Stau si ma gindesc ca habaucul ca alergam toata viata dupa bani, dupa avere, dupa surplus si asta ne ocupa aproape tot timpul uitind practic sa traim cu adevarat. Daca traim citeva firimituri ale vietii le traim in fuga calului stresati de faptul de a nu raminea in urma si de a nu pierde ce ne-am propus. Putem spune ca traim adevarat? Ma gindesc ca oricit am stringe, oriciti bani am avea viata noastra tot pina ne vor putea tine picioarele dureaza. Dupa aia incepe calvarul, cel bogat prin spitale incercind sa si-l prelungeasca, cel sarac prin noroaiele existentei incercind sa-l termine mai repede, sa ajunga la finish. Oricum pentru viata sociala ei vor fi iesiti din schema amindoi.Li se asteapta sfirsitul, unuia ca pe ceva normal si inevitabil, celuilant tot ca pe ceva normal dar mai rapid asa, in sens de sfirseste-i Doamne chinul si scuteste-ne de supunerea imaginatiei asupra propriului sfirsit.De ce ne vedem atit de diferiti, atit de superiori sau inferiori cind sintem legati de aceeasi nastere, aceeasi viata si acelasi sfirsit? O sa se spuna ca depinde ce faci in timpul vietii. Voi spune si eu la fel dar se naste inca o intrebare; In ultimele clipe oare chiar ne mai pasa?

Pentru toti cei care baliverneaza idei antimateriale, da-ti banii celor care si-i doreste si voi doar truditi sclavilor ca asta va e menirea si mergeti spre mantuire (groapa)flamanzi. Sigur ca nici unul nu-i scapati din mana doar debitati trasna-i din filme horror.

Prea multe cuvinte pentru o singura viata...Atat am avut de spus.

Sire, dacă ai introdus în ecuaţie pe Dumnezeu răspunsul pentru creştini este simplu la această întrebare a domniei tale, cât de greu am avea traiul şi cât de multe suferinţi am avea nu putem compara cu nimic aceste lucruri cu ce a suferit Fiul Domnului pentru noi. Legat de suferinţe îi admir pe evrei a căror concepţie pozitivă despre viaţa m-a făcut să îi admir, ei spun că întotdeauna e loc şi de mai rău în sensul că răul trăit în clipa respectivă este de fapt un bine mai mărunt în comparaţie cu răul major posibil. Era şi un banc pe acestă temă în care trei prizonieri de război condamnaţi la moarte reacţionau diferit : doi se dădeau de ceasul morţii iar al treilea, evreu de origine, mulţumea lui Dumnezeu. La întrebarea celorlalţi doi, uimiţi de reacţia acestuia, răspunde : " - Încă e bine!
- Ce naiba e bine, că doar mâine ne împuşcă?
- Ne împuşcă, dar dacă înainte de a ne împuşca ne jupuiau de un rând de piele? "
Şi tot legat de suferinţă, Sire, ştii prea bine că suferinţa descătuşează spiritul uman, iar starea de prea bine leneveşte. Aş putea da exemple din literatură sau artă în general, dar cred că le cunoaşte şi domnia ta prea bine.
În ultimele clipe conteză ca şi în toate celelalte clipe, pentru credincioşi; pentru atei nu contează cum nu conteză nici toată viaţa proprie care este considerată ca nefiind necesară pentru ceilalţi iar un scop în sine al vieţii neexistând primând doar Întâmplarea.

Nu depinde deloc ce faci în timpul vieții. Poți face bani cu roaba sau să cerșești la colț de stradă și rezolvi același lucru în viață. Contează doar cum te simți, ce părere vei avea tu de viața ta în ultimele clipe de existență. Asta e tot ce există. În clipa aia poate fi mulțumire sau deznădejde. Atât. Și la asta ar trebui să se reducă toată viața și toate lucrurile făcute de noi în timpul vieții...

Eu cred că-n ultimele clipe îţi mai pasă. E uşor să mori când ştii că ai trăit.

Dupa mine, viata nu ar avea sens fara un scop mistic. Este efemera si tot ce este efemer nu are importanta.

Asta-i domnule harciog, daca alergam doar pentru bunurile materiale ale acestei vieti nu rezolvam nimic. Ferice de cei care cauta spre Dumnezeu, chiar daca ar fi cum zic ateii tot ei sunt mai in castig. Ei au pe "the greatest imaginary friend in the world", dar ateii nu au decat intrebarile fara raspuns si moartea.

Suntem egali in fata mortii, iar moarte este eterna, restul se deduce de la sine.
Dar de asta s-a inventat Dumnezeu, pentru cei care nu mai suporta absurdul vietii.

Imi place cum gandesti. Pacat ca nu sunt multi care vad viata asa cum e, cum o vedem noi, pacat. Sunt prea orbi sa vada, oricum ma bucur ca gandesti asa

Bine, dar tu ti-ai ales si un pseudonim strict petema ta. Pai, harciog, asta doar asta face, aduna chiar si ce nu-i trebuie. Macar azi puteai sa-ti alegi... iubaretul, spre exemplu

Lasa,sa ne vedem ajunsi.si mai vedem noi.deocamdata am o gramada de treaba; importannta.sa-mi aranjez copii la casa mea,ca la lor nici o sansa, sa-mi fac baia din nou, urmeaza bucataria.sa-mi cumpar doua bucati de pamant, una pentru posteritate na mai de doi metri patrati pentru mine. eventual o masina daca mai am timp.o amanta tanara cand voi avea aspect de mumie, si cam gata.sa stii ca imi pasa.