Judecătorul care a condus procesul Ceaușeștilor s-a sinucis, pentru că a avut mustrări de conștiință. A fost părtaș la un simulacru de proces (60 de mii de morți?) care a legiferat o crimă oribilă. Iliescu în schimb, care a fost creierul acestei acțiuni, n-a avut nicio problemă de conștiință. Și-a văzut mai departe de viață. A mai condamnat și România la hoție și corupție și tot nu i-a păsat. A trăit fericit până la adânci bătrânețe.
Cum funcționează conștiința? În lume au fost întotdeauna oameni onești și oameni cinici, unii cu conștiință, alții fără. Pe frații Tate unde i-am putea încadra? Dar mai bine să nu dau nume, să vedem problema la modul general. Cum funcționează conștiința? Există vreo știință care poate pătrunde în mecanismele ei cele mai intime? Matematica sigur nu are nicio treabă aici. Poate psihiatria? N-aș crede nici asta. Richard Gardner a fost psihiatru, și încă unul celebru.
Poate nu avem până acum o astfel de știință. Credeți că ar fi posibil ca, în viitor măcar, oamenii de știință să ajungă să o studieze? să o înțeleagă? să o explice? Și să găsească un remediu, astfel încât orice om să aibă o conștiință care să îi mustre atunci când fac fapte rele? și să îi aprobe atunci când fac fapte bune? S-ar deschide astfel perspectiva unei lumi în care ar merita cu adevărat să trăiești.

S-a sinucis, da. Da o sursa, te rog. Si din ce se pare, ilici s-ar fi opus initial executiei cuplului dictatorial...

Conștiința este vocea lui Dumnezeu în om. Prin ea Dumnezeu ne spune ce este bine și ce este rău; adică ce este păcat și ce nu.
Trăirea continuă în păcat nu face altceva decât să reducă în timp vocea lui Dumnezeu până la tăcere. Aceasta înseamnă hula împotriva Duhului Sfânt ce nu poate fi iertată nu pentru că Dumnezeu nu mai poate să ierte omul, ci pentru că omul nu mai crede că ceea ce face este păcat. Pentru că doar prin Duhul Sfânt Dumnezeu ne mustră de păcat, prin conștiință. Dacă prin înțepenirea grumazului trăim de capul nostru, Duhul Sfânt Se retrage de la om; și omul într-o astfel de situație nu mai poate fi mântuit. Un astfel de om și-a ales deliberat să-și încheie legătura sa cu Dumnezeu.
Eu caut să vă atenționez pe toți ca nu cumva să ajungeți la imposibilitatea de a mai fi mântuiți. Pentru că la așa ceva se ajunge destul de ușor, chiar și fără să fi omorât pe cineva. Respingerea continuă a lui Dumnezeu, a jertfei supreme a Domnului Isus, va duce negreșit tocirea conștiinței. Duhul Sfânt este Acela care ne convinge de păcat, și tot El ne va și conduce la iertarea oferită de Domnul Isus. Și dacă ajungem să nu mai percepem glasul divin, prin ce ar mai putea Dumnezeu să ne mântuiască?

Unii dobândesc de la părinții lor prin naștere sau prin educație, o percepție fină și le este teamă să pună mâna și pe o frunză căzută din pom. Pe când alții urinează pe acel pom exact ca și câinii, și se laudă că au ajuns să-l ude mai sus decât câinii. Ei nu se văd că din fire ei sunt sortiți pieirii, sunt sub mânia lui Dumnezeu; dar primii îi văd și le este teamă să se așeze pe scaunul acestor batjocoritori. Ei nu doar că au dobândit această lipsă de educație de la părinții lor, ci prin natura păcătoasă în care ne-am născut toți, ei își dezvoltă lipsa de educație, și ei nu vor ști când Duhul Sfânt S-a retras pentru totdeauna de la ei.
Acești oameni pare să le meargă bine; au familii, copii și poate și un servici bun.
Și totuși, acești nenorociți, aceste jucării ale diavolului, dacă încă mai au în ei o cât de mică dorință de a se împăca cu Dumnezeu, ei nu sunt lipsiți de speranță. Dumnezeu caută să facă totul ca să fie mântuiți. "Mucul care mai fumegă, încă nu-l va stinge." Ei să se agațe de dorința lor de a face binele, de a trăi în ascultare de Dumnezeu, pentru că acesta este un apel al Duhului Sfânt de a se împăca cu Dumnezeu.
Și Iuda, dacă nu s-ar fi sinucis, dacă el și-ar fi mărturisit păcatul lui, el ar fi fost iertat, ar fi fost mântuit.
Feriți-vă deci de a mai trăi în neascultare de Dumnezeu!

Subiectul este larg, dar deocamdata sa ma marginesc la un aspect. Sa iau un studiu de caz. Sa zicem ca un om bogat, credincios, bigot, filantrop, patronul unui club de fotbal, refuza sa sponsorizeze o cauza manastireasca, pentru ca nu are incredere ca banii vor fi folositi exact cum i s-a spus. Contiinta il mustra! Da bani pentru alte cateva manastiri, degeaba, constiinta il omoara. Le da bani primilor calugari, constiinta il aproba, dar o mica mustrare de constiinta tot mai are, ca nu a dat de la inceput. Dar face o schema complicata de coruptie prin care intra in posesia unor terenuri, si constiinta nu ii face nici un repros, poate chiar il aproba. Toti complicii lui primesc pedepse privative de libertate, ii abandoneza fara jena, constiinta nimic. Primeste si el o pedeapsa, are de platit un prejudiciu mult mai mic decat valoarea terenurilor, deci ceilalti bani devin curati, constiinta ii spune ca nu trebuia sa plateasca nimic. Intra in inchisoare si el, face pedeapsa la munca, la firma unui apropiat care il tine in puf, constiinta ii spune ca e un martir. Deci constiinta, cel putin in cazul asta, pare sa fie subiectiva; constiinta il acuza pe om de ce vrea el sa fie acuzat, si pe de alta parte ii poate scuza fapte oricat de grave. Si astfel, vedem si care e stiinta care se ocupa cu constiinta (caci stiinta studiaza orice fenomen cunoscut de om): Psihologia.

Citește Snakes in Suits.

Judecătorul a avut mustrări de conștiință.

Nu se știe ce este conștiința, deci nu-ți pot spune cum funcționează. Dar cred că va fi înțeleasă într-un final. Nu as vrea sa fie manipulată.

Conștiința e acea voce interioară care ne spune ce e bine și ce e rău. Unii oameni o au foarte puternică, alții aproape deloc. De ce? Ține de educație, familie, experiențe, dar și de cum e construit creierul fiecăruia.

Știința încearcă să înțeleagă conștiința, dar nu avem încă o explicație clară sau o „rețetă" ca să o dăm tuturor. Poate, în viitor, vom descoperi mai multe despre cum funcționează și cum poate fi „trezită" la cei care nu o au.

Până atunci, rămâne un mister de ce unii oameni simt vină și alții nu. E o parte din ce ne face umani, cu bune și cu rele.

Oamenii de stiinta sunt atei.
Izvorul constiintei este inima, cred eu. Constiinta poate fi pervertita de catre minte. Orice om poate face asta, sau nu

"Inselarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar. Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se impartaseasca inimii, corupand simturile inimii; luand stapanirea asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activitatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica." Sf. Ignatie Briancianinov - Despre inselare

Bunǎ observație. Nicolae Paulescu merita citit, poate chiar comparat modul lui de gandire vs alti oameni de stiinta

Pai, e complicat de tot treaba cu constiinta...
Uite, la modul general: unii oameni au "filtru moral" intern puternic (ca judecatorul ala), altii par complet lipsiti (vezi cazul tau). Stiinta (neurologia, psihologia) incearca sa inteleaga mecanismele - creierul, emotiile, educatia, toate joaca un rol. Dar nu exista o formula magica, matematica sigur nu.

Gardner & co? Haha, exemplu perfect cum si "specialistii" pot da-o in bara grav. Cercetarea avanseaza incet, dar ma indoiesc ca o sa patrundem toate secretele constiintei vreodata. Si chiar daca am intelege tot, cine decide ce e "bine" sau "rau" universal?

O lume cu constianta calibrata artificial? Suna bine teoretic, dar practic... nu stiu cine ar seta parametrii aia. Riscul abuzului e imens. Ramane un vis frumos, probabil imposibil.