Putem să ne dăm seama că am început "cu stângul"? Când, pe parcurs sau doar la final? Și dacă într-un final realizăm că nu am descoperit adevărul ci rezultatul e unul fals la ce vă gândiți mai întâi, la faptul că aţi pornit de la o premisă greşită sau că undeva pe parcurs ați omis ceva sau făcut o eroare? ''
Revenind la exemplul meu cu parcul herastrau, putem sa ne dam seama ca am inceput cu stangu' dupa indelungi perioade de cautare sortate toate cu esesc (ca doar nu-i pe Str. Straduintei). Daca ne tin picioarele ne dam seama pe parcurs (si schimbam traiectoria) iar daca nu ne tin, renuntam si plecam (deci ne dam seama la final ca am imbulinat-o).
PARTEA a-III-a
''Dar dacă totuși, rezultatului nu-i puteți atribui o valoare exactă de adevărat sau fals ci se află undeva între cele două, cum îl prezentați : drept unul fals până ce cineva mai aduce dovezi în sprijinul acestuia sau ca adevăr până ce altcineva, cu dovezi suplimentare va demonta veridicitatea lui?''
Nu exista cale de mijloc, orice situatie poate fi sau A sau B (dpdv matematic). Fiecare ecuatie are un rezultat (cu exceptia limitelor care tind la infinit sau 0, ceea ce in limbaj ''civil'' s-ar traduce : cand destinatia nu e sigura, sau o cautam la infinit sau ea nu exista)
Daca nu putem sa-i atribuim o valoare reala atunci nu gasim niciodata raspunsul (ca e 0 si nu exista sau ca e meditatie la infinit tot aia e)
Dacă e cum spui tu, atunci cred că nici nu mai așteaptă să se topească omul că-l și lasă fără nas.
Eu gandesc doar de pe roti: in masina, in tren, pe scaun...in curand o sa-mi iau si pat cu roti, ba chiar cred ca o sa-mi pun roti si la cada din baie. Nu gandesc pe picioarele mele niciodata Asa ca rareori gresesc in felul asta.
Si cu picioarele trebuie sa am grija de multe Macar rotile se mai schimba/repara repede daca se strica.
Nu-i rău deloc, se vede că gândești și nu oricum ci logic însă ultima parte o denaturezi și o transformi asfel încât răspunsul tău să încadreze bine. Nu mă refeream deloc la adevărul matematic iar tu ar fi trebuit să știi lucrul ăsta.
Oare cum reusesc de ma trage toata lumea sa vorbesc numai porcarii? Zi si mie ca sigur stii.
"Nu exista cale de mijloc, orice situatie poate fi sau A sau B (dpdv matematic)."
Si totusi o cale de mijloc exista, daca un măgar se incruciseaza cu un cal rezultă un catâr, exact calea de mijloc.