Întrebare pentru psihologi. Pun și eu întrebarea pe care a pus-o Justițiarul de berceni: care-i faza cu victimele care se transformă în agresori? Să vă dau exemplul meu: Eu am avut zeci de tentative de sinucidere până acum și am suferit enorm din mai multe cauze. De exemplu, la un moment dat am crezut cu toată ființa că am omorât oameni cu puterea gândului. 10 ani din viață mi-am petrecut fiind chinuit îngrozitor în fiecare zi de mustrări de conștiință pentru diferite chestii.
Acum sunt mai bine, dar nu am uitat cât am suferit. Din cauza unui alt eveniment am simțit furie, tristețe și neputință în mod obsesiv, în fiecare zi, timp de doi ani. Pe de o parte promovez binele https://ro.wikipedia.org/wiki/Antinatalism, dar pe de altă parte mi-aș dori ca și alții să sufere exact cât am suferit eu, chiar am blestemat pe cineva care i-a făcut indirect rău mamei în acest sens. Știu că ar trebui să fiu bun, să gândesc că, posibil, ar trebui să fac eforturi să fac lumea să se unească împotriva arhonilor, ei fiind singurul adevărat dușman, dușmanul natural, https://www.reddit.com/......_up_some/, dar emoțional nu înțeleg asta. La acest ultim link mai adaug și pericolul de a avea fată, atunci ea va fi privită ca un obiect sexual de către bărbați (încă există mentalitatea asta) și va sta în teamă constantă să nu fie violată. De ce i-ai face asta propriului tău copil? Cum spune și marele filozof profesor David Benatar, există oameni care regretă că s-au născut, dar nu există niciun om care regretă că nu s-a născut.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook