Interesant cum de nimeni nu s-a simtit!
Mi se pare mie ori, in general, oamenii au o parere prea buna (una eronata) despre persoanele lor?
Prostia are multe fete dragilor, foarte multe.
Ma gandeam asa superficial ca poate ar fi bine nici sa il ignori, dar nici sa iti bati joc de el (sa il jignesti sau sa-l tratezi sarcastic). Ci sa incerci sa-l ajuti, tratandu-l chiar cu respect, pentru ca e si el tot om. Sa-l ajuti sa inteleaga, atat cat poate el, cat ii permit lui limitele. Daca nu poate mai mult, nu e vina lui, asa e de la natura. Dar daca pe langa ca e prost mai e si fudul, atunci poate ca da, e bine sa il ignori.
După standardele sociale, da, fiindcă se spune să nu te pui la mintea prostului că, dacă e prost, oricum nu o să înțeleagă fiindcă e... prost, te expui aiurea, creezi conflicte, antipatii, când de prost ai nevoie e mai greu.
După mine, mi se pare lipsă de responsabilitate, cât și de înțelepciune să ignori prostia. Devin complice parcă și rămân cu un gust amar în gură știind că puteam să rezolv ceva și nu am făcut-o. Deșteptul cedează primul, cică... nu chiar. E mai pacifist sloganul, dar nu înseamnă că e adevărat. Cea mai ușoară metodă de a nu te stresa, dar, dacă devii mai profund, te apucă regretul.
Prostia s-a născut odată cu omul iar înțelepciunea sau inteligența a apărut ulterior. Bineînțeles că o cunoaștem chiar dacă se manifestă în multe feluri. Să știi că nici măcar omul înțelept nu e imun prostiei căci sunt momente în care-l prinde cu garda jos și îl acaparează; diferența e că el, adică omul înțelept, nu persistă în prostie.
anonim_4396 întreabă: